Anulare act. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.589
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții CENTRUL INTERNAȚIONAL prin reprezentant dr. și CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL BĂNCII INTERNAȚIONALE A RELIGIILOR, cu sediul în B, sector 4,-,.6A împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR cu sediul în B, sector 1, nr.155,.6,.10.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți Centrul Internațional prin reprezentant dr. și Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor prin avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/22.06.2009, intimata-pârâtă Banca Internațională a Religiilor reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/19.06.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că în cauză aplicarea dispozițiilor art. 268 alin.3 Codul d e procedură civilă este contrară Convenției, deoarece intră în conflict cu norma comunitară, respectiv cu art. 13 din Convenție, îngrădind dreptul la un recurs efectiv, iar aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar este prevăzută de Tratatul CEE.
Precizează că Tribunalul Dâmbovița, aflându-se în jurisdicția Curții, are obligația aplicării normelor comunitare și a hotărârilor instanței europene, iar din întregul probatoriu aflat la dosarul cauzei, rezultă în mod evident aceeași stare de fapt și de drept și anume faptul că Insolvency Specialist nu a fost desemnată prin nicio hotărâre judecătorească în calitate de lichidator al
În continuare, arată că înțelege să invoce un alt motiv de recurs, respectiv excepția de neconvenționalitate a încheierii pronunțată la data de 19 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, arătând că această instanță nu a făcut aplicarea celor două
hotărâri CEDO menționate anterior, cu toate că magistratul român este obligat să soluționeze problemele referitoare la conflictul dintre dreptul comunitar și dreptul național.
Precizează că încheierea interlocutorie, bazată pe o normă națională nu prevalează în fața prevederilor Convenției și hotărârilor CEDO, iar motivarea acestei instanțe contravine normelor comunitare, întrucât printr-o astfel de soluționare a cauzei au fost încălcate dispozițiile art. 26,27 din Convenția d l Viena, art. 11,20 și 148 din Constituția României, art. 6, 46 și 56 din CEDO, art.31 din Legea nr. 590/2003, art. 1,2,3 din Legea nr. 30/1994.
Solicită admiterea excepției de neconvenționalitate și, pe cale de consecință, anularea recursului promovat de la ribunalul Dâmbovița ca fiind introdus de o persoană fără calitate.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții - reclamanți, învederând totodată că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Sub acest aspect precizează că întrucât încheierea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs este o încheiere care poate fi atacată doar odată cu fondul și a fost pronunțată într-un dosar în cadrul recursului, calea de atac exercitată este inadmisibilă.
Apreciază că prin invocarea excepției lipsei calității de reprezentant al Insolvency Specialists, față de faptul că noua societate nu ar fi continuatoarea de drept a fostului lichidator, recurenții încearcă să tergiverseze soluționarea prezentei cauze.
Consideră că recurenții încearcă să eludeze principiul autorității de lucru judecat prin punerea în discuție a unei probleme de drept soluționată în mod irevocabil, iar argumentele invocate de către aceștia nu au nicio legătură cu ceea ce se solicită prin cererea formulată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurenții-reclamanți având cuvântul pe excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții - reclamanți, solicită respingerea acestuia, motivat de faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă că Insolvency Specialists nu are calitatea de a reprezenta
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr. 804/24.05.2005 reclamanta CENTRUL INTERNATIONAL a chemat în judecată pe pârâta BANCA INTERNAȚIONALA A RELIGIILOR prin lichidator RECONVERSIE SI VALORIFICARE ACTIVE () solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a actelor de executare îndeplinite de dl.
, privind executarea proprietăților CENTRULUI INTERNATIONAL -proprietăți situate în comuna, județul
În motivarea acțiunii s-a arătat că deși au fost admise de Judecătoria Pucioasa contestațiile la executare formulate de Centrul Internațional prin care s-a dispus anularea încuviințării executării sentinței civile nr. 153/27.08.2003, ignorând aceste hotărâri dl. - pretins executor bancar- împreună cu dl. -in calitate de lichidator al - au întocmit proces verbal de licitație pentru suprafața de 660 mp teren situat în comuna pe care se află sediile:CENTRULUI DE AL CADRELOR CENTRULUI INTERNATIONAL SI AL UNIUNII NAȚIONALE PENTRU fără a fi notificate cele două instituții, au întocmit actul de adjudecare prin care adjudeca de la dl. terenul sus menționat.
S-a precizat că debitorul nefiind înștiințat nu a participat la licitație, procesul verbal nu este semnat de el, iar în această situație prin activitatea desfășurată s-au încălcat prevederile art.l alin.3, art.7 alin. 1, art.13 lit. din Ordinul Ministerului Justiției nr.2628 din 8 noiembrie 1999 pentru aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari si art.5 alin.l - 3 din Normele nr. 10 din 19 septembrie 2000.
S-a învederat de către reclamanți că, la 10 iulie 2000, prin sentința civilă nr.4461 Tribunalul București - Secția Comercială a declanșat procedura de faliment a Băncii Internaționale a Religiilor care nu mai funcționa ca bancă comercială la momentul respectiv și, drept consecință, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.2628 din 8.11.1999 în bancă nu mai putea funcționa un Corp al Executorilor Bancari, cu atât mai mult cu cât era angajatul lichidatorului respectiv RECONVERSIE SI VALORIFICARE ACTIVE ().
S-a mai menționat că, prin falimentul fraudulos al Băncii a avut loc lichidarea acesteia printr-o adevărată devastare a patrimoniului de către firma pârâtă, așa cum se arată în Raportul Comun al Comisiilor pentru Cercetarea si Corupției din cele două Camere ale Parlamentului depus la CEDO la 25.10.2004.
În acest sens s-a arătat că la data de 29.06.2000 Tribunalul București - Secția Comercială a îndeplinit primul act de procedură, dispunând citarea părților, iar apoi la data de 10.07.2000 a declanșat procedura de faliment a, deși nu s-a nominalizat magistratul care să soluționeze cauza, conform disp.art.8 din Legea nr. 64/1995 si art.3 alin.2 din OUG. 186/1999,iar în baza acestui înscris neînregistrat pe rolul Tribunalului București, s-au pronunțat hotărâri care au adus grave vătămări reclamantei, Parchetul National Anticoruptie efectuând cercetări, ce fac obiectul dosarului 194/P/2003.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere completatoare și precizări, solicitând constatarea nulității absolute a actelor de executare nu numai pentru necompetența executorului judecătoresc dar și pentru nulitatea actelor procedurale constând în inexistența cererii introductive a Băncii Naționale a României privind solicitarea declanșării procedurii de faliment a Băncii Internaționale a Religiilor,
nulitatea absolută a sentinței nr. 4461 din 10.07.2000 pronunțată în dosarul nr. 5615/2000 și nulitatea absolută a tuturor operațiunilor întreprinse de lichidator.
In motivarea completării, s-a arătat că, la data de 29 iunie 2000, Banca Națională a României - Cabinetul a emis un înscris adresat Tribunalului București - Secția Comercială, prin care solicita declanșarea procedurii de faliment a ( fiind reprezentată de guvernator ), dar prin adresa nr. 2203 din 17.06.2002 Regia Autonomă "Monitorul Oficial, a comunicat că nu a fost publicată în "Monitorul Oficial"al României Hotărârea Parlamentului, prin care domnul să fi fost numit al
Prin urmare nu au fost îndeplinite cerințele art.34 alin.3 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, potrivit cărora membrii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale cu nominalizarea conducerii executive sunt numiți de Parlament.
În acest sens s-a învederat că semnatarul cererii în calitate de guvernator al Băncii Naționale nu a fost niciodată învestit de Parlament în calitate de guvernator al, cererea nu a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București și în registrul general de dosare pe fila în care figurează nr. pretinsului dosar 5615/2000 la data de 12.03.2000, pe pagina menționată a registrului sunt vădit vizibile adăugiri și ștersături ( indicii certe ca fiind falsuri materiale în înscrisuri oficiale) și totodată au fost încălcate prevederile art. 8 din Legea nr.64/1995, cu privire la nominalizarea judecătorului sindic ( lipsind rezoluția în acest sens).
S-a precizat că în urma sesizării Parchetului Național Anticorupție, acesta a făcut cunoscut Consiliului de Administrație al că declanșarea procedurii de faliment constituie obiectul dosarului de urmărire penală nr. 194/P/2003.
La data de 8 mai 2005, Consiliul de Administrație al Băncii Religiilor a formulat cerere de interventie în interes propriu și în interesul reclamantului, prin care a solicitat admiterea cererii formulate de reclamant privind constatarea nulității absolute a tuturor actelor juridice îndeplinite și a operațiunilor efectuate de lichidatorul RECONVERSIE SI VALORIFICARE ACTIVE ().
In motivarea cererii, s-a arătat că procedura de faliment a fost declanșată în baza unei cereri emise de Banca Naționala a României, care nu se află înregistrată pe rolul Tribunalului București, în registrul eneral de dosare al Secției a VI-a Comercială existând modificări, adăugiri, (motiv pentru care a fost sesizat Parchetul National Anticorupție, pe rolul căruia se află dosarul nr. l94/P/2003), judecătorul sindic nu a fost nominalizat de către președintele Tribunalului, conform art.8 din Lg.64/1995 si art.3 alin.2 din OUG. 186/1999, situație în care actele de procedură fiind îndeplinite de un judecător necompetent, hotărârea este nulă conform art.105 cod proc.civ.
Având în vedere că dosarul de faliment a fost adus la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii si Comisiei Europene a Drepturilor Omului,( pe rolul căreia există dosarul nr.3240/2003) s-a solicitat admiterea cererii formulată de Centrul Internațional, a cererii de
intervenție în interes propriu a Consiliului de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor, urmând să se constate nulitatea absolută a actelor de procedură îndeplinite de lichidatorul RECONVERSIE SI VALORIFICARE ACTIVE (), a actelor juridice îndeplinite și operațiunile efectuate de așa-zisul executor bancar.
În baza art.115 Cod proc. civilă pârâta a formulat întâmpinare arătând că reclamanta nu probează un interes în cauză, întrucât pe rolul acestei instanțe există dosarul 709/2005 cu termen de judecată la 20 iunie 2005 prin care ASOCIAȚIA NAȚIONALA PENTRU pretinde ca este proprietara terenului pentru care s-a organizat licitația și care a fost adjudecat, învederând totodată că numitul a fost numit executor bancar de către Ministerul Justiției, iar în atare situație se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Pucioasa prin sentința civilă nr. 513 din 8.06.2005 a admis acțiunea formulată de CENTRUL INTERNATIONAL precum si cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor și a constatat nulitatea absolută a actelor de executare întocmite de pârâtă prin executor bancar privind proprietățile reclamantei si anume: procesul verbal de licitație nr.78/24.01.2005, actul de adjudecare nr.79 din 24.01.2005.
Parata BANCA INTERNAȚIONALA A RELIGIILOR prin lichidator SC () a declarat apel împotriva sentinței 513/2005, recalificat drept recurs de către Tribunalul Dambovița, iar prin decizia civilă nr.812 din 19.10.2006 s-a admis recursul declarat de Banca Internațională a Religiilor, s-a casat sentința civilă nr. 513/2005 și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru a dispune astfel s-a reținut în considerentele deciziei de casare că deși reclamanta a solicitat în mod expres să se constate inexistența cererii emisă de prin care a solicitat declanșarea procedurii falimentului, nulitatea sentinței nr.4461/10.07.2000 a Tribunalului București - Secția Comercială, precum și a actelor procedurale ulterioare întocmite in dosarul de faliment și nulitatea absolută a operațiunilor de lichidare a patrimoniului, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate aceasta și nu s-a făcut vreo mențiune în considerentele sentinței.
S-a menționat în decizia de casare că Judecătoria Pucioasa, cu ocazia rejudecării, urmează să analizeze atât admisibilitatea cererii de chemare în judecată prin prisma temeiului juridic cu care a fost investită, dat fiind faptul că art.105 alin.2 Cod proc.civilă reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, iar in speță se pune problema unei executări silite și a mijlocului specific pus la îndemâna celor interesați sau vătămați prin executare, cat si a cererii completatoare, câtă vreme se solicită constatarea nulității unei sentințe judecătorești, inexistența unei cereri a și a nulității unor acte de procedură întocmite în dosarele altei instanțe.
Totodată s-a apreciat neîntemeiat motivul de recurs privind nesocotirea dispozițiilor art.52 Cod proc.civilă, în sensul că nu s-a comunicat cererea de intervenție, deoarece așa cum rezulta din practicaua sentinței recurate pârâta a studiat cererea de intervenție însă nu a solicitat amânarea judecății pentru a-și formula apărările, în cuvântul acordat asupra cererii de intervenție reprezentantul său a învederat că lasă la aprecierea instanței soluționarea ei, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a intervenientei Consiliul de Administrație al, s-a arătat că nu s-a invocat și nici instanța nu a invocat această excepție din oficiu.
În fond după casare, la data de 7.12.2006 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare la cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 5558/2005, solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor de executare înfăptuite de executorul, privind executarea proprietăților CENTRULUI INTERNATIONAL, situate in comuna si nulitatea absolută a sentinței civile nr. 4461 din 10.07.2000 pronunțată de magistrat - în dosarul nr. 5615/2000 al Tribunalului București, cu precizarea că, cererea de constatare a nulității absolute urmează a fi considerată ca o contestație la executare, prin care se solicită a se constata nulitatea titlului executor (sentința nr. 4461/10.07.2000 a Tribunalului B ) și nulitatea absolută a actelor de executare îndeplinite de lichidator ( ca fiind făcute în baza unui titlu executor nul de drept), precum și pentru faptul că au fost îndeplinite de un funcționar necompetent (respectiv pretinsul executor bancar ), nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr.2628/C/99 si Norma BNR nr. 10/2000.
In plus, față de motivările cererii formulată la instanța de fond în prima fază procesuală, s-a mai arătat că solicită a se constata nulitatea sentinței nr.4461 din 10.07.2000, datorită motivelor de ordine publică pe care le-a invocat, sentința fiind nulă de drept, deoarece nu s-au respectat prevederile legale, s-au încălcat dispozițiile exprese și imperative prevăzute de lege și acestea duc la inexistența titlului juridic.
S-a învederat totodată că prin aplicarea prevederilor acestui titlu juridic au fost încălcate drepturile referitoare la un proces echitabil în lumina prevederilor art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului si art. l din Protocolul Adițional nr. 1 privind protecția proprietății, deoarece magistrații i personalul auxiliar ce au emis actul juridic sub forma sentinței nr.4461 din 10.07.2000 au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale, încălcarea acestor drepturi făcând obiectul prevederilor art. l3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
S-a menționat de asemeni că, prin decizia 5515 din 26.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Sectia Penală s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva a 17 persoane implicate în falimentul fraudulos și lichidarea prin jaf a Băncii Internationale a Religiilor, iar prin decizia nr.1037 din 23.11.2006 a Tribunalului Dâmbovița - Sectia Civilă s-a statuat că sentința civilă nr. 4461 din 10.07.2000 pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a declanșat procedura de faliment a Băncii Internaționale a Religiilor este nulă de drept.
Prin concluziile scrise, prin lichidator SC (), a invocat excepția tardivității contestației la executare atât față de UNIUNEA NAȚIONALA PENTRU cât și față de CENTRUL INTERNATIONAL, fată de cea din urmă invocând si autoritatea de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 80 din 15 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr.4095/2005 al Tribunalului -Dambovita, prin care s-a respins contestația la executare.
S-a mai invocat de asemenea lipsa calității procesuale active a UNIUNII NAȚIONALE PENTRU întrucât actul de donație nu a fost autentificat ( fapt constatat prin sent.civ.705 din 19.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 1024/2005), iar în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita a se constata nulitatea absolută a titlului executor reprezentat de sent.civ.4461/10 iulie 2006 pronunțată in dosarul nr.5615/2000 de către Tribunalul București, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă, întrucât soluționarea de către Judecătoria Pucioasaa acestei cereri contravine principiului instanțelor succesive, potrivit căruia actul jurisdicțional poate fi refăcut prin intermediul căilor de atac de către instanțele superioare și nu a instanței inferioare.
S-a mai invocat totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a și lipsa calității procesuale active a Consiliului de Administrație al, precizându-se că actele de executare au fost îndeplinite de, care a fost numit de Ministerul Justiției la cererea lichidatorului, ce acționează sub controlul judecătorului sindic după intrarea băncii în faliment.
Reclamanta CENTRUL INTERNATIONAL și intervenienta CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL BĂNCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR, prin notele scrise depuse la dosar, au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, întrucât Tribunalul-Dambovița prin decizia civilă nr.1037 din 23.11.2006 irevocabilă, a făcut precizarea că sentința civilă nr.4461/10.07.2000 a Tribunalului B-Sectia Comercială, a fost pronunțată în baza unei cereri ce nu este înregistrată pe rolul instanței, aceasta nefiind sesizată, iar sentința a fost pronunțată de către un judecător nenominalizat in dosar,conform art.8 din Lg.64/95 si art.3 alin.2 din OUG. 186/99, minuta olografă fiind întocmită cu încălcarea disp.art.258 cod proc.civ. nesemnată și de către grefier, dispoziție care era în vigoare la data pronunțării sentinței.
S-a mai precizat de asemenea că, din toate probele existente la dosar și enunțate în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și în precizări și completări, rezultă că sentința civilă nr.4461 din 10.07.2000 este lovită de nulitate absolută.
In ceea ce privește al doilea capăt de cerere cu privire la nulitatea actelor îndeplinite de executorul bancar, s-a solicitat admiterea cererii în principal datorită nulității absolute a sentinței civile nr.4461/10.07.2000 și în subsidiar pentru încălcarea prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr.2628/99 cu privire la înfiintarea Corpului Executorilor Bancari, a încălcării disp.art.5 alin.l din Norma nr. 10/2000 a privind revocarea autorizației de funcționare pentru banca debitoare.
Referitor la necompetența instanței de a soluționa cererea privind nulitatea absolută a hotărârii pronunțată de Tribunalul-B, Secția
Comercială s-au invocat prevederile art.13 si art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului -principiul aplicabilității directe a dreptului comunitar în baza căruia este promovată concepția priorității dreptului comunitar în conflict cu norma națională.
S-a arătat de asemenea ca acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, nulitatea operand de drept și urmând să fie constatată numai de către instanță și s-a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 132 din 8.02.2007, Judecătoria Pucioasaa admis acțiunea formulată de Centrul Internațional precum și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei formulată de Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor, a constatat nulitatea absolută a sentinței civile nr. 4461/10.07.2000 pronunțată de Tribunalul București -Secția comercială, în dosarul nr. 5615/2000 precum și nulitatea absolută a actelor juridice și operațiunilor îndeplinite de lichidatorul în temeiul sentinței civile nr. 4461/2000.
În baza aceleiași hotărâri s-au constatat nule actele de executare privind proprietatea Centrului situat în com. jud.D, întocmite de executorul și s-au respins excepțiile necompetenței materiale, a autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale a intervenientei Consiliul de Administrație al și excepția tardivității.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că un motiv de nulitate al sentinței civile nr. 4461/10.07.2000 pronunțată de Tribunalul București -Secția comercială, în dosarul nr. 5615/2000, îl reprezintă faptul că magistratul care a soluționat această cauză nu a fost nominalizat în dosar conform prevederilor legale, motiv pentru care actele întocmite de acesta sunt nule, iar minuta olografă semnată de judecător nu a fost semnată și de către grefier, iar o atare situație atrage nulitatea acesteia, conform art. 258 Cod proc.civilă, care era în vigoare la data pronunțării hotărârii mai sus menționate.
Sub acest aspect s-a reținut că inexistența cererii de chemare în judecată, ca act juridic de procedură, nenominalizarea legală a judecătorului sindic și întocmirea minutei olografe cu încălcarea prevederilor legale, duc fără putință de tăgadă la nulitatea absolută a sentinței civile nr.4461/2000 a Tribunalului București și pe cale de consecință la desființarea actelor juridice și operațiunilor efectuate de către lichidatorul în
În ceea ce privește excepția necompetenței instanței de a soluționa cauza, Judecătoria Pucioasaa procedat la respingerea acesteia, apreciind că, în speța dedusă judecății, persoanele implicate în pronunțarea sentinței civile nr. 4461/2000 au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale, fapt ce a condus printr-un proces inechitabil la încălcarea drepturilor prevăzute în art. 6 din CEDO.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a dispus respingerea acesteia, pe considerentul că nu sunt întrunite condițiile prev.de art. 1201 Cod civil, excepția tardivității a fost respinsă motivat de împrejurarea că acțiunea privind nulitatea absolută este imprescriptibilă, iar excepția lipsei calității procesuale a intervenientei a fost respinsă întrucât din probele existente la dosar nu rezultă reconvocarea Consiliului de Administrație.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat recurs intimata, prin lichidator, iar pe parcursul soluționării recursului, la termenul din 12 mai 2009, intimații au invocat excepția aplicabilității directe a dreptului comunitar, în temeiul art. 11 alin.1 și art. 20 alin.2 din Constituția României coroborat cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României și prevederile Legii nr. 30/1994.
În motivarea acestei excepții, s-a învederat că prin hotărârile CEDO din 20 iunie 2007 și 3 septembrie 2007 s-a confirmat că SC " Consultanță Management" SRL denumită anterior și Societatea Civilă profesională Insolvency Specialist sunt entități total distincte, între care nu există identitate de persoană juridică, iar respingerea de către Camera a III-a din cadrul CEDO a cererii de intervenție și apoi a cererii de reexaminare a celor două entități distincte s-a întemeiat pe aceleași dovezi aflate în prezentul dosar.
În atare situație, în raport de principiul aplicabilității directe a dreptului comunitar, care determină,obligativitatea priorității și autoritatea hotărârilor CEDO în conflictul cu norma națională, s-a solicitat anularea recursului promovat de Insolvency Specialist ca fiind introdus de către o persoană fără calitate.
Prin încheierea din 19 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția invocată, reținând că finalitatea acesteia o reprezintă anularea recursului ca fiind introdus de o persoană fără a avea calitatea de reprezentant, iar o atare excepție a mai fost soluționată în aceeași cauză prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2009, care fiind o încheiere interlocutorie, leagă instanța.
Considerând că aplicarea prioritară a dreptului comunitar reprezintă un alt argument în susținerea aceleiași excepții, a lipsei calității de reprezentant, tribunalul a procedat la respingerea acesteia.
Împotriva încheierii mai sus menționate au formulat recurs Centrul Internațional și Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor, în cuprinsul căruia au învederat că Tribunalul Dâmbovița, ignorând prevederile Convenției, ale tratatelor la care România este parte, precum și ale dispozițiilor Constituției, a respins excepția invocată de ei privind,aplicabilitatea directă a dreptului comunitar, obligativitatea priorității și autoritatea hotărârilor CEDO, în conflict cu norma națională, încălcând atât obligația Statului Român de a respecta prevederile actelor mai sus menționate dar și dreptul lor la un proces echitabil. Au menționat recurenții că art. 268 alin.3 din Codul d e procedură civilă, ca normă națională, este contrar și intră în conflict cu norma comunitară, respectiv cu art. 13 din Convenție, deoarece îngrădește dreptul la un recurs efectiv.
S-a precizat de către recurenți că, aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar este prevăzută de Tratatul CEE care a instituit o ordine juridică proprie, iar Tribunalul Dâmbovița, aflându-se în jurisdicția Curții, are obligația aplicării normelor comunitare și a hotărârilor instanței europene.
Recurenții au arătat că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovițas -au depus hotărârile Camerei a III-a a CEDO, din 20 iunie 2007 și 3 septembrie 2007, prin care se confirmă că SC Consultanță Management SRL și Societatea Civilă
Profesională Insolvency Specialist sunt entități totalmente distincte, cărora le-au fost respinse cererea de intervenție dar și recursul în dosarul, aflat pe rolul CEDO, pe considerentul că, însuși reprezentantul lor a confirmat și tratat în cererile de intervenție adresate CEDO în mod distinct cele două societăți, una fiind societate comercială, iar cealaltă societate civilă profesională.
În condițiile în care, din întregul probatoriu aflat la dosar, rezultă în mod evident aceeași stare de fapt și de drept și anume faptul că Insolvency Specialist nu a fost desemnată prin nicio hotărâre judecătorească în calitate de lichidator al, recurenții au solicitat instanței ca, făcând aplicarea normei comunitare, respectiv art. 6 și art. 13 din CEDO, aflată în conflict cu norma națională (art. 268 alin.3 Cod proc.civilă) să caseze încheierea Tribunalului Dâmbovița din 19 mai 2009, să judece și să admită "excepția aplicabilității directe a dreptului comunitar, obligativitatea priorității și autoritatea hotărârilor CEDO în conflict cu norma națională" în prezenta cauză, să ia act de faptul că Insolvency Specialist și SC sunt entități distincte, între care nu există identitate de persoană juridică și totodată să se ia act de faptul că, din comunicarea Tribunalului București nr. 52 L//4.03.2009 rezultă că Insolvency Specialist nu a fost desemnată prin nicio hotărâre judecătorească în calitate de lichidator al și pe cale de consecință nu are calitatea de reprezentant legal al acesteia.
Pentru termenul din 22 iunie 2009, intimata a formulat, în temeiul art. 308 alin.2 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca fiind inadmisibil și existând putere de lucru judecat, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a învederat că în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de către recurente, iar la termenul din 24.02.2009, au invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Insolvency Specialist, excepție respinsă de instanță.
Ulterior soluționării acestor excepții, s-a invocat de intimate excepția prevalenței dreptului comunitar și a hotărârilor CEDO, în scopul de a readuce în discuția instanței o problemă de drept ce fusese soluționată irevocabil, iar prezentul recurs apare ca inadmisibil în raport de dispozițiile art. 268 alin.3 Cod proc.civilă și art. 282 alin.2 Cod proc.civilă.
Sub acest aspect, s-a învederat de către intimată că, întrucât încheierea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, este o încheiere care poate fi atacată doar odată cu fondul și a fost pronunțată într-un dosar în cadrul recursului, calea de atac exercitată este inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, intimata a apreciat că se justifică admiterea acesteia, având în vedere că finalitatea urmărită de către părți prin invocarea excepției aplicabilității directe a dreptului comunitar este aceea a anulării recursului ca fiind formulat de către o persoană ce nu avea calitate de reprezentant al
Apreciind că, în lipsa unor înscrisuri din care să reiasă în mod indubitabil faptul că CEDO a constatat lipsa calității de reprezentant al Insolvency
Specialist, instanța nu poate da curs afirmațiilor și solicitărilor formulate de partea adversă.
Pe fond, s-a apreciat că recurenții încearcă să eludeze principiul autorității de lucru judecat prin punerea în discuție a unei probleme de drept soluționată în mod irevocabil, iar argumentele invocate de către aceștia nu au nicio legătură cu ceea ce se solicită prin cererea formulată.
La termenul din 22 iunie 2009, recurentele, prin apărător, au mai invocat un alt motiv de recurs și anume excepția de neconvenționalitate a încheierii pronunțată la data de 19 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, învederând că această instanță nu a făcut aplicarea celor două hotărâri CEDO menționate anterior, deși magistratul român este obligat să soluționeze problemele referitoare la conflictul dintre dreptul comunitar și dreptul național, iar principiul preeminenței dreptului comunitar asupra dreptului național este consacrat în art. 148 alin.2 din Constituția revizuită.
Au precizat recurentele că, în viziunea Tribunalului Dâmbovița, încheierea interlocutorie, bazată pe o normă națională, prevalează în fața prevederilor Convenției și hotărârilor CEDO, iar motivarea acestei instanțe contravine normelor comunitare, prin modul de soluționare a pricinii încălcându-se dispozițiile art. 26,27 din Convenția d l Viena, art. 11,20 și 148 din Constituția României, art. 6, 46 și 56 din CEDO, art.31 din Legea nr. 590/2003, art. 1,2,3 din Legea nr. 30/1994.
Concluzionând în sensul că, în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile CEDO, prin raportare la disp.art. 11 alin.1,2 din Constituția României precum și prevederile Convenției d l Viena, recurentele au solicitat admiterea excepției de neconvenționalitate care atrage sancțiunea inaplicabilității normei interne, aplicarea hotărârilor CEDO din 20 iunie 2007 și 3 septembrie 2007, să se ia act că Insolvency Specialist nu are calitatea de reprezentant legal al și pe cale de consecință să se anuleze recursul promovat ca fiind introdus de o persoană fără calitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Plecând de la conținutul dispozițiilor art. 137 Cod proc.civilă, care statuează că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii" și având în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor, Curtea va analiza cu prioritate excepția de procedură vizând inadmisibilitatea recursului formulat de Centrul International și Consiliul de Administrație al Băncii Internațională a Religiilor împotriva încheierii din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În dreptul procesual român, inadmisibilitatea unei căi de atac poate fi analizată din perspectiva faptului că mijlocul procesual ales de părți pentru valorificarea drepturilor și apărarea intereselor lor, fie nu este prevăzut de dispozițiile legale a fi exercitat în anumite situații, fie deși este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie îndeplinite anumite condiții privind momentul la care acesta poate fi declanșat, condiții care nu se regăsesc în speța respectivă.
În prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 132/8.02.2007 pronunțată de
Judecătoria Pucioasas -a admis acțiunea formulată de Centrul Internațional precum și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei formulată de Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor, s-a constatat nulitatea absolută a sentinței civile nr. 4461/10.07.2000 pronunțată de Tribunalul București -Secția comercială în dosarul nr. 5615/2000 precum și nulitatea absolută a actelor juridice și operațiunilor îndeplinite de lichidatorul în temeiul sentinței civile nr. 4461/2000.
În baza aceleiași hotărâri s-au constatat nule actele de executare privind proprietatea Centrului situat în com. jud. întocmite de executorul și s-au respins excepțiile necompetenței materiale, a autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale a intervenientei Consiliul de Administrație al și excepția tardivității.
Cert este că împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către, iar pe parcursul soluționării căii de atac, prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția aplicabilității directe a dreptului comunitar invocată de către intimați, expunând în considerentele încheierii argumentele pentru care a dispus o asemenea măsură.
Recursul declarat de către Centrul Internațional și Consiliul de Administrație al Băncii Internaționale a Religiilor împotriva încheierii menționate anterior apare ca fiind inadmisibil, ținând cont de prevederile art.299 Cod proc.civilă raportat la art. 282 alin.2 Cod proc.civilă.
Din interpretarea art. 299 alin.1 Cod proc.civilă, rezultă că nu se poate formula recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, iar din trimiterea făcută de acest text la dispozițiile art. 282 alin.2 Cod proc.civilă reiese că încheierile premergătoare nu pot face obiect al recursului decât odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Cu privire la acest text de lege, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 92/1996, a stabilit că ele sunt constituționale atât în raport cu prevederile art. 20, art.21 alin.2, art.24 și art.129 din Constituție, cât și cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe considerentul că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.
În condițiile în care recursul de față vizează o încheiere interlocutorie pronunțată în calea de atac a recursului, prin care nu s-a întrerupt cursul judecății, plecând de la conținutul prevederilor legale menționate anterior, este evident că acesta este inadmisibil și, în atare situație, urmează a fi admisă excepția invocată sub acest aspect de către intimată.
O atare modalitate de soluționare a cauzei nu aduce atingere art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât acest text, care reglementează dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natură procesuală, nu poate fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanță pe care o poate invoca o persoană în baza Convenției. Astfel cum reiese din jurisprudența Curții dezvoltată în această materie, art. 13 din Convenție impune o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze o cerere întemeiată pe
dispozițiile Convenției numai pentru plângerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de susținut în raport de dispozițiile Convenției.
Din moment ce apărările recurenților sunt examinate în cadrul unei proceduri judiciare care a parcurs deja un grad de jurisdicție și în prezent se află în curs de derulare pe rolul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr-, cu respectarea garanțiilor reglementate de art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare atât la prevederile Convenției menționate anterior, cât și la disp.art.282 alin.2 și art. 299 alin.1 Cod proc.civilă, recursul declarat de Centrul Internațional și Consiliul de Administrație al apare ca fiind inadmisibil.
Pe cale de consecință, ținând cont de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 137 Cod proc.civilă coroborat cu art. 312 Cod proc.civilă, va respinge ca inadmisibil recursul, iar în atare situație, având în vedere modalitatea de soluționare a
acestei excepții, instanța nu va mai proceda la analiza celei de-a doua excepții, vizând autoritatea de lucru judecat.
Deoarece se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții CENTRUL INTERNAȚIONAL prin reprezentant dr. și CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL BĂNCII INTERNAȚIONALE A RELIGIILOR, cu sediul în B, sector 4,-,.6A,împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR cu sediul în B, sector 1, nr.155,.6,.10.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC/30.06.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
, G,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
