Anulare act. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâți 2000, cu sediul în Sud, strada - (fostă ) " ", nr.3, județul C, MĂRII, cu sediul în Sud,- și cu sediul procesualalesîn C, la Societatea de avocați și Asociații,-,.1, județ C, și, ambii cu domiciliul în C N, strada 13,.1,.6, județul C,împotriva sentinței civile nr. 292/COM din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți trei domiciliați în B, sector 1,-, domiciliat în C,- și, domiciliat în Râmnicu V,-,.D,.10, județul V, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitate apelantei pârâte 2000 A să depună concluzii scrise, n temeiul art. 260 în referire la art. 146 Cod proc. civilă, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 14 ianuarie 2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 25 2006 reclamanții, și au solicitat Judecătoriei Constanța să constate, în contradictoriu cu pârâții SC 2000 SA, SC Mării SRL, și, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC 2000 SA și SC Mării SRL și autentificat sub nr. 1257 de BNP la 11.09.2001 și nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC Mării SRL și, autentificat sub nr. 2359 la 24.09.2004 de BNP.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul compus din teren loturile 410,411,419 și 420 din sud și construită pe aceste loturi a aparținut bunicilor lor, și și a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Cererea de restituire a imobilului a fost adresată pârâtei 2000 SA printr-o notificare formulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pentru că pârâta a respins cererea de restituire prin decizia nr. 15/30.08.2003 cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul notificat, reclamanții s-au adresat Tribunalului Constanța pentru anularea acestei decizii.
Se arată că în cursul procesului de contestare a deciziei emisă de SC 2000 SA a fost invocată existența contractului de vânzare cumpărare nr. 1257/2001 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2359/2004, acte care sunt lovite de nulitate în conformitate cu art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, pentru că au fost încheiate ulterior notificării de restituire a imobilului formulată de reclamanți la 30.07.2001, în condițiile în care cumpărătorii și-au asumat riscul preluării unei posibile acțiuni în revendicare și în condițiile existenței relei credințe din partea vânzătorului.
Prin sentința civilă nr. 2697 din 12 martie 2007 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța - Secția Comercială.
S-a reținut că cererea de anulare a două contracte de vânzare cumpărare încheiate de societăți comerciale ce au avut ca obiect bunuri imobiliare din patrimoniul acestora este o cerere în materie comercială, neevaluabilă în bani, competența de soluționare a acesteia revenind secției comerciale a tribunalului în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Investit prin declinare, Tribunalul Constanțaa soluționat cauza prin sentința nr. 292/COM din 05 februarie 2008, prin care a admis acțiunea reclamanților, și și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11.09.2001 între SC" 2000"SA și SC" Mării"SRL și autentificat sub nr.1257/2001 la BNP și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 24.09.2004 între SC" Mării"SRL și și autentificat sub nr.2359/24.09.2004 la BNP.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a avut loc o indisponibilizare a imobilelor restituibile în temeiul acestei legi și suspendarea oricăror proceduri legale de înstrăinare către alte persoane, până la soluționarea notificărilor, astfel că cele două contracte de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu sunt nule pentru că au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.
Instanța a mai reținut că încheierea contractelor după primirea notificării de către deținător, menționarea în cuprinsul convențiilor a faptului asumării răspunderii în situația existenței unui litigiu relativ de dreptul de proprietate și respectiv cunoașterii situației juridice ca urmare a verificării actelor deținute de vânzător, constituie împrejurări de natură a înlătura prezumția de bună credință invocată de către pârâți.
Împotriva sentinței comerciale nr. 292/2208 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții SC 2000 SA, și și SC Mării.
La termenul din 10 2008 apelanta pârâtă SC Mării SRL a invocat în fața Curții de APEL CONSTANȚA - Secția comercială excepția necompetenței funcționale a acestei secții în soluționarea cauzei în apel, precum și excepția necompetenței funcționale a Secției comerciale a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința anulării sentinței pronunțate și trimiterea cauzei la secția civilă a Tribunalului Constanța.
S-a invocat în susținerea excepției existența prevederilor speciale referitoare la competență în cazul contestațiilor formulate în conformitate cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și îndrumările obligatorii date prin Decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la competența secției civile a tribunalului în cazul cererilor care au ca obiect restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii 10/2001.
S-a arătat că prin decizia nr. 65/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că Legea nr. 10/2001 republicată nu prevede norme de competență diferite, atât cererea de restituire în natură a imobilului preluat abuziv, cât și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare fiind de competența tribunalului, conform art. 26 alin. 3 din lege.
Se apreciază că secția civilă a tribunalului este competentă pentru că este o instanță specializată în materia actului normativ reparator, împrejurare în raport de care această secție apare ca o veritabilă "instanță competentă".
Apreciind asupra naturii juridice a cauzei, prin încheierea nr. 140/COM din 17 2008 Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială a reținut că cererea privind constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare întemeiată pe Legea nr. 10/2001 este o chestiune prejudicială ce cade în competența instanței care exercită controlul jurisdicției speciale administrative prevăzută de legea specială, astfel că, nefiind prevăzute norme de competență diferite, toate cererile întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ sunt supuse unei competențe speciale, cu o jurisdicție de fond care pornește de la tribunal - secția civilă.
Față de aceste considerente s-a stabilit natura civilă a litigiului și s-a dispus trimiterea dosarului la secția civilă a Curții de APEL CONSTANȚA.
În fața secției civile apelanta SC Mării SRL a reiterat excepția nulității sentinței pronunțate de tribunalul comercial, cu aceeași motivare dedusă din interpretarea prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și din art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cu care actele de procedură întocmite de un judecător necompetent sunt nule.
Examinând excepția nulității sentinței pronunțate, dedusă din aplicarea greșită a normelor referitoare la competența de soluționare în cazul litigiului de față, se reține:
În procedura de restituire a imobilului compus din teren și construcția, procedură inițiată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001și aflată în dezbatere în dosarul nr- aflat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, pârâtele societăți comerciale SC 2000 SA și SC Mării SRL și-au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, dreptul fiind transmis ulterior persoanelor fizice și.
Invocarea de către persoana notificată SC 2000 SA, în procedura de restituire a imobilului, a celor două contracte de vânzare cumpărare a determinat reclamanții să solicite, pe cale separată, prin acțiunea înregistrată sub nr-, constatarea nulității acestor contracte, dedusă din efectul notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001, respectiv indisponibilizarea imobilului în mâinile unității deținătoare.
Problema care se pune în legătură cu această cerere este aceea a primei instanțe competente să soluționeze cauza, având în vedere atât natura juridică a actului defăimat ca fiind nul cât și invocarea ca temei al nulității a unei norme care se regăsește într-o lege specială.
În speță, cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate de către pârâți pentru imobilul preluat abuziv a fost formulată pe cale separată de contestația împotriva deciziei prin care reclamanților li s-a respins cererea de restituire a imobilului, având prin urmare un caracter principal, de sine stătător. Oricum, o asemenea cerere vizând constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare are caracter prejudicial față de cea privind anularea deciziei deoarece, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în situația în care a fost exercitată o acțiune în constatarea nulității actului de înstrăinare, procedura administrativă este suspendată până la soluționarea irevocabilă a acesteia.
Cele două categorii de cereri având un caracter principal iar acțiunea în constatarea nulității contractului fiind chiar o chestiune prejudicială, asupra acesteia din urmă nu poate opera o extindere a competenței în sensul art. 17 din Codul d e procedură civilă. În aceste condiții, cererea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nu poate fi de competența instanței investite prin norma specială cu soluționarea contestației împotriva refuzului de restituire a imobilului, pentru că nu operează o prorogare de competență.
Prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-a prevăzut o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune.
Astfel, prin actul normativ menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite.
Pentru această categorie de litigii a fost stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală (dreptul comun în materie), ea este de strictă interpretare și își găsește aplicație numai în ipotezele la care se referă (exemplificativ: art. 26 alin. 3), reglementările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare, și la alte categorii de litigii.
Pe cale de consecință, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la prorogarea de competență și nici dispozițiile speciale prevăzute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc instanța competentă în cazul soluționării contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de unitățile deținătoare, acțiunile în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare sunt supuse procedurii reglementate prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, respectiv în procedura reglementată prin Codul d e procedură civilă.
Or, potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor.
Cu privire la natura litigiului, se reține că acțiunea în nulitatea contractelor de vânzare cumpărare are ca temei norme din Legea nr. 10/2001. Problema care s-ar pune în legătură cu natura litigiului ar fi, prin urmare, o problemă cu privire la domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, din punctul de vedere al subiecților la care se aplică. Din acest punct de vedere, această lege este de vocație generală aplicându-se atât persoanelor fizice cât și juridice implicate în restituirea bunurilor cât și a reparațiilor stabilite de lege. Prin urmare, faptul că în proces sunt chemate și societăți comerciale care au deținut sau dețin bunuri pentru care legea a stabilit reparații, nu este de natură să schimbe caracterul civil al litigiului.
Pe de altă parte se reține și faptul că litigiul nu pune în discuție comercialitatea actului, dedusă din actele și faptele de comerț sau natura comercială a contractelor de înstrăinare, ci legalitatea transmiterii dreptului de proprietate, în condițiile în care începuse o procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, în baza art. 297 Cod procedură civilă, Curtea, având în vedere și faptul că nu s-a probat că obiectul litigiului are o valoare de natură să atragă competența materială a tribunalului, va admite apelul și anulând sentința tribunalului, va trimite acțiunea în constatarea nulității, dedusă judecății, spre competentă soluționare în primă instanță, Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți 2000, cu sediul în Sud, strada - (fostă ) " ", nr.3, județul C, MĂRII, cu sediul în Sud,- și cu sediul procesualalesîn C, la Societatea de avocați și Asociații,-,.1, județ C, și, ambii cu domiciliul în C N, strada 13,.1,.6, județul C, -împotriva sentinței civile nr. 292/COM din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți trei domiciliați în B, sector 1,-, domiciliat în C,- și, domiciliat în Râmnicu V,-,. D,.10, județul V.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red./tehnored.dec.jud. - /16.03.2009
Tehnored.disp.gref-13 ex./19.03.2009
Emis 9 com./19.03.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de 19 martie 2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate de această instanță prin decizia nr. 6/c de la data de 14.01.2009, în dosarul cu numărul de mai sus, privind apelul civil formulat de apelanții pârâți 2000, cu sediul în Sud, strada - (fostă ) " ", nr.3, județul C, MĂRII, cu sediul în Sud,- și cu sediul procesualalesîn C, la Societatea de avocați și Asociații,-,.1, județ C, și, ambii cu domiciliul în C N, strada 13,.1,.6, județul C -împotriva sentinței civile nr. 292/COM din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți trei domiciliați în B, sector 1,-, domiciliat în C,- și, domiciliat în Râmnicu V,-,. D,.10, județul V,s-a admis apelul, s-a anulat sentința civilă nr. nr. 292/COM din 05 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Constanța.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând un nr. de 46 file, la care sunt atașate următoarele dosare: dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA -Secția comercială. Maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, care conține un nr. de 63 file,nr- al Tribunalului Constanța - Secția Comercială, conținând un nr. de 258 file și nr- al Judecătoriei Constanța, care conține un nr. de 62 file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
