Anulare act. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.568/
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra contestației în anulare formulată de către contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.64 din 27.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul A prin Primar, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 21 mai 2009, iar apoi s-a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, termen la care instanța reține cauza în pronunțare.
A,
Deliberând asupra contestației în anulare constată:
Prin sentința civilă nr. 651/16.05.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților pârâții, și Municipiul A reprezentat prin Primar.
S-a apreciat că raportat la împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada existenței anexei la data naționalizării, acțiunea nu a fost dovedită, fiind astfel respinsă.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1127/25.10.2007 pronunțată în dosar nr- a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 621 din 16 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Arad - secția civilă -, în contradictoriu cu intimații pârâți, și Municipiul A reprezentat prin Primar, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Arad.
Curtea a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului de către prima instanță în vederea clarificării situației juridice a imobilului, respectiv dacă imobilul (sau elemente constructive ale lui) a fost construit înainte de naționalizare, dacă a constituit proprietatea antecesorilor reclamantei, dacă intră sub incidența nr.OUG 40/1999 ( art. 44 ).
Rejudecând în fond după casare, Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 362/8.04.2008 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta iris împotriva pârâților și și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 5387 din 19.08.2003 încheiat între pârâții și SC SA A și a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 5400 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul (după completarea probatoriului) a reținut că la data naționalizării exista apartamentul nr. 7, iar acesta nu a fost construit ulterior naționalizării de către Statul Român.
A reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387/19.08.2003, pârâtul Municipiul A prin SC SA Aav ândut pârâților și apartamentul nr. 7, compus dintr-o cameră de locuit și teren aferent de 31. p., deși, la 8.10.2001 a notificat Consiliul Local al municipiului A în vederea restituirii în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilului înscris în CF nr. 638, nr. top 765.
S-a apreciat că, raportat la împrejurarea că imobilul a făcut obiectul unor notificări și la dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999 - ce sancționează cu nulitatea absolută nesocotirea interdicției de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul unei notificări din partea unor persoane fizice ce au fost deposedate de aceste bunuri - contractul de vânzare - cumpărare a fost întemeiat pe o cauză ilicită, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului.
În termen, împotriva sentinței civile nr.362/8.04.2008, au declarat recurs pârâții care au solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că este greșită și în contradicție cu probele administrate, concluzia instanței de fond în sensul că, apartamentul nr.7 existat la data naționalizării.
Au arătat că din analiza înscrisurilor de la dosar, rezultă că în momentul naționalizării în imobilul naționalizat exista un alt apartament cu nr. 7, situat la subsolul corpului principal de clădire și care actualmente face parte din componența apartamentelor din corpul principal.
Au arătat că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 din OUG nr. 40/1999 și mai mult, tribunalul a acordat și ceea ce nu s-a cerut, extinzând cadrul procesual în privința motivelor de nulitate, fără să pună în discuția părților acest lucru.
La termenul de judecată din 16.12.2008, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității acțiunii, raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv la dispozițiile art. III Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu referire la dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999.
Prin note de ședință, pârâții recurenți au solicitat admiterea excepției tardivității acțiunii, pe cale de consecință admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că acțiunea formulată de reclamantă la data de 1.08.2006 este tardivă în raport de dispozițiile art. III titlul I din Legea nr. 247/2005.
Reclamanta intimată prin note de ședință a solicitat respingerea excepției cu motivarea că de la data publicării în al art. III din Titlul I modificat prin nr.OUG 209/22.12.2005 - publicată în din 30.12.2005 - curge termenul de 12 luni prevăzut pentru atacarea actelor juridice de înstrăinare încheiate după 14.02.2001.
De asemenea, a arătat că deși exista actul emis de SC SA la data de 27.05.2004 - de comunicare către antecesorul reclamantei a situației juridice a imobilului din litigiu, în anul 2004 nu exista temei legal pentru atacarea actelor încheiate după 14.02.2001.
Curtea având în vedere dispozițiile legale menționate, de excepția pusă în discuția părților, de dispozițiile art. 3041și 306. pr. civ. constatat că recursul este fondat.
Astfel, reclamanta a sesizat prima instanță, Tribunalul Arad cu acțiune având ca petit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387/2003 încheiat de pârâții și și SC SA
Acțiunea astfel formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999 și art. III titlul I din Legea nr. 247/2001 și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Conform art. III din Titlul I din Legea nr. 247/2005, de modificare și completare a Legii nr. 10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989 - actele juridice de înstrăinare încheiate după data de 14.02.2001 având ca obiect imobilele vândute cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din nr.OUG 40/1999, pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestui titlu sau după caz de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
Cum, acțiunea a fost introdusă la data de 1.08.2006, respectiv cu depășirea termenului de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (25.07.2005), iar luarea la cunoștință ( de către antecesorul reclamantei, la 27.05.2004), s-a realizat înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în cauză, acțiunea formulată de reclamanta este înregistrată tardiv, după împlinirea termenului de prescripție.
Curtea în baza art. 312 (3) pr. civ. coroborat cu art. 306. pr. civ. a admis recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 362/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care oam odificat-o în tot, în sensul că, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
Împotriva deciziei civile nr. 64 din 27.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei civile atacate și respingerea recursului declarat de pârâții și.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs nu a observat data depunerii acțiunii respectiv depunea la poștă a acesteia la 21.iulie 2006, iar din acest punct de vedere acțiunea formulată de reclamanta, se plasează înlăuntrul termenului prevăzut de art. III Titlul din Legea nr. 247/2005.
Contestatoarea a arătat că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă Legea nr. 247/2005, care ar fi repus în termen persoanele care solicită revendicarea acestor categorii de bunuri.
S-a făcut trimitere și la incidența art.44 din OUG nr. 40/1999, iar în drept contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 pct. 1 Teza I pr.civilă.
La filele 21 - 22 intimații și au depus concluzii scrise prin care au invocat excepția tardivității contestației în anulare, pe de o parte, iar pe de altă parte, au arătat că aceasta este nefondată, deoarece reclamanta a sesizat instanța de judecată a 01.08.2006, cu mult peste termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Examinând contestația în anulare prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 317 - 321 Cod pr.civilă se reține că aceasta este nefondată.
Mai întâi, privitor la excepția de tardivitate a contestației în anulare, aceasta nu poate fi primită de către instanță deoarece contestația în anulare a fost formulată la 12.03.2009 iar data de la care contestatoarea a precizat că a luat la cunoștință de hotărârea irevocabilă se plasează înlăuntrul termenului de 15 zile.
De altfel, contestația se plasează și în intervalul de 1 an de zile de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, în sensul cerințelor prevăzute de art. 319 alin.2 Cod pr.civilă.
De aceia excepția de tardivitate a contestației in anulare va fi respinsă.
Referitor la conținutul contestației în anulare, fundamentat pe dispozițiile art. 318 alin.1 Teza I Cod pr.civilă respectiv hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale, Curtea va reține că această ipoteză nu este incidentă în speță.
În primul rând este de observat că instanța de recurs, prin admiterea recursului, a făcut o apreciere, "de judecată" cu privire la incidența în cauză a dispozițiile art.44 din OUG 40/1999 și art. III Titlul I din Legea nr.247/2005 coroborate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, ajungând la concluzia că acțiunea inițială a reclamantei a fost înregistrată tardiv.
Concluzia instanței de recurs este corectă și dintr-un alt punct de vedere, deoarece acțiunea civilă directă formulată de către reclamantă a făcut referire la împrejurarea că antecesorul acesteia a luat la cunoștință de existența contractului la 27.05.2004, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, dată la care cererile in nulitate, erau supuse unui alt regim juridic.
Față de cele arătate, și ținând seama că în speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare vizează un aspect "de judecată" în interpretarea unor dispoziții legale, aceasta nu poate fi anulată în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. 1 Teza Cod pr.civilă - contestația în anulare urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate a contestației.
Respinge contestația în anulare introdusă de către, împotriva deciziei civile nr. 64 din 27.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 19.06.2009
Dact.NF /19.06.2009
Ex. 2
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
