Anulare act. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.565/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 2 IULIE 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Camelia Viziteu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de recurenții-reclamanți și împotriva decizie civile nr.40/A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din data de 25 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1849/22.03.2004 pronunțată de Judecătoria Bacăus -a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, - și având ca obiect constatare nulitate contracte de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 27.03.2002, între reclamanții și, pe de o parte, în calitate de vânzători și pârâtul ( căsătorit cu ), pe de altă parte, în calitate de cumpărător s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul reclamanților situat în B,-,. A. 15.
Prețul vânzării a fost de 170.000.000lei,pârâții urmând să intre în stăpânirea de fapt și de drept a apartamentului în aceeași zi.
Ulterior, la data de 25.04.2003 și au revândut apartamentul de mai sus pârâtului căsătorit cu pentru suma de 250.000.000lei. În tot acest timp reclamanții nu au părăsit imobilul pe care l-au vândut la data de 27.03.2002.
Prin sentința civilă nr. 4071/2003 a Judecătoriei Bacăus -a dispus evacuarea pârâților și, prin reprezentant legal.
Pentru constatarea nulității absolute prin intenția de frauda legea (adică de a se folosi de norma de drept nu potrivit scopului pentru care a fost edictată) este necesar să se constate că atât cât și au fost de rea-credință la încheierea actelor, în sensul că au intenționat fraudarea legii și scoaterea ireversibil din patrimoniul vânzătorilor a imobilului.
Reclamanții s-au prezentat la notar, iar în fața acestuia au semnat un contract de vânzare cumpărare. Dacă intenția reală a fost de a împrumuta trebuia încheiat un contract de împrumut, eventual garantat cu ipotecă, reclamanții fiind oameni maturi, conștienți de urmările unui asemenea act.
Probarea relei - credințe a pârâților nu este suficientă întrucât nu s-a probat că actul încheiat cu a fost într-adevăr o ficțiune. Reclamanții nu și-au probat acțiunea în sensul că s-a fraudat legea de către pârâții și deopotrivă.
Posibilitatea ca primul act să fi fost în realitate un împrumut există, dar nu a fost probată, înscrisurile, prezumțiile și dispozițiile martorilor neînlăturând dovezile actelor de voință ale părților în sensul vânzării și anume actele autentice încheiate.
Iar faptul că banii nu au fost remiși în fața notarului nu însemnă că nu s-a plătit prețul, printre competențele notarului public nefiind trecută și aceea de a confirma predarea banilor.
Cauza a parcurs două rejudecări în calea de atac a apelului.
Prin decizia civilă nr.40/A/28.01.2008, dosar nr-, Tribunalul Bacăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1849/22.03.2004.
A reținut astfel Tribunalul că prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată la fila 49, reclamanta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1195/2002 la BNP și sub nr. 1706/2003 autentificat la BNP. Cauza de nulitate absolută invocată a fost lipsa prețului și cauza ilicită a contractului 1195/2002 și înțelegerea frauduloasă pentru cel de-al doilea contract.
În drept, reclamanta a invocat art.966-968 Cod civil, art.4 din Legea 994/1931 și art.6 din.12/1998.
Invocarea existenței cauzelor de nulitate absolută la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nu are suport probatoriu: nu au fost dovedite nici lipsa prețului, nici cauza ilicită și nici înțelegerea frauduloasă. Părțile au încheiat in forma autentică contractul de vânzare-cumpărare 1195/2002, prin care reclamanta împreună cu soțul acesteia, în calitate de vânzători au înstrăinat pârâților imobilul situat în B, str.-, 2/A/15, prețul vânzării fiind de 170.000.000 lei vechi, sumă plătită la data încheierii contractului, fapt recunoscut de pârâți prin răspunsurile la interogatoriu. Situația contrară nu a fost dovedită de reclamanți în condițiile legale.
Declarația martorului cu privire la presupusa activitate de cămătărie a pârâtului poate constitui o prezumție simplă a cauzei ilicite a contractului, prezumție care nu poate fi coroborată de celelalte probe administrate în cauză.
Instanța de apel reținând că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor invocate în acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat, menținând hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii în termen legal și motivat a declarat recurs reclamanta.
De asemenea, împotriva acestei decizii a declarat recurs și reclamantul.
Reclamanta a criticat decizia susținând ca principal motiv, nemotivarea hotărârii instanței de apel. În dezvoltarea acestui motiv încadrat în drept în dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenta a arătat că instanța de apel nu a avut rol activ, nu a ordonat efectuarea unor noi probatorii, preluând doar argumentațiile primei instanțe. A mai susținut că probele administrate nu au fost interpretate corect.
În invocarea motivelor potrivit art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, a arătat recurenta că actele de vânzare cumpărare au fraudat legea, sub aspectul prețului derizoriu și al operațiunilor de camătă practicate.
Prin concluziile orale și scrise recurenta a invocat un nou motiv de recurs, precizat de aceasta ca fiind de ordine publică, vizând nulitatea încheierii de autentificare a contractelor, potrivit art.65 lit.c din Legea nr.36/1995, în sensul neînscrierii sub sancțiunea nulității a încheierii a numărului anexelor actului la care se face referire.
II. Recursul formulat de vizează nulitatea deciziei pronunțate în apel, față de nelegala sa citare la domiciliu sau reședință și pe fondul cauzei, soluționarea greșită, nefăcându-se o apreciere corectă a probelor.
La termenul din 21.05.2008, intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de, arătând că acesta nu a declarat apel, în cauză, astfel încâtomisso medionu este admisibilă cererea de recurs.
Curtea, potrivit art.312 Cod procedură civilă, asupra recursurilor declarate va reține următoarele:
În primul rând, sub aspectul admisibilității recursului formulat de, împotriva deciziei civile nr.40/A/28.01.2008, este de reținut că aceasta a fost pronunțată de instanța de apel în rejudecare, după casarea cu trimitere a deciziei civile nr.433/20.11.2006 a Tribunalului Bacău, motivul casării vizând neanalizarea de către instanța de apel a temeiniciei și legalității hotărârii raportat la obiectul cauzei, fiind încălcate principii generale ale dreptului procesual civil, respectiv dreptul la apărare al părților și principiul dublului grad de jurisdicție și al accesului la o instanță conform practicii
Sub acest aspect, fiind analizată în rejudecarea apelului pentru prima dată pretenția dedusă judecății, pornind de la aceleași considerente expuse, se va reține că recursul formulat de este admisibil, justificându-se sub acest aspect interesul său, astfel încât excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește motivele de recurs, acestea sunt nefondate. Astfel, este de reținut că în tot cursul procesului acesta a fost citat la domiciliul declarat, respectiv - nr.2,.2,.A,.15, în dosar nefiind indicată nicio altă modificare sau precizare a sa privind reședința (făcută doar în cererea de recurs).
Recurentul-reclamant nu a indicat un alt domiciliu sau reședință, singura precizare fiind făcută de cealaltă recurentă (încheierea din 16.10.2006 - dosar 1535/2006 al Tribunalului Bacău ) care a arătat că în urma divorțului de, domiciliul acestuia s-a schimbat, dispunându-se citarea acestuia la adresa indicată.
În consecință, se va reține că potrivit art.98 Cod procedură civilă schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța. Cum recurentul reclamant nu și-a îndeplinit această obligație, acest motiv nu poate fiu reținut ca întemeiat.
În ceea ce privește a doua susținere, din redactarea sumară a acestuia, privind incorecta apreciere a probelor, critica făcută nu se încadrează în vreunul motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat.
II. În ceea ce privește motivele recurentei, acestea nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:
Inițial, recurenta prin motivele de recurs, a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, în principal criticile vizând nemotivarea deciziei de către instanța de apel, neexercitarea rolului activ, nelegalitatea deciziei, care nu a avut în vedere fraudarea legii prin încheierea contractelor.
Sub aceste aspecte, nu pot fi reținute susținerile recurentei, tribunalul făcând o aplicare corespunzătoare a legii.
Astfel, tribunalul și-a motivat soluția față de obiectul acțiunii reclamantei, reținând corespunzător că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor invocate, nefiind dovedite nici lipsa prețului, nici cauza ilicită și nici înțelegerea frauduloasă.
În ceea ce privește criticile privind incidența art.129 Cod procedură civilă trebuie avut în vedere că rolul activ al judecătorului nu trebuie să conducă la diminuarea inițiativei părților în procesul civil, astfel încât judecătorul să se substituie în poziția procesuală a părții și în apărarea intereselor acesteia.
Este de reținut astfel, că în primul ciclu procesual recurenta a fost asistată de avocat, iar în faza rejudecării apelului său, fiind legal citată nu s-a prezentat în instanță, depunând concluzii scrise în susținerea apelului.
În consecință, nu se poate dispune casarea unei hotărâri pentru că din oficiu instanța nu a ordonat anumite dovezi, câtă vreme părțile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat prin concluziile orale și scrise, recurenta a precizat că acesta vizând nulitatea încheierilor de autentificare a celor două contracte pentru nerespectarea dispozițiilor art.65 lit.c din Legea nr.35/1995 reprezintă un motiv de ordine publică, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect este însă de observat că, pentru a stabili dacă motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă (hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) este sau nu de ordine publică, trebuie să se determine caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material (procesual) încălcate.
Sub acest aspect ar fi necesar a se stabili în ce măsură nerespectarea dispozițiilor art.65 lit.c, coroborate însă cu dispozițiile art.49 și 52 din Legea nr.36/1995, a notarilor publică și a activității notariale, atrage nulitatea absolută sau relativă a respectivelor încheieri.
Este de observat însă că recurenta invocă practic nulitatea încheierilor de autentificare a contractelor potrivit unor dispoziții legal speciale (Legea nr.36/1995), aceasta fiind o cerere nouă formulată pe un alt temei față de acțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze. Analizarea unei astfel de cereri prima dată invocată în recurs, nu este astfel posibilă potrivit dispozițiilor art.316 cu aplicarea art.294 Cod procedură civilă. Astfel potrivit art.294 alin.1 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată. Drept urmare partea nu poate schimba temeiul juridic, astfel cum a fost formulat în prima instanță, o atare atitudine constituind o modificare inadmisibilă a unui element esențial al judecății.
Întrucât controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut și soluționat în fața primei instanțe, având în vedere și celelalte considerații expuse, privind recursul recurentei, curtea urmează a-l respinge ca nefondat.
În consecință, potrivit celor reținute, va fi respinsă excepția inadmisibilității recursului declarat de și în temeiul art.312 Cod procedură civilă, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de.
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurenții-reclamanți și împotriva decizie civile nr.40/A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
red.sent.
red.dec.. /
red.dec.rec./8.07.2008
tehnored./9.07.2008/2 ex.
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Liliana Ciobanu, Camelia Viziteu
