Anulare act. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6/2008
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr.163/A din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimații, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, fiind amânat de la termenul anterior la cererea părților pentru angajare de apărător.
Reclamanta recurentă solicită lăsarea cauze la a doua strigare pentru a putea fi prezent și apărătorul său.
La a doua strigare se prezintă în cauză reclamanta recurentă asistată de avocat, și avocat pentru intimații intervenienți și, lipsind intimații.
Reclamanta recurentă depune la dosar chitanță în cuantum de 6 lei reprezentând taxa de timbru, două adeverințe medicale și un înscris.
Instanța, din oficiu, pune în discuție care este calea de atac a fondului, raportat la valoarea contractului.
Avocat pentru reclamanta recurentă învederează că valoarea contractului este sub 2 miliarde lei vechi și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, după care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Alba.
Avocat pentru intervenienții intimați este de părere că recursul este calea de atac corectă și susține că, din punct de vedere procedural cauza s-a judecat greșit iar casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare îi avantajează.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2515/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului, fiind admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții și. Au fost respinse cererile reclamantei și intervenienților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că nu se poate reține nulitatea contractului de împrumut și garanție imobiliară autentificat sub nr.8857/6.09.2004 de BNP încheiat între pârâtul și reclamanta.
Cu probele administrate la prima instanță nu s-a făcut dovada că reclamanta nu ar fi avut cunoștință de conținutul contractului, nu a declarat în fața notarului că nu știe să semneze sau să citească, iar cu privire la declarația inserată în actul autentic- că a primit suma de bani- reclamanta nu s-a înscris în fals.
Motivul de nulitate relativ la menționarea sumei împrumutate în valută instanța l-a înlăturat deoarece dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.210/1960 au fost abrogate prin anexa 1 la Legea nr.158/2004, iar Legea nr.34/1991 a fost abrogată prin Legea nr.101/1998.
În ceea ce privește cererea de intervenție calificată de instanță ca fiind formulată în interesul pârâtului, având în vedere că apărările au fost utile, conducând la respingerea cererii principale, s-a dispus admiterea sa.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată a fost respinsă în temeiul art.274 cod procedură civilă, iar cererea intervenienților cu motivarea că formularea cererii de intervenție nu este imputabilă reclamantei, astfel că lipsește culpa sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii de intervenție, fie pe fond, fie pe excepția lipsei de interes din partea intervenienților.
În motivarea cererii de apel apelanta reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece instanța nu a observat că intervenienții nu au calitate procesuală în acțiunea principală, nefii8nd părți în contractul de împrumut, astfel că cererea lor este inadmisibilă.
Rezilierea sau menținerea unui contract poate fi cerută numai de părțile contractante și nu de terțe persoane.
De altfel, motivele invocate de intervenienți nu privesc litigiul ci proprietatea unui imobil dobândit prin executorul judecătoresc.
s-a apreciat că instanța trebuia să pună în discuție cererea de intervenție și să o Admită în principiu și nu să facă o analiză sumară a acesteia fără a se analiza lipsa capacității procesuale a acestora în acțiunea principală și pe cale de consecință lipsa de interes a intervenienților.
Intimații și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, apreciind că sentința judecătoriei este temeinică și legală, apelanta având doar intenția de a nu executa obligațiile asumate prin contract, contract pe care a înțeles să îl atace doar la finalizarea dosarului de executare silită.
Prin decizia civilă nr.163/A/2007 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamantei a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că instanța de fond a respins acțiunea în declararea nulității contractului de împrumut și garanție imobiliară formulată de reclamanta și a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții în interesul pârâtului.
Apelanta prin apelul formulat critică sentința de fond pentru că instanța nu a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție pe care nu a comunicat-o reclamantei și nu a analizat calitatea/capacitatea procesuală a intervenienților în acțiunea principală.
Mai întâi că la termenul din 10 mai 2007 instanța a comunicat avocatei reclamantei, d-na, un exemplar din cererea de intervenție, cu mențiunea că după studierea acesteia de către părți instanța va pune în discuție admisibilitatea cererii de intervenție.
Într-adevăr la termenul următor instanța califică cererea de intervenție ca fiind formulată în interesul pârâtului, punând-o în discuția părților, reclamanta fiind reprezentată și la acest termen de către avocatul său.
Instanța de fond se pronunță asupra cererii de intervenție pe care o apreciază admisibilă potrivit art.49 alin.3 cod procedură civilă, menționându-se și care este interesul intervenienților în promovarea acestei cereri (alin.7 din practicaua încheierii de la termenul din data de 24.05.2007- fila 50 dosar fond).
Prin urmare, criticile apelantei referitoare la necomunicarea cererii de intervenție și nepronunțarea instanței de fond asupra admisibilității sale sunt întrutotul neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa capacității procesuale a intervenienților în cadrul acțiunii principale instanța de apel a reținut următoarele:
Intervenția în interesul unei părți sau intervenția accesorie are un scop limitat, întrucât cel care realizează intervenție nu invocă un drept propriu și nu urmărește pronunțarea unei hotărâri pentru el ci pentru partea în favoarea căreia a intervenit.
Este adevărat că în baza principiului relativității contractelor numai părțile semnatare pot invoca rezilierea unei convenții.
Însă intervenienții nu au formulat o pretenție concretă împotriva reclamantei, doar au solicitat respingerea acțiunii principale, soluție care ar fi consolidat titlul în baza căruia s-a declanșat urmărirea silită în urma căreia ei au devenit proprietari asupra imobilului prin adjudecare la licitație publică, acesta fiind de altfel interesul în promovarea cererii de intervenție.
În aceste condiții instanța nu trebuia să verifice dacă intervenienții justifică o calitate procesuală pasivă în acțiunea principală, deoarece nu erau pârâți în respectiva acțiune. Ceea ce trebuia verificat era dacă intervenienții au un interes în formularea cererii de intervenție, aspect cenzurat de către instanța fondului cu ocazia cercetării admiterii în principiu a cererii de intervenție.
În privința capacității procesuale a intervenienților- deși este posibil să fie doar o eroare de tehnoredactare a motivelor de apel- se reține că nu există nicio dovadă că intervenienții nu ar avea capacitate deplină de exercițiu, intervenientul având 39 ani, iar soția, indiferent de vârstă, prin căsătorie a dobândit de asemenea capacitate deplină de exercițiu și deci și capacitate procesuală.
Interesul intervenienților nu poate fi pus în discuție în condițiile în care aceștia au dobândit imobilul reclamantei la licitație publică prin act de adjudecare, desființarea titlului creditorului- în speță a pârâtului- putând antrena consecințe juridice și asupra titlului lor, astfel că aveau tot interesul să intervină în proces și să sprijine poziția procesuală a pârâtului în favoarea căruia au intervenit.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.9 cod procedură civilă, solicitând în principal casarea hotărârii cu trimitere aceleiași instanțe pentru administrarea de noi probe iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în scris.
În motivarea recursului a invocat lipsa calității procesuale a intervenienților care nu au fost parte în contractul de împrumut, astfel că aceștia nu pot cere rezilierea convenției. Că instanțele trebuiau să se pronunțe numai cu privire la acțiunea cu care au fost investite, nu să devieze la cererea de intervenție. Că în realitate obiectul contractului de împrumut l-a format suma de 10.000 Euro și nu 15.400 Euro iar notarul nu i-a citit conținutul contractului.
Intimații intervenienți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Instanța a pus în discuția părților excepția căii de atac și instanța competentă să judece recursul.
În speță, obiectul procesului este rezilierea unui contract de împrumut în valoare de 15.400 Euro.
Potrivit art.282 ind.1 cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile civile privind litigiile al căror obiect are o valoare de 1 miliard lei inclusiv (respectiv 100 000 RON) având o singură cale de atac și anume a recursului.
În mod greșit Tribunalul Albaa judecat cauza ca instanță de apel, pronunțând o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.3 cod procedură civilă coroborat cu art.2 pct.3 cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza Tribunalului Alba, pentru a fi judecată ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
(continuarea deciziei civile nr.6/2008)
Admite recursul declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr.163/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea căii de atac a recursului Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/15 Ianuarie 2008
Jud..-
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
