Anulare act. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 58/2009
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta cu, A I II, împotriva deciziei civile nr. 205/A/2008 a Tribunalului Alba și a sentinței civile nr. 826/2008 a Judecătoriei Alba Iulia.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 29 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din 5 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 5382/2006 a Judecătoriei Alba Iuliaa fost respinsă ca prescrisă acțiunea reclamantei - cu A I II în contradictoriu cu pârâta Română Ortodoxă II A I, și - având ca obiect:
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1042/2004 încheiat între părți cu privire la imobilul înscris în CF 1430 I nr. top 1750, 1751 și 1759/1 casă, curte și grădină intravilan de 856 mp situat administrativ în A I,-.
- anularea încheierii de CF 1970 operată sub B2 din CF 1430 I și a încheierii nr. 2370 operată în CF la 23.02.2004 sub B9 și 10.
- rectificarea de CF și restabilirea situației anterioare în favoarea Parohiei - A I II, așa cum figurează sub din același CF.
Prima instanță și-a argumentat soluția, reținând în esență în considerente incidența art. III din Titlul II al Legii 247/2005, conform căruia indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art. 4/1 din OUG 94/2000 se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Legea 247/2005 a intrat în vigoare la 25.07.2005, termenul de
-//-
prescripție impus de lege a expirat la 25.01.2006, iar cererea a fost înregistrată la 3.03.2006.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile sus menționate, căreia îi aducea critici sub aspectul nelegalității ei întrucât acțiunea era întemeiată pe disp. art. 7 din OUG nr. 94/2000 text ce nu intra sub incidența art. III din Titlul II al actului normativ menționat, a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 45/A/2007 a Tribunalului Alba - secția civilă, cu consecința desființării acelei sentințe și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare la prima instanță.
S-a reținut în considerentele deciziei că acțiunea reclamantei fost întemeiată în drept pe disp. art. 6 alin 2 din Legea 247/2005, iar prin întâmpinarea depusă pârâta invocă art. 4/1 alin 2 din OUG nr. 94/2000 modificat prin Titlul II al Legii 247/2005, text pe care prima instanță și-a argumentat soluția.
Tribunalul a conchis că acțiunea reclamantei a avut o altă cauză juridică, respectiv art. 7 din OUG nr. 94/2000, text conform căruia sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative sau după caz judiciare, prevăzute de actul normativ menționat, este interzisă înstrăinarea imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile acestei ordonanțe.
Art. III din Titlul II stipulează expres că termenul de prescripție în atare caz este de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, dreptul la acțiune prevăzut de art. 4/1 alin 2 din OUG 94/2000, context în care această dispoziție derogatorie de la dreptul comun privind termenul de prescripție în cazul nulității absolute nu poate fi extinsă pe cale de interpretare la alte cauze de nulitate. Prin urmare a stabilit această instanță, legiuitorul face o distincție netă între actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea unor norme de lege altele decât legea de față - art. 6 alin 2 - și de cele înstrăinate având ca obiect imobile revendicate în baza acestei ordonanțe și încheiate anterior soluționării procedurilor administrative și judiciare impuse de actul normativ sus menționat (art. 7 alin 1).
În primul caz termenul de 6 luni este prevăzut de la data intrării în vigoare a Legii 247/2005, în a doua situație nefiind prevăzut un atare termen de prescripție.
Stabilind că greșit prima instanță a soluționat cauza pe această excepție a prescripției, apelul a fost admis și conform art. 297 Cod pr. civ. cauza a fost trimisă spre rejudecarea fondului litigiului.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 826/2008 Judecătoria Alba Iuliaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - cu A I II.
Pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantei apelante.
S-a argumentat în considerentele sentinței că invocându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 1042/2004 încheiat
la 21.03.2004 în baza art. 7 din OUG nr. 94/2000 dar și reaua credință a părților contractante, reclamanta își justifică calitatea procesuală activă,
-//-
pentru că o atare sancțiune poate fi invocată nu numai de părți, ci și de terțele persoane, cu condiția să justifice un interes.
Contractul contestat o prejudiciază în contextul în care a formulat cerere de retrocedare a imobilului, cerere nesoluționată, iar procedura de drept comun a fost suspendată din 2002, în dosarul civil nr. 3249/2001 aflat pe rolul ICCJ în recurs (suspendat la 24.09.2002). În acest context interesul reclamantei în promovarea unei acțiuni este justificat, astfel că nu se poate susține că este lipsită de calitate procesuală activă.
Referitor la excepția prematurității acțiunii s-a conchis că una din condițiile de exercitare a unui drept la acțiune constă în aceea ca dreptul să fie actual, respectiv, să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive. Ori dreptul pretins de reclamantă este unul actual, ca și interesul, raportat la nulitatea prev. de art. 7 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, text introdus prin Legea 247/2005.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit CF 1430 I la momentul perfectării contractului a cărui nulitate se solicită, proprietar tabular era Ortodoxă Română II, ca efect al restabilirii situației anterioare de CF în baza unei hotărâri judecătorești - sentința civilă 304/1997 a Judecătoriei Alba Iulia.
Temeiul de drept invocat - art. 7 din OUG nr. 94/2000 a fost evident introdus prin Legea 247/2005 privind reforma în domeniul justiției ca și unele măsuri adiacente publicate în Of. Partea I nr. 653/2005 introdus anterior renumerotării și republicării OUG nr. 94/2000 în Of. 797/1.09.2005 prin același act normativ.
S-a mai reținut că în concret validitatea actelor juridice se stabilește în raport de momentul încheierii, fiind irelevant faptul că legea nouă ar adăuga o condiție de validitate a actului juridic, sau ar suprima o atare cerință, astfel că nulitatea este supusă legii în vigoare de la acel moment.
În considerarea acestor împrejurări s-a conchis că actul a cărui nulitate se solicită în raport de reglementarea de la data încheierii lui nu sancționează cu nulitate absolută înstrăinarea înainte de soluționarea procedurii administrative, sau după caz judiciare, cu privire la imobilele pentru care s-au depus cereri de retrocedare în condițiile acelei ordonanțe nr. 94/2000. . bunurilor ce făceau obiectul unor atari cereri, sub condiția îndeplinirii condițiilor de fond și formă erau valabile.
Motivul pentru care s-a încălcat art. 7, stabilit aceeași instanță în raport de cele mai sus menționate, putea fi analizat cel mult din perspectiva disp. art. 6 din OUG nr. 94/2000, publicată în Of. 797/1.09.2005.
Pentru că temeiul juridic invocat de titulara acțiunii ca argument al nulității acelui contract de vânzare cumpărare intervenit între părți îl reprezintă art. 7 din OUG nr. 94/2000 modificat prin Legea 247/2005, instanța de apel a stabilit că nu poate să se pronunțe din perspectiva cerințelor art. 6 alin 2 din actul normativ menționat pentru că s-ar încălca principiul disponibilității, prin schimbarea temeiului de drept al acțiunii de investire a instanței.
În acest context a respins ca neîntemeiat primul capăt de acțiune cu consecința evidentă a stabilirii netemeiniciei și pentru al doilea capăt de acțiune, privind anularea încheierii de CF nr. 2370 operată în CF la 22.03.2004 sub B9 și.
Referitor la anularea încheierii de CF nr. 1970 operată sub B2 s-a stabilit că aceasta poartă asupra unui alt imobil, astfel că acel capăt de cerere în formularea dată este inadmisibil.
Împotriva sentinței civile nr. 826/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă a declarat apel reclamanta - cu A I II aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
Sub un prim aspect s-a arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român și trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe în baza art. 37 din Decretul nr. 177/1948, astfel că în 1997 apelanta l-a revendicat pe calea unei acțiuni civile, respinsă în fond și apel, în prezent în recurs la ICCJ sub dosar nr. 3249/2001, care este suspendat din 24.09.2002.
Ulterior suspendării reclamanta apelantă a formulat o altă cerere de restituire a aceluiași imobil pe calea procedurii administrative impusă de OUG nr. 94/2000 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase, cerere ce formează obiectul dosarului nr. 4997/27.02.2003. În aceste context pârâții aveau cunoștință de proces, astfel că s-au încălcat disp. art. 984 Cod civ.
Pe de altă parte, se arată că textul art. 7 din OUG nr. 94/2000 nu se aplică actelor juridice încheiate anterior intrării acestuia în vigoare, este nefondat. De altfel și practica judiciară conturată ca urmare a apariției Legii 10/2001 sancționează cu nulitate absolută actele juridice încheiate anterior apariției acestui act normativ, în măsura în care au fost încheiate cu rea credință.
În speță reaua credință a părților contractante este evidentă, având în vedere faptul că părțile aveau cunoștință de situația juridică a imobilului, inclusiv de demersurile făcute în vederea redobândirilor.
Argumentele care îndreptățesc părțile să solicite anularea încheierilor de întabulare se regăsesc și în conținutul art. 126 și 133 din DL 115/1938, texte ce prevăd obligativitatea comunicării acestor acte.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 205/A/24.2008 a Tribunalului Alba - secția civilă.
În argumentarea deciziei, s-a arătat în considerente că de fapt apelanta nu deține nici un titlu obținut pe cale administrativă sau judiciară prin care să se rețină nevalabilitatea sau lipsa titlului statului.
Apelanta avea obligația conform art. 4/2 alin 2 din OUG nr. 94/2000 să înștiințeze intimații pârâți că a declanșat procedurile de restituire a imobilului, astfel că nu era nici un impediment cu privire la încheierea contractului de vânzare cumpărare între pârâți.
De fapt la momentul perfectării actului de înstrăinare Primăria AIp rin adresa nr. 12433/30.07.2003 a comunicat pârâților că imobilul nu este revendicat.
La acel moment, legea nu sancționa cu nulitate absolută înstrăinarea imobilelor înainte de soluționarea procedurilor administrative, sau după caz judiciare, pentru care s-au depus cereri de retrocedare în condițiile OUG. În acest context înstrăinarea terenurilor ce făceau obiectul unor cereri de retrocedare sub condiția îndeplinirii condițiilor de fond și formă prevăzute de lege pentru acel act juridic, erau valabile.
Referitor la anularea încheierii de întabulare nr. 1970 de sub B2 în mod corect prima instanță a respins acea cerere având în vedere că nu s-a solicitat constatarea nulității sau lipsa titlului în baza căruia s-a făcut întabularea nefiind îndeplinite cerințele art. 34 alin 1 din 115/1938, iar încheierea de întabulare nr. 1815 vizează un alt corp de avere ce nu face obiectul acestui litigiu, cu alți proprietari care nu au fost introduși în cauză.
Referitor la încheierea de întabulare nr. 2370, conchis instanța de apel, aceasta a fost corect respinsă în raport de respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a acelui contract.
Împotriva deciziei civile nr. 205/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă și a sentinței civile nr. 826/2008 a Judecătoriei Alba Iulia în termen a declarat recurs - cu A I II, aducându-le critici sub aspectul nelegalității lor, solicitând modificarea acestora, în sensul admiterii apelului și soluționând cauza în fond să fie admisă acțiunea așa cum a fost investită prima instanță.
În expunerea de motive sub un prim aspect se susține că în raport de dispozițiile OUG nr. 94/2000 trebuie observat că atât preluările cu sau fără titlu sunt considerate abuzive astfel că nu se impune o acțiune în constatarea nevalabilității titlului intimatei pentru a putea opera art. 4/2 din actul normativ menționat.
Aspectul esențial nesocotit de ambele instanțe vizează existența bunei credințe a cumpărătorilor. Deși intimații pârâți cunoșteau că imobilul este revendicat au încheiat acel contract de vânzare cumpărare, nesocotind atât legea specială cât și cerințele impuse de art. 948 Cod civ. Reținerea instanței de apel a faptului că la momentul încheierii contractului legea nu sancționa cu nulitate absolută acele acte este greșită, invocându-se în acest sens decizia Curții Constituționale nr. 191/2002, care privește aplicabilitatea art. 46 alin 2 din Legea 10/2001, constatând că textul de lege menționat nu aduce atingere principiului neretroactivității legii civile consacrat în art. 1 din Codul civil și art. 15 din Constituție.
Practica judiciară conturată ca efect al apariției Legii 10/2001 sancționează cu nulitate absolută actele juridice încheiate anterior acesteia dacă s-au încheiat cu rea credință, ca în speța de față.
Ori, preluarea a fost abuzivă cu încălcarea art. 37 din Decretul 177/1948, neexistând o hotărâre judecătorească de constatare a trecerii a cel puțin 75% din numărul credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox, astfel că se justifică și anularea încheierilor de întabulare în considerarea art. 126 și 133 din DL 115/1938, care prevăd obligativitatea comunicării acestor încheieri.
-//-
Mai mult s-au ignorat disp. art. 45 din același decret potrivit căruia înscrierea dreptului de proprietate în CF nu se poate face decât pe baza declarației exprese a celui a cărui drept a fost strămutat.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Pârâții - și, ca și Ortodoxă Română II au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În esență s-a arătat pe această cale că pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, titularul acțiunii era obligat conform art. 4/1 din OUG 94/2000, modificată prin Legea 247/2005, să fie în posesia unei decizii a Comisiei speciale de retrocedare sau a unei hotărâri judecătorești definitive care să constate redobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Susținerea recurentei reclamante că nu era obligată să aștepte soluționarea procedurilor administrative și nici să solicite pe cale judecătorească acest lucru pentru că lipsa sau nevalabilitatea titlului de dobândire este prezumată de lege, iar conținutul art. 4(2) din OUG nr. 94/2000 îi conferă calitate procesual activă în a promova direct o atare acțiune, este eronată.
Textele invocate prevăd clar că în prealabil exercitării unei atari acțiuni sau dacă nu concomitent, cel ce pretinde un drept asupra unui imobil trebuie să solicite că imobilul pretins intră sub incidența acelui act normativ.
Recurenta a nesocotit și obligația înscrisă în art. 4/2 din OG 94/2000, conform căruia trebuie să înștiințeze deținătorul actual despre cererea de retrocedare.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Evident obiectul acțiunii introductive de instanță constă în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1042/2004, intervenit între pârâții Română Ortodoxă II A I în calitate de vânzătoare și pârâții și - în calitate de cumpărători.
Temeiul de drept al acțiunii invocate de reclamantă au fost disp. art. 6 alin 2 din Legea 247/2005, art. 481 cod civil și respectiv art. 34 pct. 1 și 3 din DL 115/1938, astfel că în contextul acestor norme urmează a fi analizată admisibilitatea acțiunii de față.
Ori, este de principiu că validitatea actelor juridice se analizează potrivit cerințelor impuse de actul normativ în vigoare la momentul încheierii actului juridic contestat. Prin urmare nulitatea actului juridic din speța de față se raportează la acel moment. În considerarea acestui aspect în mod judicios instanțele de fond și apel au stabilit că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâții intimați la 21.03.2004 și autentificat sub nr. 1042/2004 de legea invocată ca temei de
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 58/2009 dată în dosar nr-)
drept - respectiv OUG nr. 94/2000 în vigoare la acea dată - nu prevedea nici o sancțiune cu privire la înstrăinarea bunurilor ce făceau obiectul unor cereri de retrocedare sub condiția îndeplinirii condițiilor de formă și fond. Prin urmare, actul contestat în lumina temeiului de drept invocat de recurentă este unul valabil prin prisma textului de lege invocat ca temei de drept.
Evident, instanța nu se poate pronunța prin prisma unui alt temei de drept decât cel invocat de reclamant, pentru că altfel s-ar fi încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil.
Față de respingerea primului capăt de acțiune în raport de care, evident, depindea și celelalte capete de cerere privind anularea încheierilor de întabulare, este evident că acestea nu puteau fi admise, indiferent de aspectele invocate.
În considerarea acestor aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respins.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr. civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta cu - A I II, împotriva deciziei civile nr. 205/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă și a sentinței civile nr. 826/2008 a Judecătoriei Alba Iulia.
Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtei intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/25.02.2009
-,
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca
