Anulare act. Decizia 571/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 571
Ședința publică din data de 16.10.2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții și cu domiciliile în com. Năruja sat. P Nărujei jud. V, împotriva deciziei civile nr. 172 din 20.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și cu domiciliile în com. Năruja sat. P Nărujei jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal a răspuns recurenta personal, lipsă fiind recurentul și intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimata a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs.
Recurenta arată că din lipsa banilor nu a înțeles să o mai angajeze pe doamna avocat și totodată depune la dosar taxa de timbru în sumă de 245 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
Instanța invocă excepția inadmisibilității cererii de recurs și acordă cuvântul pe această excepție.
Recurenta solicită ca instanța să aibă în vedere motivele de recurs formulate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înreg.la nr- la Judecătoria Focșani reclamanții și, au chemat în judecată civilă pe pârâții și și au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2914/12 dec.1967 a vândut un teren situat în comuna Năruja, sat Podu Nărujei autorilor pârâților și.
Au arătat reclamanții în motivarea în fapt a acțiunii că terenul în litigiu a aparținut tatălui la care la rândul lui dobândise terenul de la autorul său prin actul autentificat la nr. 305/11.09.1923.
Pentru că prin sentința penală nr. 298/29 mai 1959 pronunțată de fostul Tribunal Militar Constanța, a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale, s-a dispus și confiscarea întregii sale averi, printre care, și terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 3929/4 noiembrie 1999. a admis recursul în anulare și a desființat hotărârea de condamnare din anul 1969, înlăturând și măsura confiscării averii.
Au mai arătat că a profitat de situația a anilor 1950 - 1970 și a întocmit actul de vânzare-cumpărare a cărei anulare se solicită, deși ea nu era proprietara terenului, terenul fiind proprietatea statului ca urmare a confiscării.
Au susținut că actul este nul potrivit art. 948 cod civil și a legilor în vigoare la data întocmirii lui.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția privind autoritatea de lucru judecat, iar pe fondul cauzei au arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru că reclamanții nu a făcut dovada că terenul în litigiu a fost confiscat de la tatăl său.
Prin sentința civilă nr. 1003/12.03.2007 s-a admis excepția și s-a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, dar prin decizia civilă nr. 517/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vranceas -a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că în cauză nu operează autoritate de lucru judecat.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 5332/27 noiembrie 2007 s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că terenul ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare contestat a fost identificat prin raportul de expertiză efectuată în dosarul nr. 163/2002 pentru a se stabili dacă a făcut parte din terenurile confiscate.
Instanța a reținut că reclamanții invocă drept motiv de nulitate vânzarea lucrului altuia, care însă nu este prohibită de lege, iar din probele administrate nu a rezultat că autorul pârâților, în calitate de cumpărător, a avut cunoștință despre adevăratul proprietar al terenului.
Nu a fost primit nici motivul de nulitate potrivit căruia terenul nu se afla în circuitul civil la data vânzării pentru că din proba cu expertiză efectuată în dosarul 163/2002 nu a rezultat că acest teren a făcut obiectul confiscării.
Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care o consideră nelegală.
Au arătat în motivarea recursului că autorul lor a dobândit terenul în litigiu de la prin actul nr. 3712/1923, că acest teren i-a fost confiscat prin sentința penală nr. 298/1959, dar că prin decizia nr. 3929/1999 a admis recursul în anulare și a desființat hotărârea de condamnare, cu consecința înlăturării confiscării.
Au mai arătat că terenul a fost vândut de care nu era proprietara acestui teren, că terenul nu era în circuitul civil la data vânzării, astfel că vânzarea este nulă, pentru că vânzarea lucrului altuia constituie și cauză ilicită, iar în acest caz nu este necesar să existe complicitate la fraudă din partea terțului.
Au arătat că în cauză sunt incidente art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și art. 966 cod civil care arată că nu produce efecte juridice o convenție fondată pe o cauză ilicită.
Au mai arătat că în mod greșit a reținut instanța că ni s-a făcut dovada identității dintre terenul în litigiu și terenul confiscat.
Prin motivele de recurs depuse la 17.12.2007 recurs au mai susținut că instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească sumară, a ignorat probe evidente în favoarea admiterii acțiunii, s-a bazat pe probe administrate în altă cauză, a invocat motive străine de natură pricinii, a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a vândut lucrul altuia și anume, s-a vândut un bun care era proprietatea statului, caz în care vânzarea este nulă.
Au arătat că în mod greșit a reținut instanța din depoziția martorului că la acel moment nu se cunoștea faptul că terenul aparține lui, pentru că din depoziția martorului propus de pârâtă rezultă că înainte de colectivizare terenul a aparținut familiei.
De asemenea, a fost înlăturată nelegal depoziția martorului pentru că deși acesta avea vârsta de 4 ani la data încheierii actului, putea afla ulterior date despre terenul în litigiu.
Recurenții au arătat că deși în prezenta cauză nu a efectuat o expertiză, instanța a avut în vedere expertiza efectuată în alte cauze.
Nu s-a avut în vedere că în alt dosar, a depus o declarație olografă prin care a arătat că nu are pretenții asupra acestui teren.
Au solicitat în baza art. 304 pct. 7,8 și 9 cod proc.civilă să se admită recursul, să se modifice sentința iar în baza art. 948 cod civil să se admită acțiunea și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Intimații nu au depus întâmpinare, dar prin concluziile sale au solicitat să se respingă recursul ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 172/20.02.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 5332/27.11.2007 a Judecătoriei Focșani.
Au fost obligați recurenții să plătească intimaților suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea deciziei că recurenții nu au făcut dovada identității celor două terenuri.
De asemenea s-a constatat că reclamanții nu au făcut dovada relei-credințe a cumpărătorilor respectiv că aceștia au cunoscut la data întocmirii actului că terenul nu aparține vânzătoarei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și susținând că decizia formulată de Tribunalul Vrancea încalcă dispozițiile art. 282 cod proc.civilă.
Susține că Tribunalul Vrancea trebuia să judece cauza ca instanță de apel și nu ca instanță de recurs.
Recursul declarat de reclamanți este inadmisibil.
Potrivit disp. art. 282 ind. 1 cod proc.civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv acțiunile posesorii precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii și alte cazuri prevăzute de lege.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătorie Focșani reclamanții au chemat în judecată pe pârâții și solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2914/12.12.1997, prin care a vândut autorilor pârâților un teren situat în comuna Năruja.
Prin încheierea din 26.02.2007 în respectivul dosar reclamanții au apreciat valoarea terenului la 1900 euro ( 67.000.000 lei vechi) fiind obligați să timbreze acțiunea la valoare respectiv cu 486 lei.
În dosarul 4887/2007 al Tribunalului Vrancea reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 5332/27.11.2007 a Judecătoriei Focșani invocând că s-ar impune judecarea apelului și constituirea completului din doi judecători pentru această cale de atac.
Având în vedere că acțiunea este evaluabilă în bani iar valoarea precizată de reclamanți este sub 100.000 lei noi în mod corect Tribunalul Vranceaa judecat ca instanță de recurs potrivit dispozițiilor art. 282 ind. 1 cod proc.civilă.
Pe cale de consecință reclamanții nu pot formula recurs împotriva unei decizii irevocabile potrivit disp. art. 209 și 377 pct. 2 cod proc.civilă.
Pentru aceste considerente se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 172/20.02.2008 a Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul civil formulat de reclamanții și cu domiciliile în com. Năruja sat. P Nărujei jud. V, împotriva deciziei civile nr. 172 din 20.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și cu domiciliile în com. Năruja sat. P Nărujei jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.RJ/3.11.2008
Dact.IS/2ex.4.11.2008
Fond.
Recurs.//
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
