Anulare act. Decizia 581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(469/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 581
Ședința publică din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1060 din 14.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă recurenții reclamanți și, asistați de avocatul, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București și avocatul pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că recurenții au depus la dosar, prin registratura instanței, un memoriu adresat autorităților statului, însoțit de înscrisuri - înregistrate la Biroul de Informare și Relații Publice al Curții de APEL BUCUREȘTI, iar intimata a depus întâmpinare în două exemplare.
Avocatul recurenților reclamanți depune la dosar chitanța în cuantum de 500 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 3,15 lei, stabilite prin încheierea de ședință din 26.03.2009, prin care s-a soluționat cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, pe care instanța le anulează.
Instanța comunică avocatului recurenților copia întâmpinării, iar acesta arată că nu solicită acordarea unui termen pentru aos tudia.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Curtea, din oficiu, pune în discuție, prioritar, în baza art. 306 alin. 1 teza finală și alin. 2 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă, motivul de ordine publică privind nelegala constituire a completului de judecată de la tribunal, raportat la natura cauzei pendinte, precum și la valoarea obiectului cauzei deduse judecății, având în vedere prevederile art. 2821din Codul d e Procedură Civilă și decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în materie.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea motivului de ordine publică, al nelegalei constituiri a completului de judecată de la tribunal, apreciind că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a rămas neschimbată. Consideră că, prin efectuarea unei expertize de specialitate, s-ar putea stabili cu exactitate valoarea apartamentului, dar, cum aceasta nu poate fi mai mică decât limita prevăzută de lege, este clar că apelul este calea de atac ce ar urma fondului.
Avocatul recurenților reclamanți solicită, la rândul său, respingerea motivului de ordine publică, invocat din oficiu de instanță, apreciind că a fost urmată calea legală de atac, respectiv apelul.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra recursului promovat, prin prisma motivului de ordine publică al nelegalei constituiri a completului de judecată de la tribunal.
După închiderea dezbaterilor și rămânerea instanței în pronunțare, dar nu mai înainte de terminarea ședinței de judecată, se depune la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol, formulată de intimata pârâtă, însoțită de o filă conținând anunțuri imobiliare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la 01 septembrie 2005, sub nr. 8929/2005, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 26149 din 28 octombrie 1993 de către notariatul de Stat al Sectorului 6 B, pentru lipsa consimțământului reclamanților și fraudarea legii la încheierea actului, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 26149 din 28 octombrie 1993 de Notariatul de Stat al Sectorului 6 B s-a constatat că ar fi vândut pârâtei apartamentul lor, situat în B, nr. 5,. 3,. 1,. 8,. 29, sector 6, fiind reprezentați prin mandatar - în baza procurorilor autentificate sub nr. 24420 și sub nr. 24422 din 11 octombrie 1993, autentificate de Notariatul de Stat al Sectorului 6 B, însă aceștia au dat mandat numitei - numai pentru cumpărarea apartamentului nr. 29, nu și pentru vânzarea lui.
S-a mai arătat că la data de 21 martie 2002 reclamanții au fost chemați în judecată de pârâta din prezenta cauză într-o acțiune în revendicare, care a fost admisă definitiv și irevocabil, dar în prezenta cauză se solicită constatarea nulității absolute a contractului încheiat cu pârâta, deoarece procurile nr. 24420 și nr. 24422 din 11 octombrie 1993 au fost falsificate.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 5624 din 14 septembrie 2004, definitivă și irevocabilă. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 6753 din 25 octombrie 2005 s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei pentru existența autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 5624 din 14 septembrie 2004 Judecătoriei sector 6 B, definitivă și irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 370 din 15 februarie 2006 Tribunalului București Secția a III a Civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a desființat în tot sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 493 R din 08 septembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a IX a Civilă și pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuală.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub nr- Ia data de 16 octombrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 3355 din 16 mai 2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 26149 din 28 octombrie 1993 de către Notariatul de Stat Local sector 6; a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actului de vânzare - cumpărare constatat nul și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 11,3 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 29 situat în nr. 5,. 3,. 1,. 8, sector 6, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 28841 din 28 octombrie 1993 însoțit de procesul - verbal de predare - primire a locuinței încheiat în aceeași dată, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind trecut în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 19243 din 28 octombrie 1993.
Potrivit procurilor aflate la filele 20 și 21 din dosarul de apel, rezultă că la data de 11 octombrie 1993 reclamanții s-ar fi prezentat în fața notarului public " " solicitând și semnând o procură prin care ar fi împuternicit pe numita să vândă cui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos apartamentul nr. 29 situat la adresa sus-menționată.
Din înscrisul aflat la fila 20 din dosarul de apel, rezultă că la data de 28 octombrie 1993 (ulterior fiind modificată data în 29 octombrie 1993 fără a exista semnătura notarului pe această modificare) reclamanții ar fi solicitat în calitate de vânzători prin mandatarul redactarea și autentificarea unui act de vânzare - cumpărare pentru apartamentul nr. 29 în favoarea cumpărătoarei (actual ).
Pe verso-ul procurilor autentificate sub nr. 24422 și respectiv 24420 din 11 octombrie 1993 referitoare la împuternicirea numitei de a vinde apartamentul în numele reclamanților, există mențiunea efectuată de către notarul public " - nu este semnătura mea" fiind aplicată ștampila notarului public și semnătura acestuia.
În baza acestor procuri, mandatara reclamanților, a încheiat la data de 28 octombrie 1993 actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 26149 de Notariatul de Stat al Sectorului 6 B, prin care a transmis dreptul de proprietate în numele reclamanților în calitate de vânzători către pârâta în cauză în calitate de cumpărător.
Prin sentința civilă nr. 5624/2004 a fost admisă cererea formulată de pârâta din prezenta cauză împotriva reclamanților, fiind obligați aceștia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 29.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298 Cod de procedură civilă, art. 969 și următoarele Cod civil.
În apel au fost administrate proba cu înscrisuri precum și interogatoriile părților.
Analizând apelul pârâtei prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, tribunalul l-a găsit întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este întemeiată critica apelantei în sensul că în mod greșit prima instanță a avut în vedere probe indirecte, respectiv expertize efectuate în cauze penale, declarații de martori și rechizitoriu întocmit în cauze penale, care au avut alt obiect, diferit de prezenta cauză.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a trecut peste puterea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 5624 din 14 septembrie 2004 Judecătoriei Sectorului 6 B, în care s-a stabilit definitiv și irevocabil că semnăturile de pe procurile ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 26149 din 28 octombrie 1993 de către Notariatul de Stat Local sector 6 B, au fost date de soții și, și îndeplinesc condițiile stipulate de art. 1536 Cod civil.
De altfel, tribunalul a constatat că în conformitate cu dispozițiile deciziei civile 493 R din 08 septembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a IX a Civilă și pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuală, obligatorie pentru instanță, potrivit art. 315 Cod de procedură civilă, valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare trebuie analizată din perspectiva fraudei la lege invocată de intimații reclamanți, care susțin că semnătura aflată pe încheierile de autentificare a procurilor nr. 24422 și 24422 din 11 octombrie 1993 nu ar aparține notarului " ". În considerarea acestor susțineri s-a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat în cauză în raport cu sentința civilă nr. 5624 din 14 septembrie 2004 Judecătoriei Sectorului 6 B, deoarece frauda la lege, ca și cauză de ineficacitate a contractului de vânzare - cumpărare nu a fost în nici un mod supusă analizei instanței în litigiul precedent.
Din această perspectivă, prima instanță a apreciat în mod greșit că apelanta nu poate invoca buna credință. Astfel, intimații - reclamanți solicită constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu apelanta pentru fraudă la lege, susținând în principal că procurile date pentru vânzarea apartamentului ar fi fost falsificate. Chiar dacă s-ar reține că aceste procuri erau false, fiind falsificată semnătura notarului, pentru a putea vorbi de fraudă la lege ar trebui să se facă dovada relei credințe a apelantei, în sensul că aceasta a cunoscut, sau putea să cunoască, cu minime diligențe, că procurile în baza cărora s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare erau false. Deoarece buna - credință se prezumă, dovada relei - credințe a apelantei revenea intimaților - reclamanți.
În consecință, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, tribunalul a obligat intimații și la plata a 3.742,26 lei cheltuieli de judecată către apelanta - pârâtă, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru achitată în apel, potrivit dovezilor atașate, prin decizia civilă nr. 1060 din 14 iulie 2008 Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanții și au promovat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, întrucât soluția dispusă de tribunal este nelegală, fiind incidente motivele de recurs prev. de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă. S-a omis motivul de nulitate al contractului privitor la lipsa consimțământului reclamanților. Probele administrate fac dovada relei-credințe a pârâtei, la momentul cumpărării imobilului. folosite pentru vânzarea imobilului, nu au fost valabile.
Au solicitat în consecință, admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului pârâtei, ca nefondat.
Și-au întemeiat recursul, pe art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Au timbrat în mod corespunzător recursul, potrivit art.3 și art.11 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995, având în vedere și faptul că prin încheierea de ședință din data de 26.03.2009, s-a încuviințat în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenți.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, potrivit art.305 al.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, invocând totodată și excepția nulității recursului, ca urmare a faptului că criticile nu s-ar încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În recurs, s-a depus și un memoriu al recurenților adresat Biroului de Informare și Relații Publice al instanței, însoțit de mai multe înscrisuri.
La termenul de judecată din 30.03.2009, Curtea a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, conform art.306 alin.1 și 2 din Cod procedură civilă, constând în nelegala constituire a completului care a soluționat calea de atac, împotriva sentinței fondului.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 din Cod procedură civilă și ale art.299 din Cod procedură civilă.
Verificând cu prioritate, motivul de ordine publică invocat din oficiu, de către instanța de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.26149/28.10.1993, autentificat de Notariatul de Stat Local Sector 6 B, având ca obiect un imobil format dintr-un apartament, având o valoare estimată la suma de 201.000 lei vechi (fila 26 dosar fond).
Curtea constată că în prezenta cauză, s-a cerut și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Potrivit art.2821al.1 din Codul d e procedură civilă, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală, privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Raportat la Decizia în interesul legii nr.32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care stabilește cvasigeneral, caracter evaluabil în bani, în vederea determinării competenței potrivit art.1 cpt.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821al.1 din Codul d e procedură civilă, acțiunilor în legătură cu actele juridice privind drepturile patrimoniale, indicându-se expres că fac parte din această categorie și acțiunile având ca obiect, constatarea nulității unui act juridic, indiferent dacă sunt sau nu însoțite de cererea privind repunerea în situația anterioară. Curtea apreciază că și prezenta cerere de chemare în judecată are un astfel de caracter, astfel încât văzând și prevederile art.2821al.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că în mod greșit, calea de atac împotriva sentinței fondului, a fost apreciată ca fiind apel și nu recurs, cum ar fi fost corect și ca atare, tot în mod greșit, a fost alcătuit și completul de judecată care a soluționat calea de atac. Cum aprecierea greșită a magistratului, asupra căii de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, nu înfrânge principiul legalității căilor de atac, specific sistemului procesual, Curtea va admite potrivit art.312 al.3 și art.304 al.1 din Codul d e procedură civilă, prezentul recurs, va casa decizia pronunțată și va trimite cererea spre judecarea căii de atac împotriva sentinței civile, cale de atac calificată ca fiind recurs, potrivit considerentelor anterioare, judecata urmând a se realiza în complet legal constituit, de tribunal.
Dat fiind efectul admiterii motivului de recurs de ordine publică, Curtea constată că instanța de recurs (tribunalul) va proceda la judecarea căii de atac, evaluând și criticile invocate de către recurent.
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol, a cauzei, Curtea constată că scopul declarat al acestei cereri, formulate de intimată, prin avocatul său, după închiderea dezbaterilor la care a fost prezentă, prin apărător ales și după rămânerea instanței în pronunțare, este acela al dovedirii faptului că la momentul soluționării recursului, valoarea obiectului litigiului era peste 100.000 lei, dovadă pe care dorea să o realizeze prin înscrisul anexă depus cererii - extras site internet pentru agenții imobiliare (din care rezultă că în zonă, apartamentele au o valoare mai mare de 100.000 lei), precum și prin înscrisuri pe care ar fi urmat să le depună, emanând de la Administrația Financiară Sector 6 B cu privire la valoarea de impunere a apartamentului, aferentă anului 2008, valoare pe care o apreciază superioară sumei menționate (de 100.000 lei). Totodată, intimata, în dovada aceluiași aspect, a arătat că este de notorietate că prețul unui imobil similar cu prezentul, din aceeași zonă, era de circa 135.000 EURO, deci peste 100.000 lei, în cursul anului 2008.
Or, Curtea constată, raportat la acest scop, că cererea de repunere a cauzei pe rol, conform art.151 Cod procedură civilă, este nefondată, deoarece această dovadă este inutilă cauzei, potrivit art.167 Cod procedură civilă și art.305 Cod procedură civilă, pentru că nulitatea unui act juridic este o sancțiune aplicabilă la momentul încheierii actului juridic, datorată unor cauze de nulitate concomitente acestei încheieri. Tot astfel, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, prin restituirea prestațiilor reciproce efectuate, vizează același moment al acordului de voință al părților (28.10.1993). Or, prețul apartamentului la acel moment a fost de 201.000 ROL. Prin urmare, devine nerelevantă valoarea imobilului în litigiu, la data soluționării recursului sau la nivelul anului 2008, așa cum în mod eronat consideră intimata.
La stabilirea căii de atac împotriva sentinței fondului, în cadrul acțiunii în nulitatea actului juridic, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, deoarece, cât timp nu este contestat, prețul constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, neavând relevanță pentru stabilirea menționată, estimarea imobilului făcută de un organ fiscal sau de alte persoane fizice sau juridice abilitate, privind valoarea ulterioară, deoarece, în aceste din urmă situații, stabilirea competenței materiale și a căii de atac împotriva hotărârii de fond (prin prisma Deciziei 32/2008 în interesul legii), ar depinde în totalitate, de un factor variabil și, în orice caz, exterior actului juridic ce se cere a fi anulat.
Cum acțiunea reclamanților nu este una în revendicare imobiliară (care pune în discuție, valoarea imobilului la momentul sesizării instanței), întrucât nu se pot contesta legăturile ce există între acțiunea în nulitate și contract, și cum prin nulitate se urmărește sancționarea actului juridic cu lipsirea lui de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, înseamnă că la stabilirea căii de atac, are relevanță doar cuantumul prețului stipulat în actul a cărui nulitate se cere în justiție.
În consecință, raportat la motivele concrete ale cererii de repunere pe rol formulate după rămânerea în pronunțare, după terminarea dezbaterilor (dezbateri când oricum, părțile nu au solicitat probe în ce privește motivul de recurs invocat din oficiu, de intervenientă), Curtea apreciază prin prisma argumentelor enunțate, că în cauză nu sunt întrunite condițiile art.151 Cod procedură civilă, instanța de recurs negăsind necesare noi lămuriri și neputând să repună cauza pe rol, pentru că una dintre părți apreciază ulterior acordării cuvântului în dezbateri și ulterior rămânerii în pronunțare, că ar mai fi necesare noi lămuriri.
Totodată, Curtea constată că deși prin întâmpinare, s-a invocat excepția nulității recursului ca urmare a neîncadrării criticilor, în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 al.1 Cod procedură civilă, conform art.3021Cod procedură civilă, totuși, instanța de recurs a constatat în baza art.306 al.1 teza finală și al. 2 Cod procedură civilă, incidența unui motiv de ordine publică, astfel încât raportat la prevederile legale ultim menționate, devine evident că excepția invocată devine nefondată, însăși invocarea și admiterea motivului de recurs prev. de art.304 pct.1 Cod procedură civilă echivalând în mod necesar și automat, cu respingerea excepției invocate.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, ca nefondată, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului București, în complet legal constituit de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimata - pârâtă, ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurenți - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1060 din 14 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București, în complet legal constituit de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
. /
2 ex./26.05.2009
- 5. -;
Jud. 6.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
