Anulare act. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3068/PI/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Hasco România SRL, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 martie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 12 martie 2009, 16 martie 2009 și 18 martie 2009, când,
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3068/23.09.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Hasco România
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia nr. 35/25.06.2008 de suspendare a contractului individual de muncă este legală iar motivele din cerere care vizează anularea acestei decizii sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, conform art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii.
În speță, condițiile pentru suspendarea contractului individual de muncă au fost îndeplinite, întrucât prin aceeași decizie s-a dispus declanșarea cercetării disciplinare și convocarea angajatului pentru realizarea acesteia.
Susținerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă sunt nefondate, întrucât mențiunea referitoare la locul desfășurării procedurii de cercetare prealabilă ar fi echivocă raportat la prima convocare, întrucât condițiile impuse de art. 52 lit. a Codul muncii au fost respectate în speță, reclamantul fiind convocat din nou la sediul din, după cum el însuși a recunoscut.
Apar irelevante în speță motivele care vizează luarea măsurii ulterioare de concediere, acestea nefiind aplicabile măsurii de suspendare a efectelor contractului individual de muncă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs hotărârea este criticată pentru nelegalitate, și anume:
Instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. a din Legea nr. 130/1999, care instituie obligația înregistrării deciziei de suspendare a contractului individual de muncă sub sancțiunea săvârșirii contravenției prev. de art. 7 din aceeași lege.
Nerespectarea dispozițiilor referitoare la măsurile de protecție a angajaților, în speță înregistrarea suspendării contractului individual de muncă la ITM T i-a produs reclamantului un prejudiciu, iar instanța a încălcat dreptul la apărare prin imposibilitatea de a contracara probele depuse de pârâtă la primul și singurul termen de judecată.
Astfel, necomunicarea actelor care arată că sediul pârâtei a fost modificat au dus la o judecată părtinitoare, soluția de respingere a acțiunii fiind nelegală.
Dispozițiile art. 8 Codul muncii au fost încălcate cu ocazia convocării la cercetarea disciplinară de către angajator, fiind formulată cu rea-credință la sediul social din
De asemenea, reprezentanții angajatorului, împuterniciți prin actul de convocare nu au respectat dispozițiile art. 267 Codul muncii și nu au fost prezenți decât directorul economic al societății care a refuzat să-și dovedească calitatea de reprezentant.
În concluzie, se arată că pe parcursul cercetării disciplinare, angajatorul a dat dovadă de rea-credință, astfel că anularea deciziei de suspendare se impune, având la bază o cauză ilicită.
Prin concluzii scrise intimata s-a opus admiterii recursului apreciindu-l ca nefondat, cu motivarea că dreptul la apărare nu a fost încălcat, probele despre care se vorbește în cererea de recurs au fost depuse la instanța de fond și reprezintă înscrisuri care provin chiar de la reclamant, referitoare la modificarea sediului social al societății.
Neînregistrarea în termen a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă este irelevantă, câtă vreme această decizie i-a fost comunicată personal reclamantului, prin înmânare chiar la momentul emiterii iar neînregistrarea la ITM, chiar dacă ar fi reală, nu determină nici un prejudiciu pentru reclamant.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 35/25.06.2008, s-a dispus, în temeiul art. 52 lit. a Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă nr. 5662/28.10.2003 încheiat între părți, precum și convocarea angajatului în vederea realizării cercetării disciplinare, iar convocarea la cercetarea disciplinară, formulată separat în scris a fost înmânată reclamantului la data emiterii acesteia, respectiv 25.06.2008.
Motivul invocat de către reclamant privind nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă a fost corect analizat de către instanță, reținând prezumția că reclamantul, în calitatea sa de director tehnic al societății, a avut cunoștință despre împrejurarea că la data de 16.04.2008 a operat o modificare a actelor constitutive ale societății, iar pe de altă parte, mențiunea referitoare la locul desfășurării procedurii de cercetare prealabilă apare ca fiind echivocă, câtă vreme reclamantul a fost din nou convocat cu același scop la sediul din.
Celelalte motive vizând legalitatea ori temeinicia deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, reiterate în recurs sunt nefondate, întrucât se referă la măsura de concediere a reclamantului care nu reprezintă obiectul cauzei.
Așa fiind, se constată că dispozițiile art. 52 lit. a Codul muncii au fost respectate, astfel că decizia contestată este legală, iar potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3068/PI/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Hasco România SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.05. 2009
TehnoredA./ 04.05.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
