Anulare act. Decizia 565/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1689/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.565
Ședința publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta - pârâtă și de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.55/05.05.2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2689/2005, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, -, și cu intimații - pârâți și .
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.03.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la 26.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 55 din 05 iunie 2006, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei interesului promovării acțiunii invocate de către apelanții și; a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții - pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1547 din 23 mai 2005 Judecătoriei Giurgiu, în contradictoriu cu intimații - reclamanți - a și prin; a luat cat că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin înscris sub semnătură privată, datat 10 septembrie 1997 s-a convenit asupra vânzării - cumpărării terenului cu suprafața de 6.700 mp. arabil, situat în extravilanul localității, județul G, în prețul de 2.680lei/ron, consemnându-se plata unui avans de 280lei/ron și data plății diferenței la 30 noiembrie 1997 când părțile anume a perfectat convenția în formă autentică.
Prin înscrisul datat 27 septembrie 1997, încheiat de promitentul cumpărător cu fii promitentului vânzător, s-a consemnat plata diferenței de preț și faptul că autentificarea se va face la o dată la care legislația o va permite la 11 decembrie 1997 promitentul - vânzător a înstrăinat în schimbul întreținerii, fiilor și a finilor de gradul Ios erie de terenuri între care și suprafața de 6.700 mp. teren extravilan.
Pârâții dobânditori, fiii defunctului înstrăinător, au semnat în calitate de martori înțelegerea de vânzare - cumpărare datată 10 septembrie 1997 și au primit conform înscrisului datat 27 noiembrie 1997, diferența de preț, prin apărările formulate aceștia necontestând existența înscrisurilor, înțelegerea cum și faptul primirii diferenței de preț dar susținând că, după plata diferenței, defunctul promitent - vânzător a restituit prețul plătit, împrejurări în care a intervenit denunțarea antecontractului, dovedită și de pasivitatea promitentului cumpărător care, la data de 30 noiembrie 1997, convenită, nu s-a prezentat pentru autentificare, anterior, după decesul promitentului vânzător și până în anul 2003 nu a cerut autentificarea deși legislația nu împiedica aceasta.
Pârâții, dobânditori, afini de gradul unu ai promitentului vânzător au evocat împrejurarea că, nefiind de față la încheierea actelor și comunicându-li-se de către defunctul promitent - vânzător că s-a restituit prețul și s-au răzgândit părțile în privința vânzării, au fost de bună - credință la încheierea contractului de întreținere, cu atât mai mult cu cât promitentul - cumpărător nici nu a efectuat vreo notare în cartea funciară.
Din depoziția martorului Cambera, semnatar în calitate de martor și al promisiunii, s-a reținut că plata diferenței de preț s-a făcut către fiii promitentului - vânzător care era bolnav, că promitentul - cumpărător intenționa să efectueze o investiție pe teren, din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului se reține că la data plății diferenței de preț defunctul vânzător era bolnav. Din depoziția martorei s-a reținut că promitentul vânzător, fiind vârsnic, a afirmat că nu are cele necesare înmormântării, că a vândut terenul dar, la cererea cumpărătorului a restituit prețul.
A reieșit din înscrisuri că, după decesul promitentului - vânzător, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu succesorii legali, constatarea vânzări - cumpărării terenului în baza înscrisului sub semnătură privată datat 10 septembrie 1997, prin decizia civilă nr. 4101/A/2004 a Curții de Apel București stabilindu-se asupra valabilității antecontractului de vânzare - cumpărare, a obligației născute în sarcina părților de a încheia actul în formă autentică, a neperfectării contractului datorită refuzului promitentului - vânzător și, ulterior decesului acestuia, succesorilor legali, de a se prezenta la notar.
S-a mai statuat prin decizia Curții de Apel București că antecontractul nu poate fi valorificat potrivit cu dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 1073 și următoarele Cod civil, prin pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul și să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare decât sub condiția că bunul vândut să se afle în patrimoniul promitentului - vânzător, în cauză intervenind înstrăinarea prin contract de întreținere iar promitentul - cumpărător nepunând în discuție buna sau reaua credință a părților contractuale la încheierea contractului de întreținere și necerând anularea acestuia pentru cauză ilicită în sensul fraudării interesului său.
Potrivit cu dispozițiilor art. 975 cod civil creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Potrivit cu dispozițiilor art. 948, 966 - 968 Cod civil este condiție de validitate a convenției cauza licită, obligația fondată pe cauză ilicită, prohibită de legi sau contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, nu poate avea nici un efect.
Potrivit cu dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 970 Cod civil convențiile legale făcute au putere de lege între contractanți, se pot revoca prin consimțământul părților, trebuie executate cu bună credință și obligă la ceea ce este expres într-însele, cum și la tot ceea ce urmările, echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
S-a reținut din dovezi ca promisiunea de vânzare - cumpărarea a privit un teren din extravilan, aplicabile fiind la data promisiunii, dispozițiile Legii nr. 18/1991, care impuneau formalități precum înștiințarea Agenției pentru Dezvoltarea și Amenajarea Rurală, comunicarea intenției de vânzare către proprietari și exercitarea dreptului de preempțiune, toate în sarcina promitentului - vânzător, prin Legea nr. 54/1998 menținându-se atât formalitățile, afișarea ofertei, înregistrarea la primărie și dovada publicității în fața notarului public, presupunând trecerea unui interval de 30 - 45 de zile de la publicare.
Promisiunea fiind încheiată sub dispozițiile legale mai sus menționate și imperative, este justă susținerea promitentului - cumpărător în sensul că nu ar fi fost posibilă autentificarea actului la data înscrisă inițial, de altfel obligațiile pentru predarea lucrului vândut revenind promitentului - vânzător, în sensul îndeplinirii tuturor formalităților necesare perfectării vânzării, este logică, înștiințarea promitentului - vânzător, prin fiii acestuia, asupra amânării datei, perfectării până la momentul îndeplinirii cerințelor legii și este nefondată susținerea apelanților în sensul că la 30 noiembrie 1997 era posibilă perfectarea ori că, ulterior acestei date și până în anul 2003 promitentul - cumpărător nu a procedat la perfectare, deoarece în acest interval de timp erau aplicabile aceleași dispoziții legale, exclusiv în sarcina promitentului - vânzător.
Reclamantul a probat cu înscris promisiunea, faptul plății care, fiind făcută fiilor vânzătorului, martori și ai înțelegerii, va fi profitat acestuia, potrivit cu prevederile art. 1096 alin. 2 Cod civil, pârâții - apelanți, deși au susținut, nu au probat restituirea prețului, depoziția martorei fiind nerelevantă deoarece face ferire la o discuție purtată cu defunctul promitent în luna martie 1998, când cesta și-ar fi exprimat îngrijorarea legat de asigurarea celor necesare înmormântării și s-ar fi referit de restituirea prețului pe când apelanții pretind restituirea prețului la începutul lunii decembrie 2007 iar actul de întreținere s-a încheiat la 11 decembrie 1997.
Cât privește susținerea că prin neprezentarea la data de 30 noiembrie 1997, înserată în antecontract, reclamantul a denunțat promisiunea, tribunalul a reținut că la data menționată perfectarea nu ar fi fost posibilă deoarece, plătindu-se prețul, obligația de predare și de îndeplinire a formalităților prevăzută de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 54/1998 și legea notarilor publici, revenea promitentului - vânzător, și în deplină cunoștință asupra acestor impedimente, promitentul - vânzător a consemnat atare situație în scris, că afirmata clauză de dezicere nu ar fi putut deveni operabilă decât în măsura în care promitentul - vânzător își îndeplinea ori era să-și îndeplinească propriile obligații, anume îndeplinirea procedurii prevăzută de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 547/1998 și a formalității necesare transferului valabil al dreptului de proprietate.
Este nefirească neconsemnarea în scris a restituirii prețului și denunțării contractului câtă vreme părțile vor fi dovedit diligența pentru consemnarea în scris a condițiilor promisiunii și plății prețului.
Dată fiind, situația neexecutării obligațiilor revenind promitentului - vânzător, reclamantul a acționat în justiție pentru constatarea dreptului, demersul rămânând fără finalitatea datorită constatării înstrăinării bunului din patrimoniul promitentului - vânzător.
Față de relația de rudenie și faptul prezenței la data încheierii promisiunii, respectiv, încasării diferenței de preț, relația de afinitate, în deosebi în mediul rural cu o comunitate restrânsă, nu s-a rețineut justificată pretenția pârâților - apelanți în sensul că au dobândit terenul încrezându-se în afirmația defunctului și în condițiile neînscrieri vreunei mențiuni în cartea funciară atâta vreme cât, anterior cu numai 13 - 14 zile de la perfectarea contratului de întreținere, pârâții, fii defunctului, au încasat diferența de preț, au consemnat aceasta în scris precum și necesitatea amânării datei perfectării contractului, fiind nefiresc ca dobânditorii, fii și afini de gradul I, să nu fi verificat situația antecontractului.
Dacă în ce privește înstrăinarea suprafeței de aproximativ 14.000 de mp. nu se pune în discuție cauza contractului, respectiv actul fiind încheiat pentru asigurarea întreținerii defunctului, în privința suprafeței de 6.700 mp. teren promis a fi fost vândut, tribunalul a constatat că actul s-a încheiat la interval de 30 zile de la data promisiunii, respectiv 14 zile de la plata prețului, de că promitentul - vânzător în împrejurările asumării obligației de predare a terenului către promitentul - cumpărător, și fiii acestuia, în condițiile cunoașterii promisiunii de vânzare și chiar încasării diferenței de preț pentru defunct, respectiv afinii acestuia care erau în măsură, dată fiind relația de rudenie,să fi cunoscut promisiunea făcută.
Încheierea contractului la scurt interval de timp de la încasarea diferenței de preț și consemnarea necesității amânării perfectării actului pe măsură ce promitentul - vânzător ar fi îndeplinit formalitățile înstrăinării, în condiții de deplină cunoștință asupra efectelor obligației asumate de promitentul - vânzător și a drepturilor promitentului cumpărător, probează susținerea asupra cauzei ilicite în sensul că scopul urmărit nu a fost acela al asigurării unui just folos patrimonial ci acela al scoaterii terenului din patrimoniul vânzătorului și a împiedicării reclamantului de a-și realiza drepturile.
A reieșit din răspunsurile pârâților, fii promitentului vânzător, la interogatoriu precum și din depoziția martorului M, că părțile s-au înțeles asupra condițiilor promisiunii de vânzare, că la finele lunii noiembrie 1997 promitentul - vânzător era bolnav, situație despre care a fost înștiințat promitentul - cumpărător, reiese din înscrisuri că promitentul - cumpărător a încercat reglementarea situației, în condițiile intervenirii decesului vânzătorului, succesorii legali negând încasarea de preț și opunându-se constatării drepturilor acestuia.
Reaua credință a analizeazat în cauză nu în raport de conduita reciprocă a contractanților în actul de întreținere ci în raport de conduita cocontractanților în raport cu terțul, promitentul - cumpărător care își îndeplinise propriile obligații, fapt cunoscut de toți semnatarii actului de întreținere și era în drept a obține îndeplinirea obligației promitentului - vânzător, reieșind contractarea în scopul de a frauda drepturile acestuia, contrar conduitei generale cerute participanților la raporturile civile, de a nu acționa pentru vătămarea drepturilor altuia, cunoscute de dânșii.
S-a afirmat de către apelanta că sancțiunea relei credințe nu poate fi decât ineficiența actului ori potrivit cu dispozițiilor art. 948, 966 - 968 Cod civil, cauza ilicită dă drept la acțiunea în anulare și se recunoaște creditorului, potrivit cu art. 975 Cod civil, dreptul de a ataca actele viclene făcute de debitor în frauda drepturilor sale, în cauză transmițătorul în actul de întreținere fiind debitor al obligației de predare a bunului, dobânditorii, fii și afinii debitorului, cunoscând promisiunea și obligațiile în sarcina acestuia, vătămarea fiind probată de situația îndeplinirii obligațiilor promitentului - cumpărător și aducerii acestuia în situațiile de a nu beneficia de transferul valabil al dreptului de proprietatea, actul fiind încheiat intempestiv și prezentat promitentului - cumpărător numai după acționarea în justiție.
Excepțiile evocate, ale lipsei de interes și prescripția dreptului la acțiune, cu argumentul că antecontractul odată denunțat, prin voința părților ori ca urmare a clauzei de dezicere, nu dă decât drept la eventuale daune și, în exercițiul dreptului de a cere constatarea vânzării, s-a împlinit termenul de prescripție față de momentul denunțării, 30 noiembrie 1997, urmând a fi înlăturate pentru aceea că nu s-a probat denunțarea nici prin consimțământ și nici prin efectul clauzei, operabilă numai la momentul la care vânzătorul ar fi îndeplinit ori era să fi îndeplinit formalitățile de vânzare, cauza ilicită, când scopul urmărit este fraudarea drepturilor altora, contravenind principiului încheierii și executării convențiilor cu bună - credință, dă drept la acțiune în anulare, neprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, că potrivit cu prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 și art. 1 - 5 din titlul X al Legii nr. 247/2005, interesul este susținut de vătămarea suportată prin nepredarea bunului vândut, urmare a conduitei contractanților semnatari ai actului de întreținere, recunoscându-se ca actual dreptul de a cere instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare prin suplinirea consimțământului.
Criticile relative la prețul derizoriu și neîncheierea înscrisurilor în dublu exemplar nu au fost ținute deoarece, înscrisurile nu au fost contestat la judecarea în fond a pricinii iar chestiunea dedusă judecății nu privește condițiile promisiunii de vânzare - cumpărarea ci împrejurările în care s-a încheiat contractul de întreținere, legat de susținerea cauzei ilicite și interesul valorificării drepturilor promitentului - cumpărător terț, față de act și care a suportat prin încheierea actului o fraudă a intereselor, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil și inopozabilitatea privind exclusiv situația terțului care afirmă un drept propriu în contra unei convenții legal încheiate.
În consecință tribunalul a constatat că s-a apreciat corect asupra dovezilor administrate din care s reieșit încheierea contractului de întreținere cu scopul urmărit de cocontractanți de a scoate bunul promis a fi vândut, pentru care se încasase prețul, din patrimoniul promitentului - vânzător în deplină cunoștință asupra drepturilor valabil dobândite de promitentul - cumpărător, considerente pentru care, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a menținut soluția primei instanțe și a respins apelul declarat de pârâți ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și.
În esență, au motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, în antecontractul lui există o clauză de dezicere, s-a interpretat greșit actul dedus judecății (actul autentic de înstrăinare era pe deplin valabil) și s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece există o cauză ilicită (nu numai pentru cei 14.000 mp. teren cum s-a reținut).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă (consacră două ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - adică o hotărâre deloc motivată și una cu motive contradictorii), art. 304 cpt. 8 Cod de procedură civilă (vizează încălcarea principiului înscris în art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante) și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (vizează două ipoteze lipsa de temei legal - nu nemotivarea hotărârii - și darea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică, aplicarea normei generale în locul celei speciale, o normă care nu era incidentă în speță, legea română în loc de cea străină și interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt).
Acestea sunt motive de nelegalitate (nu de temeinicie, recursul neavând caracter devolutiv).
Or, din motivarea scrisă a recursului (filele 2 - 3 dosar curte), nici-unul din aceste motive nu este conturat.
Decizia instanței de apel este amplu motivată, nu conține motive contradictorii (filele 75 - 77 dosar apel) nu există argumente clare că nu a fost respectat art. 969 Cod civil (inclusiv acea clauză de dezicere) iar interpretarea sau aplicarea greșită a legii nu a fost demonstrată (termenii din recurs fiind generali și nearătând în ce constă efectiv această interpretare eronată).
Or, așa cum sunt formulate, motivele de recurs nu pot fi primite.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă și de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 55 din 05 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 2689/2005, în contradictoriu cu intimații - reclamanți - a, prin și cu intimații - pârâți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./06.04.2009
G-;
Jud.G-Gh.
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
