Anulare act. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.606/
Ședința publică din 29 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, domiciliați în C- jud. C, și, domiciliați în C- A -/48.B.17,toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură - avocat - - cu sediul profesional - C- -/42.C.1.46,împotriva deciziei civile nr.152 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2008, și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr.13054/2002 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta Cac hemat în judecată Comisia Județeană C, de aplicare a Legii fondului funciar și pe pârâții și, solicitând ca pe cale judecătorească să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.78 din 25 martie 1992 emisă de Comisia Județeană C, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a deciziei nr.10535 din 21 decembrie 2002 emisă de aceeași comisie.
De asemenea s-a solicitat a se constata și nulitatea contractului de locațiune nr.238 din 26 februarie 1998 încheiat între C și pârâți pentru suprafața de 2 ha.
Reclamanta și-a completat acțiunea prin introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Comisiei Locale C, pentru aplicarea Legii fondului funciar.
La termenul din 2 aprilie 2002, s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu de către Internațional C, C, C, Com C și Oltenia C, solicitându-se instanței constatarea nulității absolute a contractului de locațiune încheiat între C și pârâți, arătând că în anul 2001, B, a vândut la licitație publică, serele din proprietatea C, aferente suprafeței de 45,90 ha, acestea fiind adjudecate de interveniente.
Motivul nulității invocat de interveniente constă în frauda la lege, fiind încălcate prevederile art.38 alin.3 din Legea nr.18/1991 și art.25 din Legea nr.16/1994.
La data de 24 martie 2003 formulat cerere de intervenție în interes propriu și Agenția Domeniilor Statului B, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr.78 din 25 martie 1992 Comisiei Județene, a deciziei de acționar la C, primită de pârâți în baza deciziei nr.78 din 25 martie 1992 și a contractului de locațiune încheiat între C și pârâții persoane fizice.
Motivul de nulitate invocat a fost tot frauda la lege, în cauză, motivând intervenienta, nefiind respectate dispozițiile art.38 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.25 din Legea arendei.
In cauză au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 6325/14.XI.2005 respins excepțiile invocate, iar pe fond a admis acțiunea și cererile de intervenție in interes propriu, constatând nulitatea absolută parțială a deciziei nr. 78/ 23.06.2005 emisă de Comisia Județeană și, de asemenea, constatând nulitatea absolută a deciziei nr. 10535/ 21.12.1992 emisă de aceeași Comisie Județeană, precum și a contractului de locațiune nr. 238/ 26.02.1998.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut, in esență următoarele:
Referitor la excepții s-a reținut că in cauză calitatea procesuală activă a reclamantei se justifică prin aceea că SC SA este parte in contractul încheiat cu pârâții, iar interesul reclamantei in anularea celor două decizii emise de Comisia Județeana este justificată de promovarea acțiunii în constatarea nulității contractului de locațiune, motivele de nulitate ale acestuia constând in nerespectarea prevederilor legale legate de dobândirea calității de acționari a pârâților prin deciziile atacate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că și, fiii defuncților și, au solicitat Primăriei Municipiului Constanta reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha.
Comisia Județeană Constanta pentru aplicarea legii fondului funciar a emis decizia nr.78/ 25.03.1992 prin care i-a recunoscut însă dreptul de a primi acțiuni la diferite societăți comerciale.
Ulterior prin decizia nr.10535/21 decembrie 1992,Comisia Județeană a stabilit dreptul la acțiuni în valoare de 600.000 lei, pentru suprafața de 2 ha, echivalent arabil, aflat în administrarea societății comerciale SA.
Intre reclamantă și pârâți s-a încheiat contractul de locațiune nr.238/ 26.02.1998 prin care pârâții în calitate de locatari se obligau să predea suprafața de 4,5 ha către C, în schimbul plății de către acesta din urmă a unei arende.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere și care se află în administrarea unităților agricole de stat, devin, la cerere, acționari la unitățile agricole înființate în baza legii nr.15/1990 din actualele unități agricole de stat.
In speță nu a existat cererea autorului pârâților, de a deveni acționar, ci a existat doar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha, iar în această situație nu se poate retine din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.18/1991, că cererea de restituire ar semnifica manifestarea de voință de a deveni acționar.
Mai mult, s-a reținut că amplasamentul suprafeței de teren solicitată nici n-ar fi putut coincide cu cel al terenurilor aflate în administrarea C, din moment ce potrivit înscrisurilor depuse de Oficiul de cadastru și Organizare a Teritoriului C, toate aceste terenuri au fost islazuri comunale, care au fost proprietate de stat date inițial în administrarea CAP Viile Noi, ulterior fiind trecute în administrarea Intreprinderilor de Constanta.
Pentru aceste considerente s-a constat nulitatea absolută parțială a deciziei nr. 78/25.03.1992 precum și a deciziei nr.10535/21.12.1992 emise de Comisia Județeană Constanta.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de locațiune încheiat de reclamantă și pârâții persoane fizice s-a reținut că acest contract s-a încheiat în considerarea calității de acționari a pârâților la C, contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 16/1994 și în condițiile în care s-a constat nulitatea deciziilor prin care li s- stabilit acestora calitatea de acționari, contractul de locațiune este lovit și el de nulitate.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991
Pârâții și au declarat apel împotriva aceleași hotărâri.
Tribunalul Constanta prin încheierea din 11.06.2007, urmare cererii de strămutare admise, a înaintat dosarul spre competenta soluționare, la Tribunalul Galați.
La această din urmă instanță cauza s-a înregistrat sub nr-.
Comisia Județeană Constanta de aplicare a legii fondului funciar a criticat hotărârea pe motiv că SC SA este un terț față de raportul administrativ de aplicare a legii fondului funciar.
Chiar dacă este parte în contractul de arendă care a precedat titlul de proprietate, nu poate solicita nulitatea acestui contract care oricum și-a încetat existența juridică. Prin urmare nici nulitatea actelor subsecvente nu se poate dispune.
Parații și au invocat, pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamantei precum și a lipsei de interes atât a reclamantei cât si intervenienților in interes propriu.
Pe fondul cauzei s-a susținut că cele doua decizii au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale in materie și nu există motiv de nulitate a acestora si nici a contractului de locațiune.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 152 din 25 martie 2008 admis apelurile declarate de pârâții Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, și.
A schimbat în tot sentința civilă nr.6325 din 23 iunie 2005 Judecătoriei Constanța și în rejudecare;
A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a
A admis excepția lipsei de interes și în consecință a respins ca lipsite de interes cererea principală de constatare nulitate absolută a deciziei nr.78 din 25 martie 1992 și a deciziei nr.10535 din 21 decembrie 1992 emise de Comisia Județeană C, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și a contractului de locațiune nr.238 din 26 februarie 1998, cât și cererile de intervenție în interes propriu formulate de Internațional C, C, Oltenia C, Com C, C, și Agenția Domeniilor Statului
A obligat intimata - reclamantă C, prin lichidator C, să achite apelanților-pârâți și, și, suma de 5950 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că reclamanta nu mai deține terenul în administrare și nici intervenientele în interes propriu, care au dobândit serele aflate pe teren precum și intervenienta Administrația Domeniilor Statului B, care a preluat terenul, nu justifică un interes legitim și actual pentru constatarea nulității celor două decizii.
Cu privire la cheltuieli de judecată a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 cod pr. civilă.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul obligării în solidar a intimatei - reclamante și a intimatelor - interveniente în interes propriu la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.
In dezvoltarea motivelor de recurs, arată că în cauză intervenientele societăți comerciale și Agenția Domeniilor Statului B, au avut formulate cereri de intervenție în interes propriu și aceste cereri au fost respinse ca fiind lipsite de interes.
Astfel, apreciază că în speță erau aplicabile dispozițiile art.277 cod pr.civilă, în sensul că toate părțile principale trebuiau obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivului de recurs invocat, și dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.277 cod pr. civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce îl are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Principiul care stă la baza obligării la plata cheltuielilor de judecată este acela al culpei procesuale.
In speța de față; raportul juridic principal ce a fost analizat de instanță a fost cel dintre reclamantă și pârâți.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată a declanșat procesul, ceea ce a obligat pârâții să-și formuleze apărări, intervenienții nu au avut inițiativa promovării acțiunii și nici a formulării unor capete noi de cerere ceea ce ar fi condus la cheltuieli de judecată suplimentare.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în C-, și, domiciliați în C B-dul - - nr.100 A -/48. B
.17,toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură - avocat - - cu sediul profesional - C- -/42.C.1.46,împotriva deciziei civile nr.152 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /21.11.2008
Tehn.
2 ex./26.11.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
