Anulare act. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1438/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 609
Ședința publică de la 02.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții - reclamanți -, -, -, de recurenții - pârâți, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.446/A/01.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți SC " " SA și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.03.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat consecutiv pronunțarea la 26.03.2009 și apoi la 02.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 446 din 01 aprilie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins apelurile declarate de apelanții - reclamanți -, și de apelanții - pârâți Municipiul B prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, și, împotriva sentinței civile nr. 10025 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr- (în format vechi 13682/2005), în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC - SA, ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 13 iunie 2005, sub nr-, reclamanții -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, SC SA, și, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2342 din 30 iunie 1998 încheiat între vânzătorul Municipiul B prin mandatar Direcția generală a Administrației Fondului Imobiliar și cumpărătorii și pentru fraudă la lege în ce privește cota indiviză de construcție de 7,62% și constatarea nulității absolute parțială a contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de curte nr. 165 din 06 martie 1996 - 06 martie 2002, încheiat între Municipiul B prin mandatar SC SA pentru fraudă la lege în ce privește cota de 23,03%, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare - cumpărare nr-, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr-, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr- încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanta, pentru fraudă la lege în ceea ce privește cota indiviză a fiecăruia în raport de înscrisurile care fac dovada drepturilor lor, nulitatea absolută parțială a contractelor de închiriere nr. 150 din 07 septembrie 1994 încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr. 169 din 17 martie 1993, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr. 19773 din 21 mai 1988, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanta, pentru fraudă la lege în ceea ce privește cota indiviză a fiecăruia în raport de înscrisurile care fac dovada drepturilor lor, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10025 din 25 iunie 2007, pronunțată dejs1, a fost anulat cel de-al doilea și al patrulea capăt al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca netimbrate. S-a luat act de renunțarea pârâților - reclamanți la judecarea celui de-al doilea capăt al cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. A fost respinsă cererea reconvențională (primul capăt de cerere) astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2342 din 30 iunie 1998 încheiat între vânzătorul Municipiul B și cumpărătorii și în ceea ce privește cota indiviză de construcție a 7,64%. A fost respins cel de-al treilea capăt al cererii principale, astfel cum a fost precizat, ca neîntemeiat. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 661 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând apelurile formulate și, sentința civilă atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătoreasca temeinică și legală, aplicând corect dispozițiile legale în materie în raport cu situația rezultată din probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care a respins apelurile formulate ca nefondate.
Analizând apelul formulat de apelanta - pârâtă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, tribunalul a reținut că în esență s-a invocat faptul că această parte nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât contractele a căror nulitate se solicită au fost încheiate de Primăria Municipiului
Tribunalul a apreciat că apelanta - pârâtă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare imobilele se aflau în administrarea acestei instituții, ce avea calitatea de mandatar al Municipiului B prin Primar General. Întrucât imobilele înstrăinate ce fac obiectul litigiului se aflau în administrarea Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, această instituție avea cunoștință de situația juridică a fiecăruia în parte și în această calitate a transmis mandantului său - Municipiul B prin Primar General toate datele necesare vânzării imobilelor. În baza relațiilor furnizate de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, vânzătorul Municipiul B prin Primar General a încheiat contractele de vânzare - cumpărare cu părțile persoane fizice din cauză, astfel că Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar are calitate procesuală pasivă și este necesar a sta în cauză în calitate de pârât pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești, acesta participând la încheierea contractelor în mod nemijlocit. Într-adevăr, Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar nu putea încheia în mod direct contractele de vânzare - cumpărare, întrucât era administratorul imobilelor, calitatea de proprietar având-o Municipiul B, însă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar a avut un rol important în derularea și încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, transmițând vânzătorului date despre imobilele în cauză, respectiv locația, situația juridică, suprafața și alte date. Astfel corectitudinea acestor date este analizată în cauză, respectiv suprafața și cota indiviză ce rezultă ca urmare a suprafeței utile înscrise în contractul de vânzare - cumpărare, vânzătorul neputând avea cunoștință de toate aceste date, dacă administratorul său nu i le comunica.
Tribunalul a observat că apelanta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în dosarul de fond, nici măcar nu a depus întâmpinare, dând dovadă de un dezinteres total, de abia în apel susținând faptul că nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Motivul invocat de apelanta - pârâtă Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar în sensul că nu s-au luat în considerare în analiza capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2342/1998 încheiat între și și Direcția generală a Administrației Fondului Imobiliar și suprafețele de teren pentru extindere locuințe din contractele de concesiune nr. 73 din 17 aprilie 2000 încheiat între Primăria Municipiului B și - și pentru 14,40 mp. respectiv nr. 31 din 10 februarie 1999 încheiat între Primăria Municipiului B și și pentru 35,70 mp. au fost neîntemeiate.
Aspectul susținut de apelanta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar nu a fost luat în seamă deoarece în analiza nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2342/1998 încheiat între și și Direcția Generală a Administrației Fondului Imobiliar trebuiau avute în vedere doar situațiile de la momentul încheierii acestui act nu situațiile intervenite ulterior după încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Analizând apelul formulat de apelanții - pârâți - reclamanți și, tribunalul a reținut că în esență s-a criticat sentința civilă pentru faptul că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept în baza cărora s-a admis cererea reclamanților și s-a respins cererea reconvențională.
Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat să se constate nulitatea absoluta parțială a contractelor de vânzare - cumpărare nr- încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr-, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanții, nr-, încheiat între Primăria Municipiului B prin mandatar SC SA și reclamanta, pentru fraudă la lege în ceea ce privește cota indiviză a fiecăruia în raport de înscrisurile care fac dovada drepturilor lor.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a analizat corespunzător cererile părților, având în vedere cotele depuse la dosar precum și raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat de expertul.
Instanța de fond a constatat în mod corect că prin contractele de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1996, cota indiviză asupra părților aflate în folosința comună din imobil se stabilește potrivit art. 16 coroborat cu art. 31 din HG nr. 20/1997 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, prin raportare la suprafața utilă a fiecărei locuințe în parte, și nu prin raportare la suprafața construită.
Tribunalul a reținut că reclamanții - și au dobândit potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr- și actului adițional nr-, locuința în suprafață utilă de 43,02 mp. reprezentând cota de 24,62% din imobil și 62,47 mp. teren sub construcție; reclamanții și au dobândit potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr- și actului adițional nr-, locuința în suprafață utilă de 45,91 mp. reprezentând cota de 26,27% din imobil și 66,65 mp. teren sub construcție; reclamanta a dobândit potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr- locuința în suprafață utilă de 59,41 mp. reprezentând cota de 33,99% din imobil și 86,24 mp. teren sub construcție; iar pârâții și au dobândit potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr- locuința în suprafață utilă de 26,43 mp. reprezentând cota de 22,74% din imobil și 34,14 mp. teren sub construcție.
Instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. N 2342 din 30 iunie 1998 încheiat între vânzătorul Municipiul B și cumpărătorii și în ceea ce privește cota indiviză de construcție de 7,64%, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezulta ca apelanților pârâți - reclamanți le revine o cotă indiviză calculată prin raportare la suprafața utilă de 15,11% și nu de 26,43% astfel cum s-a reținut în actul de vânzare - cumpărare nr-.
Prin suplimentul de raport de expertiza înregistrat la - sub nr. 4909 din 14 iunie 2007 efectuat de expert tehnic - fila 382 dosar fond, s-au stabilit cotele părți indivize în raport cu suprafețele utile deținute de fiecare proprietar, proporțional cu suprafața utilă pe care o foloseau în exclusivitate, la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare, astfel cum se prevede în art. 31 din HG nr. 20/1996. Astfel:
- familia - și ce avea o suprafață utilă de 43,2 mp. trebuie să aibă o cotă indiviză de 24,02%;
- familia și ce avea o suprafață utilă de 45,91 mp. îi revine o cotă indiviză de 25,84%;
- ce avea o suprafață utilă de 59,41 mp. îi revine o cotă indiviză de 35,03%;
- familia și ce avea o suprafață utilă de 26,43 mp. trebuia să aibă o cotă indiviză de 15,11%;
S-a observat că adunând aceste cote indivize rezultă suma 100%, astfel că se impune reducerea cotei indivize deținute de familia în raport de suprafața utilă.
Din calculul efectuat de expert coroborat cu toate înscrisurile depuse la dosar, se observă că familiei i s-a menționat pe contractul de vânzare - cumpărare o cotă indiviză mai mare, decât cea corectă ce trebuia calculată în raport de suprafața utilă. Având în vedere această situație, instanța de fond a reținut corect că se impune constatarea nulității absolute parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr. N 2342 din 30 iunie 1998 încheiat între vânzătorul Municipiul B și cumpărătorii și în ceea ce privește cota indiviză de construcție a 7,64%.
Apelantului pârât - reclamant îi revine o cotă indiviză calculată prin raportare la suprafața utilă de 15,11% și nu de 26,43% astfel cum s-a reținut în actul de vânzare - cumpărare nr-, astfel că acesta este nelegal în ceea ce privește cota de 7,64 mp.
Constatând că în contractele de vânzare - cumpărare ale reclamanților - pârâți, ce au modificate prin acte adiționale ulterioare, sunt menționate corect cotele indivize calculate la suprafețele utile înscrise în contracte, tribunalul a apreciat că instanța de fond a respins în mod justificat solicitarea din cererea reconvențională de constatare a nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de reclamanții - pârâți și Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar.
Instanța de fond a respins în mod corect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de apelanții - reclamanți cu Primăria Municipiului B, având în vedere că, cota procentuală indiviză se calculează în raport de suprafața utilă și nu de suprafața construită imobilului, iar variantele din raportul de expertiza ce au ținut cont de suprafața construită a imobilului, de suprafața de teren rămasă liberă sau de cele ce au intervenit ulterior prin contractele de concesiune și închiriere a terenului din curte nu au fost luate în calcul întrucât în calcul dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
A interesat în analiza constatării nulității contractelor de vânzare - cumpărare doar situațiile ce au fost avute în vedere la data încheierii contractelor respective, nu cele intervenite ulterior, respectiv concesionarea și închirierea unor suprafețe de teren din curtea imobilului. Terenul aferent imobilului liber de construcții aparține în continuare Municipiului B care poate dispune de el în ce mod dorește, iar închirierea și concesionarea nu trebuie să aibă în vedere cota indiviză a fiecărui proprietar.
Având în vedere mențiunile de mai sus, tribunalul a apreciat nefondate susținerile apelanților.
Analizând apelul formulat de Municipiul B prin Primar General, tribunalul a observat că acest apelant s-a aflat în eroare cu privire la părțile din dosar și la obiectul cererii, apelantul reținând că în cauză a existat o reclamantă care a solicitat să se constate calitatea de proprietar a imobilului din B,- A, sector 1, care a fost preluat de stat fără titlu valabil, să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2342/1998 și a contractului de închiriere nr. 156 din 06 martie 1992 - 06 martie 2002 iar pârâții să fie obligați să lase în deplină posesie și proprietatea imobilul revendicat. Având în vedere că toate motivele de apel se referă la un obiect ce nu s-a regăsit în cadrul dosarului soluționat prin sentința civilă atacată, tribunalul nu a analizat acest apel, întrucât aspectele menționate în apel nu privesc cauza de față.
În motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată, s-a arătat că instanța în mod greșit a obligat Municipiul B la plata acestora. Tribunalul o găsește neîntemeiat acest motiv având în vedere prevederile art. 247 alin. 1 Cod de procedură civilă potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească toate cheltuielile de judecată. Tribunalul a apreciat că această parte s-a aflat în culpă procesuală și în consecință trebuie să acopere cheltuielile de judecată alte părții care a câștigat procesul.
Analizând apelul formulat de apelanții - reclamanți - pârâți - persoane fizice, tribunalul a reținut că apelul privește soluția dată capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 165/2002 pentru lipsa cauzei, în ce privește suprafața de 49,03 mp. ce reprezintă proprietate comună.
Tribunalul a mai reținut că suprafața totală a terenului ce include și construcția este de 501,85 mp. iar suprafața construită este în prezent de 251,97 mp. iar la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare suprafața construită era de 203,85 mp.
Tribunalul totodată mai reține că o parte din terenul situat în curtea imobilului, a făcut obiectul unor contracte de închiriere și concesiune, încheiate cu proprietarul Municipiul
Prin contractul de închiriere nr. 165 din 06 martie 1996 fost închiriat pârâtului un teren în suprafață de 50,84 mp. iar prin contractul de concesiune teren nr. 31 din 10 februarie 1999, Primăria Municipiului Bac oncesionat pârâtului - reclamant suprafața de teren de 35,70 mp. pentru extindere locuință.
Tribunalul a observat că proprietarul terenului liber de construcții este Primăria Municipiului B, care se bucură de atributele dreptului de proprietate fără nici o îngrădire, această instituție având posibilitatea de închiria sau concesiona bunul său, în conformitate cu principiul libertății contractuale oricărei persoane.
Din analiza contractului de închiriere nr. 165 din 06 martie 1996 tribunalul a reținut că temeiul acestui contract a fost OUG nr. 40/1999. Considerăm că în mod eronat s-a menționat acest temei juridic întrucât OUG nr. 40/1999 are ca obiect numai locuințele. Apreciem că acest contract de închiriere este reglementat de dispozițiile Legii nr. 114/1996 și poate fi încheiat prin acordul părților.
Tribunalul a apreciat că părțile ce sunt proprietarii apartamentelor nu au o proprietate comună și forțată pe teren ci au o proprietate comuna și forțată numai asupra imobilului construcție izvorâtă din contractele de vânzare - cumpărare.
Prin contractele de vânzare - cumpărare le-a revenit numai terenul de sub construcție, nu și terenul din curte. Proprietarii apartamentelor din imobil nu sunt în indiviziune asupra terenului liber rămas, acest teren continuând să fie proprietatea Municipiului
Contractul de închiriere nr. 165 din 06 martie 1996 prin care i s-a închiriat de Primăria Municipiului B apelantului suprafața de teren de 50,84 mp. nu s-a încheiat în raport de cota indiviză ce îi revenea în calitate de proprietar asupra unui apartament din imobil, ci în raport de învoiala părților, în baza principiului libertății contractuale.
Tribunalul a repetat faptul că la încheierea unui contract de închiriere referitor la suprafața liberă de construcții ce aparține Primăriei Municipiului B nu se ține cont de cotele indivize ale proprietarilor din imobilul construcție.
Astfel, întrucât legea specială nu a reglementat expres în beneficiul proprietarilor de apartamente dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, drepturi și asupra terenurilor aferente, cu excepția terenului de sub construcție, solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat de pârâții și cu Primăria Municipiului B, a fost soluționata corect de instanța de fond care a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs -, și și Municipiul B prin Primarul Genera.
În ce privește recursul declarat de -, (filele 9 - 12 dosar curte) în esență a fost motivat pe art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă arătând-se că s-a încălcat art. 40 (și aplicat greșit) din Legea nr. 50/1991 deoarece odată cu dobândirea dreptului de proprietate (în clădiri cu mai multe apartamente) se dobândește în concesiune și o cotă parte asupra terenului privat al statului.
În acest fel, Municipiul B este Administrația Fondului Imobiliar nu avea dreptul să închirieze mai mult de 5,93 mp. deoarece a încălcat dreptul recurenților de a permite concesionarea de teren corespunzător cotei din construcție.
Recursul este nefondat.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică și prin această probă s-a reținut că familia i s-a menționat în contractul de vânzare - cumpărare o cotă indiviză mai mare decât cea din realitate ( fila 90verso din decizia tribunalului). Ca atare, ternul liber de construcție (în cazul constatării nulității contractelor de vânzare - cumpărare, sunt avute în vedere situațiile de la data încheierii contractelor și nu cele ulterioare. În consecință terenul liber de construcție revine Municipiului B (fila 91 decizia tribunalului).
Acest motiv de recurs, a fost formulat ca motiv de apel și instanța le-a analizat corect.
Nu rezultă că s-a aplicat o normă generală în dauna celei speciale, o normă care nu este indecentă în speță sau interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Nefiind nici-unul din motivele de legalitate, motivul de recurs nu poate fi primit.
Faptul, că în opinia recurenților nu s-a aplicat corect art. 40 din Legea nr. 50/1991, nu constituie prin această afirmație, fără o argumentare clară, o justificare a motivului de recurs.
În consecință, cum motivul de recurs este neîntemeiat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul formulat sub acest aspect va fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de și.
S-a motivat în esență, potrivit art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă cât și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, că s-a apreciat greșit situația de fapt, pe baza expertize, că nu s-au analizat contractele de vânzare - cumpărare (frauda de lege a reclamanților în ce privește cotă parte indiviză, deci o nulitate absolută parțială) fiind apreciată netemeinicia cererii reconvenționale numai cu privire la cotele stabilite prin raportare la suprafața construită a imobilului și nu s-a pronunțat complet asupra întregi cereri reconvenționale, nu a analizat raportul de expertiză topometrică cu privire la terenul inițial construit și terenul cumpărat și pe art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă că nu s-a indicat temeiul legal potrivit căruia cererea reconvențională precizată și modificată a fost respinsă fiind ignorate și art. 33 din HG nr. 20/1996.
Și acest recurs este nefondat.
Este de observat că motivele de recurs sunt aproape identice nu cele formulate în apel.
Referitor la art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă ipoteza vizează în mod concret nemotivarea sau motivarea greșită a hotărârii.
Or, din analiza deciziei recurată se constată că sub acest aspect decizia recurată (dată în apel a fost amplu motivată, filele 90 - 91 dosar tribunal).
De fapt, din motivele de recurs rezultă că se critică problema interpretării probatoriilor, a aprecierii acestora de către instanța de apel, ceea ce constituie aspect de netemeinicie și nu de legalitate (față de caracterul devolutiv al apelului).
Or, instanța de recurs nu analizează temeinicia, ci legalitatea deciziei recurate.
Instanța de apel a făcut o corect motivare a deciziei și a avut la bază probatoriile administrate, argumentând pe baza lor soluția dată.
Ca atare, acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
Și cel referitor la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (indicarea temeiului legal al respingerii cererii reconvenționale) în cazul de față "temei legal" îl constituie faptul că nu se poate desprinde din motivare dacă legea a fost sau nu corect aplicată (nu echivalează cu nemotivarea hotărârii motiv prevăzut de art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă) iar ignorarea art. 33 din HG nr. 20/1996, nu se arată în ce a constat în concret.
Or, pentru a doua ipoteză interpretarea sau aplicarea greșită a legii, trebuie analizat, în cadrul acestui motiv de recurs, dacă s-a aplicat norma generală în dauna celei speciale, sau o normă care nu este incidentă în speță precum și faptul că se dă o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt.
Nici-unul din aceste aspecte nu au fost considerate sau conturate clar în concluziile motivelor de recurs (filele 2 - 5 dosar curte).
Așa fiind nici aceste motive de recurs nu poate fi primite și fiind, neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Cu privire la recursul Municipiului B prin Primarul General.
În esență se motivează, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, că nu au fost respectate art. 948 cod civil (legea strict la momentul încheierii actului 9 și au fost încălcate și art. 9 și 14 din Legea nr. 112/1995 (filele 6 - 7 dosar curte).
Și acest motiv de recurs este nefondat.
Instanța de apel a analizat în cadrul apelului formulat de recurentă, aceste motive (fila 91 dosar tribunal) și cum s-a arătat și la motivarea celorlalte recursuri în cazul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă sunt două ipoteze: lipsa de temei legal (nu nemotivarea deciziei, motiv de recurs separat, art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă) sau aplicarea sau interpretarea greșită a legii.
Or, la această a doua ipoteză se analizează - sub aspectul legalității deciziei recurate - dacă s-a aplicat norma generală în dauna celei speciale, o normă care nu este incident în speță să se dea o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Din motivele de recurs scrise nu rezultă clar și concret acest lucru și eventuala discuție a art. 948 Cod civil și art. 9 și 14 din Legea nr. 112/1995 fără argumente clare nu poate fi primită.
Cum și acest motiv de recurs este neîntemeiat, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Așa fiind, față de toate recursurile, în urma analizării lor sub aspectul legalității deciziei recurate, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se vor respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții - reclamanți -, și de către recurenții - pârâți, și Municipiul B prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 446 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți SC SA și Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
1ex./11.05.2009
-4.-;
Jud.1.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
