Anulare act. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 550
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr. 180 din 25 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și avocat pentru intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
, apărătorii părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.Avocat arată că va depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că recursul se încadrează în dispozițiile legale privitoare la modul de acceptare a unei succesiuni. Solicită respingerea excepției de nulitate.
Pe fondul cauzei, precizează că recurenta este cea de a doua soție a defunctului Aceasta are doi copii: și. În momentul în care soțul său a decedat, la data de 4.02.2005, fiul defunctului din prima căsătorie, a participat la înmormântarea tatălui, din declarația de martori rezultă că acesta a plecat din domiciliu în anul 2004 și, de atunci, nu a mai cercetat adresa de domiciliu a tatălui său vitreg. După un an de zile s-a declanșat procedura de către, astfel cum rezultă din actul notarial, cei doi copii indicați de în anexă ca fiind copiii defunctului din prima căsătorie, au fost citați la adresele de domiciliu inclusiv prin publicitate.
S-a eliberat un certificat de moștenitor din care rezultă că cei doi copii ai defunctului din prima căsătorie nu au avut acte de acceptare a succesiunii în termen legal, s-a eliberat certificatul de moștenitor prin care recurenta este recunoscută ca unică moștenitoare a defunctului soț. S-a introdus o acțiune în justiție de către ce a atacat certificatul de moștenitor, dar întrebarea este cum a aflat de existența lui dacă arată că nu a avut cunoștință de situația din țară.
Precizează că s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor, dezbaterea moștenirii, cerând și partajarea apartamentului și a bunurilor mobile. a formulat o cerere, s-au administrat probe pe care instanța de fond le-a apreciat că au valoare probatorie deplină. S-a reținut că a făcut acte de acceptare tacită, le-a acordat valoarea unor acte potrivit Codului civil, considerat succesor acceptant al moștenirii.
Instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, lărgind raza de acceptare și la sumele pe care le-a trimis reclamantul 100-200 euro, cu mențiunea expresă că nu are importanță ce s-a întâmplat cu aceste sume.
Consideră că s-au dat interpretări greșite dispozițiilor art. 700,689,690 cod civil legate de modalitatea de acceptare a succesiunii în formă tacită. Este vorba de plata unui impozit ca fiind act de acceptare care l-a achitat reclamantul-intimat pentru apartamentul ce reprezintă masă succesorală. Plata impozitului constituie o modalitate clară de acceptare a succesiunii. Actele de administrare a unui bun succesoral nu constituie acte de acceptare dacă reclamantul nu avea această calitate. Trebuie să fi făcut acte de acceptare expresă a succesiunii. Această sumă a fost făcută de reclamantul-intimat în scopul de a-și rezolva problema pașaportului, este vorba de o plată în interes personal și nu pentru conservarea succesiunii.
În plus, arată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 689 Cod civil privind acceptarea tacită a succesiunii. S-au audiat doi martori, și din declarațiile cărora rezultă că s-a încercat să se dovedească faptul că s-a încheiat act de acceptare a succesiunii. Ar fi fost simplu dacă această situație era reală.Martorii au arătat că acest aspect în cunosc din relatările reclamantului. A cumpărat 80 de casete și -uri cu suma de 2 milioane lei. Instanța de fond a apreciat că acest lucru reprezintă un act clar de acceptare a succesiunii. Chiar și procurorul a reținut că tot ce au afirmat martorii cunosc din relatările reclamantului.
Solicită a se aprecia că, dacă s-ar fi mers pe interpretarea dispozițiilor legale, bunurile trebuiau însușite din patrimoniul succesoral. Din acțiunea formulată de reclamant nu rezultă că astfel de bunuri, respectiv 80 de casete și -uri există și sunt în casa din - -, această împrejurarea este relatată de cei doi martori și.
Apreciază că nu sunt acte de acceptare a succesiunii, interpretarea a fost eronată, recursul este întemeiat și solicită admiterea acestuia. Consideră că intimatul este străin de succesiunea defunctului tată.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. depune la dosar chitanța nr. 10/6.03.2002 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat de 2000 lei.
Avocat solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța nr. 032/15.04.2009 reprezentând onorariu avocat de 2000 lei.
Arată că plângerea formulată de a fost respinsă de Judecătoria Vaslui.
Solicită a se avea în vedere cele precizate prin întâmpinarea depusă și considerată ca și concluzii scrise.
Precizează că a invocat nulitatea recursului, dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă sunt clare, practica este constantă.
Arată că motivele de recurs se referă la netemeinicie fără a se face trimitere concretă la motive de nelegalitate, fiind încălcate prevederile art. 302 indice 1 Cod procedură civilă prin care se arată că cererea de recurs trebuie să cuprindă motive de nelegalitate.
Susține că, din acest punct de vedere, raportat la motivele de recurs invocate, recursul este nul, nu sunt expres indicate motivele de nelegalitate ce ar lovi și afecta cele două hotărâri.
În ceea ce privește situația de fapt, consideră apărătorul că instanțele anterioare au dat o hotărâre corectă. Din declarațiile de martori, înscrisuri rezultă că intimatul a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii. După ce reclamantul a ajuns în străinătate, a trimis bani pentru întreținerea minorului, pentru termopan, a contribuit la plata impozitului, etc.Aceste activități echivalează cu acte de acceptare tacită. Reclamantul a cumpărat o colecție de casete și -uri. După decesul tatălui, a acceptat tacit, urmând să găsească o soluție legală pentru dezbaterea succesiunii. A încercat să dezbată succesiunea fără a include pe intimatul din prezenta cauză, acesta din urmă a fost nevoit să solicite anularea certificatului de moștenitor, în prealabil părțile au discutat și s-au înțeles.
Solicită respingerea recursului, a se constata nulitatea acestuia, pe fond, consideră că motivele invocate nu pot duce la schimbarea soluției.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția nulității recursului, instanța constată că motivele de recurs și dezvoltarea acestora se încadrează în prevederile art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă și o respinge.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui la data de 24.10.2006 reclamantul - a chemat în judecată pârâții -, "" prin administrator și, pentru a se dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 1/01 din 09.01.2006 eliberat de și ieșirea din indiviziune.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că solicită dezbaterea succesiunii defunctului G, decedat la 04.02.2005, în calitate de descendent alăturat copiilor din căsătorii diferite, fiind soția supraviețuitoare.
Ca motiv de nulitate a certificatului de moștenitor reclamantul a invocat nelegala citare a sa în procedura succesorală notarială, acceptarea tacită a succesiunii, certificatul prin care este instituită unică moștenitoare soția supraviețuitoare fiind emis în fraudarea intereselor sale. Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Judecătoria Vaslui prin sentința civilă nr. 4285 din 18 decembrie 2007 respinge excepția lipsei calității procesuale active. Admite acțiunea formulată de reclamant, anulează certificatul de moștenitor nr. 01/09.01.2006 eliberat de notarul public. Disjunge capătul de cerere având ca obiect ieșire din indiviziune asupra succesiunii rămase de pe urma defunctului G și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a constatat:
Din certificatul de moștenitor nr. 01/09.01.2006 eliberat de Biroul Notarului Public rezultă că succesiunea autorului G, decedat la 04.02.2005, a fost acceptată de pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantul și pârâta, în calitate de descendenți de gr.I, sunt străini de succesiune conform art. 700 Cod civil, respectiv pentru că nu au acceptat în termen succesiunea.
Reclamantul nu a participat la dezbaterea succesiunii la notar fiind citat prin publicitate deși pârâta cunoștea că se afla în Anglia.
În considerentele sentinței instanța de fond analizează proba testimonială și cu înscrisuri, reținând în aplicarea art. 789 Cod civil că reclamantul și-a manifestat neechivoc voința de a accepta succesiunea prin actele săvârșite în termen, a dobândit calitatea de succesor iar prin emiterea certificatului de moștenitor este vătămat în drepturile sale. Fiind succesor, reclamantul are și calitatea procesuală activă în acțiunea în anularea certificatului.
În apelul declarat împotriva sentinței reclamanta a formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii, când s-a acordat valoare de acceptare a moștenirii unor acte și fapte ale succesibilului din care nu rezultă nici direct, nici indirect voința acestuia de acceptare. Faptul că reclamantul a mers o singură dată la un cabinet de avocat în aflarea cotei ce i se cuvine, plata impozitului pentru cele două apartamente este un act de administrare cu caracter provizoriu, vânzarea casetelor cu muzica veche și a -ului - vânzare infirmată pe tot cursul procesului, iar bunurile se află în apartament - nu constituie acte de acceptare conform Codului civil.
Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 180/A/25.11.2008 respinge apelul declarat de și păstrează sentința dată de judecătorie.
Instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatorii și cu actele depuse la dosar atestă neîndoielnic faptul că reclamantul nu a fost dezinteresat de moștenirea lăsată de tatăl său, și că prin plata impozitelor pentru apartamentul din str. - -, cât și prin sumele trimise mamei vitrege în termenul de 6 luni pentru acceptarea moștenirii, intenția acestuia a fost de a accepta moștenirea, de a-și încasa cota succesorală sau bunurile ce i se cuvin din moștenire potrivit acestei cote, fără a se ajunge la un proces cu apelanta.
În considerentele hotărârii atacate se arată că eronat s-a susținut de pârâtă că plata impozitului reprezintă act de administrare provizorie, astfel încât în mod corect și în concordanță cu practica judiciară în materie, instanța de fond i-a atribuit valoare de act de acceptare tacită a succesiunii, iar excepția lipsei calității procesuale active decurgând din lipsa calității de erede în mod legal și temeinic a fost respinsă de prima instanță.
Astfel constată tribunalul că actele trimise prin serviciul atestă faptul că apelanta a cunoscut adresa unde locuiește reclamantul, a ținut legătura cu acesta și că prin încercarea de a dezbate succesiunea fostului soț în lipsa fiului acestuia prin declararea ca necunoscut al domiciliului său, a urmărit să-l lipsească pe acesta de drepturile succesorale, situație care este de natură să atragă anulabilitatea certificatului moștenitor.
În recursul declarat împotriva hotărârii date de Tribunalul Vaslui pârâta a invocat următoarele motive:
-în mod greșit instanțele au dat valoare de acceptare a moștenirii de pe urma defunctului Gau nor acte și fapte ale succesibilului -;
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta analizează și interpretează probele administrate, dispozițiile legale în materia succesiunii fiind încălcate când s-a reținut că intimatul a mers odată la avocat pentru a se interesa de cota ce i se cuvine din masa succesorală, fără a mai face ulterior niciun demers, deși fusese informat asupra prezenței la notar. Plata impozitului era necesară pentru plecarea reclamantului în străinătate, îi profita acestuia, este singulară, fiind act de administrare.
- instanța de apel a lăsat nesoluționat motivul de apel cu privire la casetele și -ul despre care s-a susținut că au fost vândute, fiind demonstrat cu depoziții de martori și fotografii că bunurile există și în prezent în camera defunctului;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celorlalte fapte considerate de judecătorie ca acte de acceptare a succesiunii și anume la discuțiile părților cu privire la moștenire;
- tribunalul a atribuit valoare de acceptare a unui fapt, în motivarea hotărârii fiind făcute referiri la trimiterea sumelor de bani, fără a putea stabili, fără echivoc care a fost utilitatea acestora;
- două sume ce nu au fost considerate acte de acceptare;
- referirile la actele trimise prin serviciul, de tribunal sunt greșite pentru că au ca obiect sume și nu "acte", tribunalul reținând greșit că a cunoscut adresa reclamantului. Banii primiți au fost folosiți pentru achitarea unor datorii a reclamantului către terțe persoane.
- reclamantul nu are calitate procesuală activă, nu este moștenitor, soluția legală fiind de desființare a hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul - a invocat excepția nulității recursului respinsă prin încheiere, Curtea reținând că expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar.
Rezoluția Parchetului de infirmare din 17 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1125/II/2 la plângerea lui pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (art. 260 Cod penal) privind pe martorii -, A-, copia declarațiilor date în faza cercetării penale și de, cererii recurentei adresate organelor de poliție; Rezoluția din 01 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui; Rezoluția din 15 mai 2009 prin care s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 260 Cod penal față de și
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței și păstrată în apel au corespondent în probele dosarului.
În limitele investirii instanța de prim grad a administrat probatoriul complet, pe care l-a analizat probă cu probă, redând în considerentele hotărârii elementele ce i-au format convingerea în darea sentinței, ceea ce nu s-a impus și în motivarea deciziei în apel.
Deși succint motivată decizia tribunalului cuprinde conform art. 261 Cod procedură civilă considerentele de fapt și drept ce i-au format convingerea.
Motivele de apel,instanța de control judiciar le-a examinat prin considerente unice. Critica adusă în analiza și interpretarea probelor administrate în primă instanță vizează aplicarea greșită a legii în reținerea acceptării tacite de reclamant a succesiunii, ceea ce nu impune pentru tribunal de a analiza fiecare probă în parte.
În hotărâre sunt reținute doar probele ce au format convingerea instanței în pronunțarea soluției.
În conformitate cu art. 689 Cod civil acceptarea unei succesiuni poate fi expusă sau tacită. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii (art. 700 Cod civil), iar acceptarea este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă și se presupune neapărat intenția de acceptare.
Dovada acceptării tacite a succesiunii se poate face prin orice mijloc de probă.
În cazul în care sunt formulate critici sub acest aspect și respectiv a calității procesuale active a reclamantului, în speță, deși în recurs pot fi invocate numai motive de nelegalitate, aplicarea sau interpretarea greșită a art. 689 Cod civil poate fi stabilită numai prin analiza probelor administrate.
probator administrat în cauză, justifică concluzia că reclamantul a acționat în calitate de moștenitor, cu intenția de acceptare a succesiunii.
La data deschiderii succesiunii reclamantul se afla în țară, a discutat cu, și a consultat un avocat însă actele sale până la sfârșitul lunii martie când a plecat în Anglia nu s-au limitat la aspectele invocate în declarația de recurs.
Printre actele de acceptare tacită a succesiunii figurează și plata de impozite pentru bunurile succesorale, ceea ce s-a dovedit în cauză, cât și emiterea certificatului fiscal ce se eliberează de regulă proprietarului și succesorilor săi, dispunerea de bunurile mobile succesorale prin acte ce nu puteau fi efectuate decât de un succesor, vânzarea bunurilor succesorale.
Cercetările penale efectuate la plângerea pârâtei pentru mărturie mincinoasă sunt finalizate prin propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
Soția supraviețuitoare a primit sume de bani trimise de reclamant din străinătate ce nu au fost contestate și confirmate prin înscrisuri, fiecare, reclamantul și aceasta indicând o altă destinație.
Relațiile între fiu și soție au fost o perioadă netensionate, au menținut legătura, ceea ce impune și concluzia că la data dezbaterii succesorale cunoștea sau putea cel puțin cu minime diligențe să indice datele necesare pentru citarea legală și nu prin publicitate.
Deși a susținut că a achitat datorii personale intimatului, recurenta nu a dovedit plata acestora. Reclamantul a arătat că sumele au fost trimise pentru întreținerea și efectuarea lucrărilor la apartamentul în care locuia, mama defunctului și respectiv bunica sa, bun aflat în coproprietate cu Faptul că sunt efectuate plăți de recurentă cu această destinație nu poate duce decât la concluzia că părțile au discutat despre dezbaterea succesorală, deși nu s-a finalizat între și, de administrarea bunurilor s-a ocupat soția supraviețuitoare care a primit sume de bani de la reclamant, de care a dispus și fiind în țară a făcut și plățile.
Astfel fiind rezultă că reclamantul prin modalitatea în care a acționat a acceptat tacit succesiunea.
Pentru considerentele expuse Curtea reține că dispozițiile legale în materie nu au fost încălcate, sunt corect interpretate și aplicate.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul.
Cererea de cheltuieli de judecată în recurs formulată de intimat este întemeiată și dovedită conform art. 274 Cod procedură civilă și se admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 180 din 25 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - - --
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
06.01.2010
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Georgeta Protea, Mona
