Anulare act. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.586
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 23 aprilie 2009, privind judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 418 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.1884 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți și Biroul Notarului Public, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de cererea formulată avocat, pentru recurentul pârât, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 30 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1884/12.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor 229/31.07.1997 contestat și s-a dispus eliberarea unui nou certificat în care să fie menționați și reclamanții ca moștenitori alături de pârâți.
Au fost obligați pârâții la 1020,3o lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, în certificatul de moștenitor 229/1997 a fost trecut ca unic moștenitor al defunctei, numitul - fratele autoarei și tatăl pârâților și.
A mai reținut instanța că, defuncta neavând descendenți moștenitorii săi sunt colateralii privilegiați, respectiv frații săi decedat fără moștenitori, G decedat care are ca moștenitori pe soția supraviețuitoare, decedat cu moștenitori și descendenți și pe fostă decedată care are ca moștenitori pe; că ceilalți moștenitori ai defunctei nu au avut cunoștință de dezbaterea succesiunii acesteia și au aflat de curând în cadrul unui alt litigiu.
Cu privire la acceptarea succesiunii a reținut instanța că, părțile în litigiu au acceptat succesiunea defunctei, că pârâții nu s-au prezentat în instanță deși au fost legal citați.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, motivarea hotărârii este contradictorie iar anularea certificatului de moștenitor s-a făcut nelegal deoarece, și G antecesorii reclamantelor renunțaseră la drepturile lor de moștenire asupra bunurilor succesorale în favoarea sorei lor, conform certificatului de moștenitor nr.47/1962 astfel că, nu mai puteau fi chemați la succesiunea lui.
Prin decizia civilă nr. 418/20 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul pârât - împotriva sentinței civile nr. 1884/12.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
A obligat apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin certificatul de moștenitor nr. 47/1962 depus la fila 6 din dosarul de apel s-a dezbătut succesiunea defunctului - tatăl lui și la această succesiune au renunțat toți copii săi în afară de care a devenit singura moștenitoare.
În cauza de față s-a dezbatut calitatea de moștenitor după defuncta față de care reclamanții au calitate de moștenitori prin antecesorii lor, respectiv - nepot de soră și - soția supraviețuitoare a lui G fratele defunctei care a decedat ulterior acesteia și care a acceptat și el succesiunea alături de ceilalți frați.
Nu există nici o declarație de renunțare la succesiunea defunctei astfel că, reclamanții sunt îndreptățiți alături de pârâți la succesiunea acesteia conform art. 659 și urm. civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul pârât, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt în esență următoarele: hotărârea s-a pronunțat fără a fi realizată procedura de citare cu toate părțile în ziua de 20 oct. 2008, în aceleași condiții ca și la termenul din 29 septembrie 2008; în mod greșit instanța a reținut că reclamantul a acceptat tacit succesiunea, contrar probelor administrate în cauză: martori, înscrisuri și declarația reclamantului care arată că nu a fost în Tg.J cart. Romanești nr. 112 decât la înmormântarea lui și; Susține că martorul a dat o declarație nesinceră în fața notarului public atunci când a declarat că frații lui nu au copii, astfel că o declarație a aceluiași martor în cauza de față, potrivit căreia a trecut destul de des prin Tg. J în cart. Romanești nr. 112, nu putea fi primită, fiind la fel de nesinceră; în mod greșit s-a admis acțiunea, deși au trecut mai mult de 3 ani de la data emiterii certificatului de moștenitor.
În aceiași ordine de idei, arată că s-a promovat o cerere de partaj nr. 3421/1994, formulată de G în contradictoriu cu D și, iar după moartea lui în anul 1996, și au fost dezinteresați de proprietatea din Tg J, fiind ulterior formulată acțiunea de față în anulare certificat de moștenitor.
Susține că această cerere după o pasivitate de 11 ani, se datorează faptului că în anul 2005, s-a oferit să cumpere de la - soția deținătorului certificatului de moștenitor, proprietatea din cart. Romanești nr. 112, în condițiile în care aceasta a refuzat oferta.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimații și au depus Concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
La termenul din 29 ianuarie 2009, recurentul pârât formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma asistenței judiciare, în condițiile OUG 51/2008 aprobată cu modificări prin Legea 193/2008.
La termenul din 12 martie 2009, după urmarea procedurii și depunerea documentelor relevante, Curtea a admis cererea așa cum a fost formulată, fiind stabilit onorariul de apărător ce se va avansa de stat și desemnat avocat de către Baroul Dolj.
La termenul din 23 aprilie 2009, s-a amânat pronunțarea la cerere, potrivit art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru a se depune și concluzii scrise.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II -
Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă.
Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9), numai pentru motive de nelegalitate, spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
În consecință, critica din recurs ce vizează modul greșit de stabilire a stării de fapt invocată de recurent, respectiv acceptarea tacită a succesiunii autoarei - și de către ceilalți frați ai săi, alături de (tatăl pârâților), respectiv - mama reclamantului și G - soțul reclamantei- prin analizarea necorespunzătoare a probelor administrate în cauză - martori, înscrisuri, chemarea la interogatoriu (valorificată în condițiile art. 225 Cod procedură civilă) - nu vizează nelegalitatea hotărârii, nu poate fi primită și nu poate face obiectul de analiză în această cale extraordinară de atac.
- În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune invocată în recurs de către pârât, Curtea reține că momentul de la care se calculează termenul general de prescripție de 3 ani aplicabil, nu se stabilește prin rezolvarea unei probleme de drept, fiind un element exclusiv al stării de fapt, ce se determină de instanțele de fond, în primă instanță și în apel, aceasta din urmă - verificând stabilirea stării de fapt în limitele cererii de apel, potrivit art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă.
Or, în cauză - instanțele de fond au stabilit că reclamanții din cauza de față au cunoscut cu puțin timp înainte de promovarea acțiunii (19.12.2007), de existența certificatului de moștenitor a cărui anulare s-a solicitat, respectiv în cadrul procesului având ca obiect anulare titlu de proprietate în Dosar -, aflat pe rolul Judecătoriei Tg. J - așa cum s-a arătat și prin cererea de chemare în judecată introductivă de instanță.
De altfel, prin motivele de apel formulate în cauză de către pârât, recurentul de astăzi, nu se invocă faptul că dreptul la acțiune în anularea certificatului de moștenitor s-a prescris, acesta formulând critici exclusiv legate de vocația succesorală a reclamanților, invocând în acest sens faptul că - mama reclamantului și G - soțul reclamantei - au renunțat la succesiune, în favoarea sorei lor, potrivit certificatului de moștenitor nr. 47 din 11 mai 1962, în urma decesului tatălui lor - .
Or, această problemă de drept a fost rezolvată în mod judicios de tribunal reținându-se că în cauza de față nu s-a pus problema succesiunii defunctului, ci a legalității certificatului de moștenitor și a stabilirii calității de moștenitori după defuncta, iar soluția dată de tribunal în această privință nu a fost criticată.
În aceiași ordine de idei, în recurs, pârâtul nu a depus la dosar înscrisuri noi, admisibile în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, care să demonstreze contrariul celor reținute de instanța de fond cu privire la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va repinge ca nefondat.
În ceea ce privește ajutorul public judiciar acordat, instanța va face aplicarea disp. art. 19 alin. 1 din OUG 51/1998 aprobată cu modificări prin Legea 193/2008, în sensul că se va dispune ca sumele avansate de stat pentru onorariul de avocat în cuantum de 200 lei, să rămână în sarcina acestuia, nefiind incidente disp. legale ce reglementează situațiile de excepție, prev. de art. 19 alin. 2 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 418 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.1884 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți și Biroul Notarului Public.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar - onorariu de avocat în cuantum de 200 lei, acordat recurentului, rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. TR/2ex
29.05.09
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
