Anulare act. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2537/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.585
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 408 din 17.03.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - intervenienți HG, FICICA, C, și HG.
are ca obiect anulare act (nulitate certificat moștenitor).
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 23 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 martie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr. 16300/2005 (număr în format nou -), reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul și intervenienții forțați HG, C, și, solicitând să se constate: 1. nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 15 din 02 aprilie 2004 privind succesiunea defunctului, decedat la data de 12 aprilie 2003, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 2; 2. constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis pe numele moștenitorului privind moștenirea rămasă de pe urma defunctei a, decedată la data de 02 februarie 2005; 3. să se recunoască, în contradictoriu cu pârâtul, dreptul reclamantei și al intervenienților forțați la moștenire în raport de succesiunea defunctului și să se admită petiția de ereditate și să fie obligat pârâtul la restituirea în natură a bunurilor moștenirii în cota egală ce li se cuvine.
La data de 12.12.2005, C, și au formulat o cerere intitulată "întâmpinare reconvențională", prin care au solicitat admiterea cererii introductive de instanță.
La data de 23.02.2006, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenienților pe primul capăt de cerere, întrucât dreptul de opțiune succesorală al acestora s-a prescris și în consecință sunt străini de moștenirea defunctului. Prin sentința civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006 având același obiect și aceleași părți s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestora. Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului pe capătul al doilea de cerere, întrucât reclamanta nu are vocație succesorală la moștenirea defunctei a, reclamanta fiind nepoată de frate a defunctului. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenienților și pe capătul al treilea de cerere, deoarece aceștia sunt străini de moștenirea lui. Pârâtul a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat, având în vedere existența sentinței civile nr. 1380 din 15 februarie 2006, definitivă prin decizia civilă nr. 1600 din 17 noiembrie 2006.
La data de 31.03.2006 a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către HG, precizată la 8.05.2006, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care a va pronunța să dispună anularea testamentului autentificat sub nr. 482/02.04.2004 de, ca urmare a dolului sub forma captației și sugestiei; anularea, pe cale de consecință, a certificatului de moștenitor emis pârâtului în temeiul acestui testament, precum și constatarea calității intervenientului de moștenitor legal al defunctei a, alături de cea a pârâtului și recunoașterea unei cote egale cu a acestuia.
În cauză s-a mai invocat și excepția de litispendență, față de dosarul nr-, aflat în recurs.
Prin sentința civilă nr. 1578 din 01 martie 2007, Judecătoria Sectorului 2 B a respins excepția de litispendență ca neîntemeiată; a admis excepția autorității de lucru judecat pe primul capăt de cerere și pe prima teză din capătul al treilea de cerere; a admis excepția lipsei de interes pe capătul al doilea de cerere; a respins capătul al doilea de cerere ca fiind lipsit de interes; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a intervenienților forțați HG, C, și, pe teza a doua din capătul al treilea de cerere; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de intervenientul în interes propriu; a respins cererea de interevenție în interes propriu formulată de ca HG fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, În cauză s-au mai invocat și excepția de litispendență față de dosarul nr- aflat în recurs.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele cu privire la excepțiile invocate:
1. Excepția de litispendență. Potrivit art. 164 Cod de procedură civilă, părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleiași instanțe, sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreuna cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Cea de-a doua cauză s-a soluționat la Judecătoria sector 2 și la Tribunalul București și în prezent se află în recurs, astfel nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 164 Cod de procedură civilă, cauzele aflându-se la instanțe de grad diferit.
2. Excepția autorității de lucru judecat pe primul capăt de cerere și pe prima teză a capătului al treilea de cerere.
Pe primul capăt de cerere s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 15 din 02 aprilie 2004 privind succesiunea defunctului.
Pe prima teză a capătului al treilea de cerere se solicită să se constate că reclamanta și intervenienții forțați au dreptul la moștenire în raport de succesiunea defunctului.
Cu privire la certificatul de moștenitor nr. 15 din 02 aprilie 2004 și la dreptul reclamantei și al intervenienților forțați cu privire la moștenirea defunctului s-a mai pronunțat odată instanța prin sentința civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006 când s-a constatat că aceștia nu și-au exprimat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de dispozițiile art. 700 cod civil și sunt străini de succesiunea defunctului. Astfel, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestora, fiind o excepție de fond, sentința devenind definitivă prin decizia civilă nr. 1600 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București secția a Va Civilă.
În consecință, instanța a admis această excepție.
3. Excepția lipsei de interes pe capătul al doilea de cerere.
Pe capătul al doilea de cerere, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor emis pe numele pârâtului privind moștenirea rămasă de pe urma defunctei
Reclamanta și intervenienții forțați nu au interes pe acest capăt de cerere deoarece aceștia nu au vocație succesorală de pe urma defunctei a, nefiind rude cu aceasta.
4. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenienților forțați pe teza a doua din capătul al treilea de cerere.
Pe teza a doua din capătul al treilea de cerere s-a solicitat să se admită petiția de ereditate și obligarea pârâtului la restituirea în natură a bunurilor moștenirii în cotele ce le revin reclamantei și intervenienților forțați.
Având în vedere că reclamanta și intervenienții forțați nu au vocație succesorală de pe urma defunctei a, nefiind niciun fel de rude cu aceasta, nu au calitatea de a solicita restituirea în natură a bunurilor acesteia, neaparținând-le niciun bun din masa succesorală a defunctei.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de la HG data de 31 martie 2006 instanța a reținut următoarele:
Acesta este nepot al defunctei a și prin declarația notarială nr. 871 din 30 martie 2006 arătat că a acceptat în termen legal succesiunea rămasă de pe urma defunctei prin primirea de bunuri aparținând acesteia.
Prin cererea de intervenție, a HG solicitat anularea testamentului nr. 482 din 02 aprilie 2004 și pe cale de consecință și a certificatului de moștenitor emis pârâtului în baza acestui testament (certificat de legatar de calitate nr. 16 din 28 martie 2005) și să se constate că și el este moștenitorul defunctei.
Intervenientul a avut cunoștință de decesul mătușii sale a, astfel că acceptarea succesiunii trebuia să se facă în termen de 6 luni potrivit art. 700 Cod civil și precizează că pârâtul prin manopere dolosive a făcut-o pe aceasta încă de la decesul soțului său să-i lase averea. Dacă de atunci cunoștea aceste lucruri, putea să facă declarație de acceptare a succesiunii în termenul legal și nu după mai mulți ani. Intervenientul locuiește în provincie, dar confirmă că știe de tot ce a făcut pârâtul cu privire la obținerea averii defunctei. Acesta nici nu a putut să indice ce bunuri a ridicat după decesul mătușii sale, nefăcând dovada niciunui bun. Simpla declarație dată în 2006 nu poate face dovada că a acceptat în termen succesiunea.
Cu actele de stare civilă depuse la dosar face dovada că avea vocație succesorală, dar după împlinirea termenului de 6 luni nu mai poate solicita dreptul la moștenire, pârâtul fiind moștenitor legal testamentar.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 14 mai 2007 au declarat apel reclamanta și intervenienții forțați HG, C, și și intervenientul în nume propriu HG, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 28 mai 2007.
Prin decizia civilă nr. 408 din 17 martie 2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelurile formulate de reclamanta și intervenienții forțați HG, C, și și intervenientul în nume propriu HG; a respins excepția autorității de lucru judecat pe primul capăt de cerere și pe prima teză din capătul al treilea de cerere; a respins excepția lipsei de interes pe capătul al doilea de cerere; a respins excepția lipsei calității procesuale active pe teza a doua din capătul al treilea de cerere; a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este întemeiată critica apelanților referitoare la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat. Astfel, se constată pe de-o parte că sentința civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006 Judecătoriei sectorului 2 B, în raport cu care s-a apreciat existența autorității de lucru judecat, nu era definitivă și irevocabilă la data pronunțării sentinței civile nr. 1578 din 01 martie 2007, astfel încât aceasta nu intrase în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, acțiunea ce a făcut obiectul acelui dosar fiind soluționată prin admiterea unei excepții, nu se poate reține că în cauză ar fi vorba de autoritate de lucru judecat. Pentru a putea vorbi de autoritate de lucru judecat, trebuie să existe o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se fi judecat fondul pricinii. Mai mult, din analiza sentinței civile nr. 1380 din 15 februarie 2006, rezultă că instanța a fost investită cu o acțiune în anularea certificatului de moștenitor și nu de constatare a nulității absolute a acestuia, ca în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei de interes cu privire la constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctei a, a reținut că instanța de fond a motivat această lipsă de interes prin faptul că apelanții nu au vocație la succesiunea defunctei. Pe de-o parte se observă că motivarea instanței este de natură să susțină mai mult o excepție a lipsei calității procesuale active în formularea unui astfel de capăt de cerere, iar pe de altă parte, cererea fiind subsecventă cererii de anulare a certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctului, prin care aaf ost menționată ca unic moștenitor, calitate în care a cules întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului, la succesiunea căruia pretind și apelanții că ar avea drepturi, se constată că aceștia justifică un interes personal în promovarea acestui capăt de cerere, urmărind să dobândească bunuri din succesiunea defunctului, motiv pentru care excepția lipsei de interes a fost respinsă ca neîntemeiată.
În privința lipsei calității procesuale active a reclamantei și a intervenienților forțați de a solicita obligarea pârâtului să restituie în natură bunurile moștenirii rămase de pe urma defunctului, a observat că și acest capăt de cerere este subsecvent cererii de recunoaștere a calității lor de moștenitori ai defunctului și în consecință de admitere a petiției de ereditate. Rezultă deci că în mod greșit a reținut instanța de fond că apelanții ar solicita obligarea pârâtului la restituirea bunurilor din masa succesorală a defunctei a, astfel încât în mod greșit a fost analizată și soluționată această excepție de către instanța de fond.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată și critica referitoare la faptul că deși instanța de fond a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, lăsând să se înțeleagă că ar fi vorba de acțiunea principală, în acest sens fiind și concluziile părților, în fapt aceasta s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiunea formulată de intervenientul în interes propriu, fără ca aceasta să se pronunțe mai întâi asupra admisibilității în principiu a acestei cereri, pe care deși a pus-o în discuție la termenul din 11 mai 2006, nu s-a mai pronunțat cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 30 iulie 2008 declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10 noiembrie 2008.
În motivarea cererii sale, recurentul a arătat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
Recurentul solicită să constate că în mod greșit instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat invocată.
Instanța de apel a ignorat în mod nejustificat sentința civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, care a rămas definitivă prin pronunțarea deciziei civilă nr. 1600 din 17 noiembrie 2006 Tribunalului București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3272/-, iar puterea lucrului judecat își produce efectele atunci când hotărârea devine definitivă, adică după soluționarea apelului - în calitatea sa de cale devolutivă ce presupune rejudecarea fondului cauzei.
Recursul este o cale extraordinară de atac a cărei soluționare determină devenirea irevocabilă a hotărârii. Această trăsătură fundamentală a recursului face ca promovarea sa să nu fie suspensivă de executare a hotărârii ramase definitive.
De asemenea, în timpul judecării apelului în fața Tribunalului București, sentința civila nr. 1380 din 15 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bad evenit și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 1977 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă.
Instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece dreptul de opțiune succesorală al acestora s-a prescris, ei fiind străini de moștenirea defunctului.
Instanța de apel nu a analizat în mod corect prima sentință, întrucât a reținut în mod greșit faptul că aceasta nu ar fi analizat fondul cauzei.
După cum se observă, la judecata pe fond a primei cereri, instanța a analizat dacă reclamanții au acceptat sau nu succesiunea lui în termenul legal. În acest sens, s-au administrat toate probele pertinente, utile și concludente: s-au depus înscrisuri, s-au luat interogatoriile tuturor pârtilor și s-au audiat martorii propuși de părți.
Niciun aspect al situației de fapt circumscris cauzei nu a fost omis de către instanța de fond, care, pe baza probatoriului administrat, a constatat că reclamanții erau străini de succesiunea defunctului.
A se pretinde că nu s-a examinat cauza pe fond este o eroare gravă a instanței de apel, deoarece cel mai important aspect al devoluțiunii succesorale a moștenirii, după vocația legală (diferită de cea concretă; pe care nu a contestat-o nimeni reclamanților), s-a stabilit definitiv și irevocabil că reclamanții nu au acceptat succesiunea defunctului în termenul legal și, pe cale de consecință, erau străini de aceasta.
Între acțiunea inițială, formulată de reclamanți în 2005 după decesul lui a, și prezenta acțiune, introdusă în anul 2006, se constată fără putință de tăgadă tripla identitate de elemente: obiect, părți și cauză.
Obiectul și cauza sunt identice în cele două acțiuni supuse comparației.
Sentința civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006 soluționat o acțiune în nulitatea certificatului de moștenitor nr. 15 din 02 aprilie 2004 întocmit de pe urma defunctului, în favoarea unicei sale moștenitoare acceptante, soția supraviețuitoare, a, în prezent decedată.
La indicarea temeiului juridic - cauza acțiunii - reclamanții au menționat Legea nr. 36/1995, care la art. 88 prevede posibilitatea celor interesați de atacare a certificatului de moștenitor.
Acest articol nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu art. 100 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială care dispune: "Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească în conformitate cu prevederile codului d e procedură civilă".
În prima acțiune, toți reclamanții nu erau părți ale certificatului de moștenitor pe care-l atacau, motiv pentru care, în conformitate cu legea, nu au dreptul decât să formuleze acțiune în nulitate absolută a actelor de care nu sunt parte.
În plus, probatoriul administrat în prima acțiune și dezbaterile s-au referit la motive de nulitate absolută și nu relativă, întrucât, în caz contrar acțiunea ar fi fost respinsă ca fiind introdusă de persoane fără calitate activă pe motivul relativității efectelor actelor juridice, de vreme ce reclamanții nu erau părți ai certificatului de moștenitor nr. 15 din 02 aprilie 2004.
Părțile sunt identice în ambele acțiuni.
În prima acțiune, cererea a fost formulată de 13 persoane care pretindeau drepturi succesorale de pe urma defunctului,.
În cea de-a două acțiune, cererea a fost formulată de reclamanta, care i-a introdus în proces și pe ceilalți reclamanți din prima acțiune în calitate de intervenienți în nume propriu.
Cu privire la respingerea excepției lipsei interesului, recurentul a arătat că solicitarea reclamanților privind nulitatea parțială a certificatului de legatar a recurentului nu are nicio justificare legală, atâta timp cât aceștia nu au calitatea de moștenitori ai defunctului și cu atât mai mult ai defunctei față de care nu au nici măcar vocație generală, nefiind rude fiind cu aceasta, ci cel mult afini.
Pentru ca reclamanta și intervenienții să poată justifica un interes față de averea succesorală a defunctei, ei trebuiau în mod necesar să dovedească că au acceptat moștenirea lui și că sunt moștenitori concreți ai acestuia.
Or, în speța de față, avem deja o hotărâre definitivă și irevocabilă care stabilește că reclamanta și intervenienții din prezenta cauză sunt străini de moștenirea lui.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, recurentul a arătat că instanța de fond nu a indus în eroare reclamanta și intervenienții privind excepția prescripției dreptului la acțiune a intervenientului forțat, pentru simplul motiv că aceasta a fost invocată de recurent prin întâmpinare cu referire directă la intervenientul HG, act ce le-a fost comunicat conform legii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cea de-a doua teză implică existența unor contradicții de ordin logic între argumentele folosite de către instanță în susținerea soluției dispuse. Or, împrejurarea că, într-o frază, instanța de apel a arătat că cel de-al doilea capăt de cerere este subsecvent cererii de anulare a certificatului de moștenitor, când în realitate, s-a solicitat constatarea nulității acestuia, constituie cel mult o eroare în prezentarea cadrului procesual, iar nu o contradicție.
C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
1. În ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat pe primul capăt de cerere și pe prima teză din capătul trei de cerere, Curtea reține că puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civ, are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Potrivit art. 166.pr.civ. pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să exista tripla identitate cu privire la părți, obiect și cauză.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1380/15.02.2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- (nr. vechi 4269/2005) reiese că prima cerere a fost formulată de reclamanții HG, C, și în contradictoriu cu pârâtul.
Este lipsita de relevanta sub aspectulidentității de părțiîmprejurarea că în prezenta acțiune figurează și, care nu au apar în calitate de reclamanți în prima cerere, întrucât, pe de o parte, potrivit certificatului de naștere nr. 11/3.03.1952 eliberat de fostul Consiliu Popular al comunei, este fiul lui și deci succesor cu titlu universal al acesteia, iar pe de altă parte, din actele de stare civilă rezultă că există o singură persoană, cu numele -, menționată în certificatul de naștere nr. 3138/13.12.1971 eliberat de Consiliul local al Sectorului 3, în prima cerere strecurându-se deci o eroare materială, iar în cea de-a doua o omisiune a unuia dintre prenume. De asemenea, nu prezintă importanță faptul că în prima acțiune au figurat în calitate de reclamanți și, și, identitatea parțială prin existența doar a unora dintre părți în cea de-a doua cerere fiind suficientă pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții.
De asemenea, HG, C, și figurează în calitate de intervenienți, spre deosebire de prima cauză, în care au stat în judecată ca reclamanți. Sunt însă părți în procesul civil nu numai reclamantul și pârâtul, ci și intervenienții, întrucât intervenția este reglementată în capitolul III al titlului I, intitulat "Părțile", din Cartea II a codului d e procedură civilă.
Prima acțiune a avut caobiectanularea certificatului de moștenitor nr. 15/02.04.2004 eliberat de, prin care s-a deschis succesiunea după decesul lui.
Primul capăt de cerere în cauza de față are ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași certificat de moștenitor. Obiectul ambelor cereri este lipsirea de efecte a actului juridic în discuție, ca urmare a constatării intervenirii sancțiunii legale a nulității, astfel încât încadrarea sancțiunii ce intervine în asemenea situații în clasificarea, doctrinară, a tipurilor de nulitate nu afectează existența identității de obiect.
De asemenea, prin prima teza a capătului al treilea de cerere s-a solicitat recunoașterea dreptului reclamantei și al intervenienților la moștenire în raport de succesiunea defunctului. În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material (pretenția concretă), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material. Or, anularea unui certificat de moștenitor pune în discuție și calitatea de moștenitor a celui care o solicită, același drept fiind invocat și prin cererea ulterioară prin care se pretinde direct constatarea aceluiași drept la moștenire.
Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. Ea este aceeași sub un aspect care se discută în mod prioritar conform art. 137.pr.civ. și anume calitatea reclamantei și a intervenienților de moștenitori ai defunctului, aspect care se adaugă motivelor de nulitate invocate în susținerea cererii. De asemenea, există o identitate parțială și cu privire dispozițiile legale care recunosc implicit succesorilor acceptanți posibilitatea de a obține lipsirea de efecte a unui certificat de moștenitor la întocmirea căruia au fost încălcate o serie de dispoziții legale; mai exact, există identitate în privința prevederilor legale care instituie condițiile dreptului la moștenire.
Împrejurarea că, de această dată, se invocă nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nu extinde sfera persoanelor care au calitate procesuală activă pentru formularea unei asemenea acțiuni.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor pot cere instanței judecătorești anularea certificatului de moștenitor. Printre condițiile generale de exercițiu al acțiunii civile, este cerută și aceea a calității procesuale active, condiție distinctă de cea a interesului, ce presupune în materia nulității unui act juridic civil existența unei identități între persoana reclamantului și cel ce este titularul dreptului căruia i s-a adus atingere prin actul juridic a cărui nulitate se solicită.
Este adevărat că poate fi solicitată constatarea nulității absolute a unui înscris de orice persoană interesată, însă legitimează acest interes și justifică în consecință calitate procesuală activă doar cel care demonstrează că este titularul unui drept căruia i s-a adus atingere prin actul juridic a cărui nulitate absolută se solicită a se constata.
Din acest punct de vedere, în materia nulității absolute a unui certificat de moștenitor, sfera persoanelor ce ar putea să o invoce, justificând un drept lezat prin aceste acte juridice este identică cu cea a moștenitorilor persoanei respective și a succesorilor acestora, în al căror patrimoniu intră drepturile succesorale asupra bunurilor defunctului, doar acestea putând fi prejudiciate prin nerespectarea normelor juridice privind eliberarea valabilă a certificatului de moștenitor.
2. Într-adevăr, astfel cum a reținut și instanța de apel, puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluționat în fond.
În raport de considerentele expuse anterior privind rațiunea reglementării acestei excepții,soluționarea cauzei în fond înseamnă însă că anterior a mai fost stabilită existența sau, din contră, inexistența situației de fapt pretinse de către reclamant și, în primul caz, a fost subsecvent analizată aplicarea dispozițiilor legale la respectiva situație.În asemenea condiții, o hotărâre ulterioară ar putea contrazice drepturile recunoscute sau, din contră, consolidate prin prima hotărâre.
Ipoteza este diferită atunci când cererea anterioară a fost respinsă pentru aspecte de ordin procedural, cum sunt neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru sau lipsa semnăturii reclamantului. După împlinirea lipsurilor constatate prin prima hotărâre, instanța sesizată ulterior va analiza alte aspecte, respectiv fondul cauzei, fără ca cele două hotărâri să conțină elemente prin care s-ar putea contrazice. În aceste cazuri, este evident că nu există autoritate de lucru judecat.
Rezolvarea dată în cauza de față excepției lipsei calității procesuale active se include în prima categorie, întrucât eventuala respingere a acestei excepții în cadrul prezentului dosar ar însemna fie a reține o altă situație de fapt, ca izvor al raporturilor juridice puse în discuție, fie a aduce o altă interpretare textelor legale incidente situației din speță, ceea ce nu poate fi admis.
Este adevărat, de asemenea, că hotărârea pronunțată în urma admiterii unei excepții procesuale nu are putere de lucru judecat în ce privește fondul pretenției. Aceasta înseamnă însă că, dacă acțiunea în anularea certificatului de moștenitor ar fi introdusă de o altă persoană decât reclamanții din cauza anterioară, persoană care ar justifica legitimarea procesuală, ca moștenitor acceptant, se poate soluția fondul pretenției, adică se pot analiza condițiile de valabilitate ale certificatului de moștenitor, fără a putea fi opusă prima hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.
3.. Prin sentința civilă nr. 1380/15.02.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr- (nr. vechi 4269/2005), între altele, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă cererea formulată de reclamanții din acea cauză în contradictoriu cu pârâtul ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Din considerentele acestei hotărâri judecătorești reiese că admiterea excepției invocate de către pârât s-a datorat nedovedirii acceptării de către aceștia a succesiunii lui în termenul de prescripție stabilit de art. 700 Cod civ. de șase luni de la deschiderii moștenirii.
Din modul în care este reglementată instituția juridică a puterii lucrului judecat rezultă căsuplimentarea mijloacelor de dovadă a pretenției promovate în justiție în cadrul celei de-a doua cereri de chemare în judecatănu poate înlătura incidența acestei excepții procesuale de fond.
A admite soluția contrară ar însemna că prezumția legală și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, reglementată de art. 1200 pct. 4 Cod civil, ar putea fi combătuta, deschizându-se părților posibilitatea de a repune in discuție situația constatată în cuprinsul acesteia prin administrarea unor probe noi, iar finalitatea urmărită de legiuitor, de a preîntâmpina oad oua judecată, care răspunde necesității stabilității raporturilor sociale, ar fi pusă în pericol.
În acest sens există o prevedere legală expresă, și anume art. 1202 alin. 2 Cod civ. conform căruia: "Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, saunu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie -", o prezumție cu astfel de consecințe, deci care afectează exercițiul dreptului la acțiune, fiind și cea reglementată de art. 1202 Cod civ. și art. 166.pr.civ.
4. Pârâtul a depus în recurs sentința civilă nr. 1380/15.02.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr- (nr. vechi 4269/2005), cu mențiune definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului - decizia civilă nr. 1977/22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a civilă.
Ca atare, a devenit inutilă cercetarea motivului de recurs privind condițiile în care poate fi admisă excepția autorității de lucru judecat, respectiv dacă este necesar ca prima hotărâre să fi devenit irevocabilă, sau este suficient ca aceasta să fie definitivă.
5. Prin urmare, hotărârea judecătorească invocată de către pârât în susținerea excepției a rezolvat problema calității reclamantei și a intervenienților de moștenitori ai defunctului, iar respectiva hotărâre se opune formulării unei a doua acțiuni în anularea/constatarea nulității certificatului de moștenitor, justificate pe această calitate.
6.. Referitor la faptul cănerespectarea autorității de lucru judecat constituie o încălcarea a dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauzaAmurăriței împotriva României, prin hotărârea din 23 septembrie 2008.
Curtea a statuat, în cuprinsul hotărârii pronunțate, că: "- instanțele ar fi trebuitsă țină cont de constatările făcute anterior de instanțe asupra situațieiterenuluide la. - În primul rând, argumentele lui, inclusiv schema locului, au fost examinate atât de instanțele care au judecat pe fond partajul cât și de cele care au respins cererea de revizuire. Or, în acest caz,repunerea pe rol, în cadrul unei acțiuni în revendicare, a hotărârii definitive și irevocabiledin data de 25 octombrie 1991 executată la data de 7 august 1995,nu se poate justifica din punct de vedere al art. 6 alin. 1 din Convenție(a se vedea, mutatis mutandis, împotriva Rusiei, nr. 52854/99, paragraful 52, 2003-IX). Instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare ar fi trebuit să ia în considerare faptul că în momentul partajului, bazându-se pe expertizele și celelalte probe pe care părțile au înțeles să le folosească, instanțele ar fi soluționat definitiv situația terenului de 1.600 m. De aceea, instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare nu ar fi trebuit să rejudece constatările instanțelor precedente - Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că permițând admiterea acțiunii în revendicare pe baza argumentelor prezentate deja în cadrul altor litigii dintre părți, sistemul pus la dispoziția părților nu a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 6 alin. 1 din Convenție interpretat în lumina principiului securității raporturilor juridice. Instanțele au încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție".
De asemenea, în ceea ce privește posibilitatea carespingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat să constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauzaLungoci împotriva României, prin hotărârea din 26 ianuarie 2006.
În acest caz, Curtea a arătat că: "Prima acțiune în revendicare a fost respinsă de către instanțele naționale pe motiv că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în cauză -. Deși în urma acțiunii în constatare ea a obținut o sentință rămasă definitivă prin care se constată dreptul său de proprietate asupra apartamentelor respective - ea nu și l-a putut demonstra în cadrul celei de-a doua acțiuni în revendicare: aceasta a fost respinsă de către instanțele naționale pe motiv de autoritate de lucru judecat -chiar dacă reclamanta a invocat un nou temei pentru acțiunea sa".
Prin urmare, în cadrul unei hotărâri ulterioare nu pot fi contrazise constatări ale instanțelor cu privire la o anumită situație de fapt; în schimb, este obligatorie analizarea unui alt temei juridic.
II. În ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes pe capătul al doilea de cerere, se constată că acesta are ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor emis de pe numele pârâtului privind moștenirea rămasă de pe urma defunctei a, în cursul procesului fiind depus la dosar certificatul de legatar de calitate nr. 16/28.03.2005 întocmit de notar public.
Întrucât reclamanta și intervenienții nu au vocație succesorală legală la moștenirea acesteia, în mod corect a reținut prima instanță că nu ar obține niciun folos practic prin anularea sa. Numai dacă ar fi fost vorba despre un certificat de moștenitor prin care s-ar fi constatat compunerea masei succesorale și în care ar fi fost incluse bunuri ce au aparținut lui, s-ar fi putut discuta interesul reclamantei și al intervenienților în formularea acestui capăt de cerere.
III. Referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale active pe teza a doua din capătul trei de cererea, având ca obiect petiție de ereditate, se reține că potrivit art. 109.pr. civ. oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanța competentă. Calitatea procesuală activă presupune deci existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Aplicând această regulă în materia petiției de ereditate - care potrivit definiției date în practica judiciară și în literatura de specialitate în absența unei definiții legale este acțiunea prin care o persoană cere instanței judecătorești recunoașterea titlului său de moștenitor și obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzându-se de asemenea moștenitor, deține aceste bunuri în această calitate - calitatea procesuală activă nu poate aparține într-o asemenea situație decât moștenitorilor defunctului.
Între acțiunea în anularea certificatului de moștenitor și teza a doua a capătului al treilea din cererea din prezenta cauză, care au obiecte diferite și cauze diferite, nu există tripla identitate de elemente care să conducă la îngrădirea exercițiului dreptului la acțiune datorită excepției autorității de lucru judecat.
Pe de altă parte, reclamanta și intervenienții, care au pierdut în prima acțiune privind anularea certificatului de moștenitor, nu mai pot repune în discuție dreptul lor la moștenirea lui, datoritaaspectului negativ al puterii lucrului judecat, în condițiile în care s-a stabilit că nu au acceptat succesiunea în termenul legal de prescripție printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
IV. În ceea ce privește modul de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu formulate de HG, se reține, de asemenea, că motivul de apel invocat de acesta, respectiv faptul că nu s-a pus în dezbatere contradictorie excepția prescripției dreptului termenului de opțiune succesorală sau excepția prescripției dreptului la acțiune cu referire la cererea sa, ci doar cu referire la cererea introductivă, este neîntemeiat.
Din practicaua hotărârii primei instanțe reiese că instanța a acordat cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune, fără a face nicio distincție de natura celei învederate de apelantul intervenient în nume propriu.
Mai mult decât atât, intervenientul în nume propriu, care avea un alt avocat decât reclamanta și intervenienții forțați, respectiv pe domnul, a pus concluzii în mod distinct, raportându-se la situația sa, iar nu la cea a celorlalte părți, arătând că "are calitate procesuală activă" (verbul folosit fiind la singular), deci a înțeles că se pune în discuție acceptarea din partea sa a succesiunii defunctei
Cât privește motivul reținut de către instanța de apel, respectiv faptul că prima instanță nu s-a pronunțat mai întâi asupra admisibilității în principiu a acelei cereri, deși a pus-o în discuție la termenul din 11.05.2006, se constată că nu poate interveni nulitatea actelor de procedură efectuate de către prima instanță întrucât, fiind vorba despre o nulitate virtuală, trebuia dovedită vătămarea, astfel cum prevede art. 105 alin. 2.pr.civ. Or, deși la acel termen instanța a omis să se pronunțe expres asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție, potrivit art. 52 alin. 1.pr.civ. a dispus introducerea în cauză a acestuia, l-a citat după repunerea pe rol a cauzei, chiar în această calitate și cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, la termenul din 22.02.2007, i-a acordat cuvântul în mod distinct.
Față de aceste considerente, reținând întemeiate criticile formulate de către recurent, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice decizia recurată în sensul că va respinge apelurile ca nefondate.
De asemenea, va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 408 din 17 martie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - intervenienți HG, C, și HG.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelurile ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Judecător, Judecător, Grefier,
a
Red./.
2ex./28.04.2009
-5.-;
.2.-
Opinie separată,
Opinia separată este în sensul respingerii recursului formulat de pârâtul, împotriva deciziei din apel, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit literaturii de specialitate și practicii judiciare în materie, autoritatea lucrului judecat se poate reține în litigiul pendinte, doar în raport de un litigiu anterior purtat între aceleași părți, cu același obiect și cu aceeași cauză potrivit prevederilor art. 1201 Cod civil, în care instanțele s-au pronunțat în mod definitiv și irevocabil, dar pe fondul pretențiilor deduse judecății, iar nu pe o excepție, inclusiv pentru excepția lipsei de calitate procesuală activă, potrivit situației de fapt în dosarul prezent.
S-a statuat astfel, că soluția de respingere a unei acțiunii pentru lipsa de calitate procesuală activă, cu caracter definitiv și irevocabil, dă dreptul la o nouă acțiune, persoanei care dovedește legitimarea procesuală activă, tot astfel, respingerea unei acțiuni pentru lipsa de calitate procvesuală pasivă, dă dreptul la o nouă acțiune îndreptată împotriva unei persoane care are calitate procesuală pasivă.
Deși, lipsa de legitimare procesuală activă (ca și pasivă) este o excepție de fond, care așadar împiedică exercițiul dreptului material la acțiunea în cauza respectivă, soluția de respingere a acțiunii pentru lipsa de legitimare procesuală activă nu corespunde unei soluții de rezolvare a pretențiilor de fond deduse judecății prin petitul acelei acțiuni.
Se poate prevedea situația în care, în noua acțiune, titularul acesteia să prezinte instanței, spre exemplu, un înscris cu valoare de acceptare a succesiunii, pe care partea nu l-a prezentat în primul proces, din variate motive: eroarea de evaluare a semnificației juridice a înscrisului, lipsa de pregătire a părții etc.
Or, nu-i poate fi refuzată noua acțiune unei astfel de persoane, prin invocarea autorității lucrului judecat din prima cauză și care nici nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei respective, decât prin îngrădirea accesului la justiție al reclamantei.
Apreciem că decizia din apel a trimis în mod legal cauza spre soluționarea cauzei pe fond la prima instanță, constatând reținerea greșită a autorității lucrului judecat pe aspectul dezbaterii succesiunii, dar și pentru cauza distinctă privind constatarea nulității absolute a celor două certificate de moștenitor - cauză ilicită - față de cea din prima acțiune - nulitatea relativă, lipsa de interes a acestor capete de cerere fiind determinată de soluția în cauză pe aspectul legitimării procesuale active a reclamantei care urma a fi clarificată.
Președinte,
Judecător
Red.
.
2ex./04.05.2009
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
