Anulare act. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 615/
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 143 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimatul-pârât răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale din 1.11.2008, lipsă fiind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este al doilea termen de judecată în recurs; la data de 3.11.2008, prin fax, intimatul-pârât depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar; s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul recurentului-reclamant prezintă în original angajamentul din 30 iunie 2006 semnat împreună cu plicul de expediere acestuia către G din partea intimatului, și președintele completului de judecată, după confruntarea acestuia cu copia aflată la fila 17 dosar fond, îl restituie doamnei avocat. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului-pârât declară că nu mai are cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av., pentru recurentul-reclamant critică atât sentința Judecătoriei Brăila cât și decizia Tribunalului Brăila pe motiv de nelegalitate în baza art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, care prin hotărârile pronunțate au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, respectiv a înscrisului sub semnătură privată din data de 30 iunie 2006 și au făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale.
Susține că angajamentul din 30.06.2006 semnat de pârâtul și comunicat reclamantului G reprezintă un act juridic unilateral valabil încheiat, producător de efecte juridice.
Invederează că potrivit literaturii de specialitate și practicii în domeniu, esențial în privința actului juridic civil unilateral este că simpla și unica voință de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o parte, este suficientă pentru da naștere la obligații în sarcina ei, fără fi necesară o acceptare a celeilalte părți.
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de comunicare a angajamentului, angajament din care rezultă clar voința celui care l- semnat, și tocmai pentru că acesta nu și-a executat obligația din angajament, nu a răspuns nici la notificările din 14.11.2006 și 07.03.2007, în baza art.1073 cod civil reclamantul cerut executarea a ceea ce pârâtul s-a obligat în virtutea manifestării sale de voință înscrisă în act. Nu este vorba despre o îmbogățire fără justă cauză întrucât reclamantul nu a solicitat și repunerea în situația anterioară, ci a cerut să i se restituie motocicleta. Apreciază că nu s- încălcat nici o regulă de drept, iar cel care a înșelat primul și al doilea cumpărător trebuie să plătească așa cum s-a și obligat.
Pentru considerentele expuse, completate cu concluziile scrise depuse la dosar și practica de specialitate anexată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,desființarea hotărârilor pronunțate anterior și admiterea acțiunii reclamantului. Solicită cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Av. pentru intimatul-pârât, apreciază că recursul formulat de reclamant este nefondat, motivele vizând același înscris sub semnătură privată, care nu este un act de natură să dea naștere unei obligații de a despăgubi. În mod corect instanțele anterioare au dat eficiență doar primului capăt de cerere, respectiv de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 21.06.2006 pentru eroare asupra calității de proprietar al vânzătorului, întrucât dacă se admitea și al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtului la restituirea contravalorii motocicletei și a reparațiilor, ducea la o dublă îmbogățire reclamantului-recurent. Angajamentul din 30.06.2006 îi incumbă pârâtului doar sarcina de a se ocupa de radierea motocicletei care-i fusese deja vândută reclamantului de către intimatul și nu un raport juridic direct cu reclamantul, situație corect reținută de instanța de apel.
Din punctul său de vedere surprinzătoare este atitudinea procesuală a pârâtului care acceptat tacit acțiunea, nu s-a prezentat la nici un termen, nu a formulat probe și nici nu declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, aspecte ce converg spre ideea că acesta este adevăratul vinovat și prin atitudinea sa culpabilă își asumă întreaga responsabilitate.
În concluzie, față de aspectele detaliate în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că deși au fost invocate ca motiv de recurs dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nu s-a făcut o critică efectivă asupra soluției dată în apel, ci s-au reiterat concluziile susținute și în fața primelor două instanțe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.853/1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților și și s-a dispus anularea contractului de vânzare încheiat la data de 21.06.2007 având ca obiect vânzarea cumpărarea motocicletei APRILIA RS cu număr de înmatriculare B-54- între reclamant și pârâtul.
Totodată, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea prețului și la plata contravalorii reparațiilor efectuate de reclamant la motocicletă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 420,76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și s-au compensat onorariile de apărător.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere că reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare din 21.06.2007, având ca obiect vânzarea cumpărarea motocicletei APRILIA RS cu număr de înmatriculare B-54-, obligarea pârâtului la restituirea contravalorii motocicletei 1600 euro și a reparațiilor efectuate în perioada 01.07.2006 până în prezent (2244,59 euro + 749 lei), precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 21.06.2006 reclamantul a cumpărat de la pârâtul motocicleta la prețul de 1600 euro, din care 1400 euro i-a plătit pe loc pârâtului și restul de 200 euro i-a trimis pârâtului, primul vânzător al motocicletei, conform clauzelor înscrisului sub semnătură privată.
Reclamantul a încercat să înscrie motocicleta în circulație și a aflat că nici unul dintre cei doi vânzători succesivi nu este proprietarul motocicletei, care a fost cumpărată de pârâtul de la o societate prin contract de leasing, la care avea rate restante.
În consecință l-a notificat pe pârâtul, iar acesta i-a dat reclamantului o declarație simplă, sub semnătură privată, prin care s-a angajat să se ocupe în mod necondiționat să radieze motocicleta, iar dacă reclamantul nu va putea să înscrie motocicleta și se dovedește că pârâtul nu este proprietarul motocicletei, acesta este de acord cu restituirea contravalorii motocicletei și a reparațiilor necesare, efectuate în perioada 01.07.2006 justificate cu documente legale, precum și faptul că a primit suma de 200 euro de la reclamant, cu titlu de diferență preț datorată de pârâtul de la data vânzării motocicletei.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu a încheiat nici un contract cu reclamantul, iar angajamentul nu poate reprezenta un act în baza căruia să poată fi obligat să îi plătească despăgubiri reclamantului, cu atât mai mult cu cât suma de 200 de euro primită de la reclamant reprezenta datoria pe care o avea pârâtul la.
Excepția a fost respinsă prin încheierea de ședință din 21.11.2007, instanța având în vedere conținutul angajamentului luat de pârâtul și necontestat.
Cât privește fondul cauzei, din probele administrate instanța a reținut că motocicleta în cauză a făcut obiectul contractului de leasing nr.200/08.04.2004, încheiat de SC AUTO SRL B inițial cu din B, modificat prin actele adiționale nr.6/18.03.2005, 11/08.04.2005 și 16/11.11.2005, astfel încât utilizatorul a devenit SC SRL din orașul L-Gară, care are datorii în valoare de 6589,64 lei reprezentând rate neplătite încă din luna ianuarie 2007, motiv pentru care a fost acționată în vederea recuperării debitului.
Instanța a constatat că pârâtul a vândut un bun care nu era al său. Deoarece contractul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului ce se înstrăinează, în cazul în care cumpărătorul a fost în eroare cu privire la calitatea vânzătorului de proprietar al bunului vândut, vânzarea fiind anulabilă pentru eroare viciu de consimțământ asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului.
În consecință a anulat contractul de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că pârâtul, cumpărând de la un neproprietar, nu avea cum să transmită dreptul de proprietate asupra bunului vândut.
Instanța a arătat că, urmare a anulării contractului, reclamantul va restitui motocicleta către vânzător (pârâtul ), iar acesta și pârâtul vor restitui reclamantului sumele primite de la el.
Referitor la obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor în valoare totală de 5925,08 lei efectuate de reclamant la motocicletă și dovedite cu factură fiscală, a constatat că aceasta nu este justificată, deoarece prin anularea contractului de vânzare cumpărare motocicleta reparată revine în patrimoniul pârâtului, căruia îi profită și a cărui obligare nu s-a cerut.
A mai reținut că, prin angajamentul dat de pârâtul la data de 30.06.2006 prin înscris sub semnătură privată, acesta se obliga să restituie contravaloarea motocicletei, a reparațiilor necesare, justificate cu documente legale efectuate în perioada 01.06.2006 și până la înscrierea acesteia în circulație, dacă se dovedește că nu este proprietarul de drept al motocicletei APRILIA 125 cmc, cu nr. de înmatriculare B-54-, pe care a cumpărat-o de la SC - AUTO SRL
Având în vedere că acest angajament este dat pe numele de și nu de "", instanța a apreciat că nu poate fi considerat valabil pentru obligarea lui, deși are aceeași serie și număr al actului de identitate al pârâtului trecut în conținut.
Cât privește cheltuielile de judecată a ținut seama de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termenul prevăzut de lege, criticând-o pentru faptul că instanța a pronunțat o hotărâre fără temei legal, a făcut o interpretare eronată a probelor și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că angajamentul luat de intimatul este un act juridic valabil încheiat, prin care acesta și-a asumat o obligație de a face, stabilind și modalitatea de dezdăunare a apelantului în situația în care nu-și va executa obligația. Această clauză a fost înscrisă în conformitate cu dispozițiile art.1075 Cod civil, iar din punct de vedere al efectelor, conform art.969 alin.1 Cod civil, este obligatorie, actul fiind guvernat de principiul obligativității și irevocabilității.
Faptul că angajamentul este dat pe numele, nu, nu înseamnă că acesta nu este valabil, deoarece datele de identificare din angajament corespund cu cele din copia actului de identitate al intimatului.
Legat de acest aspect apelantul a arătat că instanța nu a ținut cont de încheierea de ședință din data de 21.11.2007 prin care a stabilit că intimatul are calitate procesuală pasivă.
Apelantul a mai susținut că respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatului nu este motivată în drept și nici motivarea în fapt nu este suficientă, instanța nefăcând referire la nici una din condițiile de valabilitate a actului juridic.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării căii de atac.
De asemenea, s-a apărat arătând că nu există raport juridic între el și apelant, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare al motocicletei și că prin angajamentul din 30.06.2006 îi incumbă doar sarcina de a se ocupa de radierea motocicletei.
Intimatul a mai apreciat că în cazul în care s-ar fi admis cererea formulată împotriva sa, aceasta ar fi dus la dubla îmbogățire a apelantului și că adevăratul vinovat pentru situația dedusă judecății este intimatul.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 143/8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului reținându-se, în esență, faptul că pretențiile acestuia nu au un fundament juridic.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs reclamantul G care a criticat decizia instanței de apel susținând că nu a fost avut în vedere angajamentul pârâtului care se obliga să suporte contravaloarea motocicletei și a reparațiilor făcute acesteia.
Analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, cât și al probelor administrate, Curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare:
Așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, reclamantul Gac umpărat la data de 21 iunie 2006 de la pârâtul o motocicletă marca Aprilia RS de 125cmc,pentru care a plătit suma de 1600 Euro (1400 Euro achitându-i pârâtului iar 200 Euro pârâtului ).
Întrucât a întâmpinat greutăți la înmatricularea motocicletei (vânzătorul nefiind proprietarul bunului vândut), la data de 30 iunie 2006 pârâtul se obligă ca în cazul în care se dovedește că nu el este proprietarul motocicletei iar noul proprietar nu o poate înmatricula, că este de acord să restituie contravaloarea acesteia și a reparațiilor efectuate justificate cu acte.
Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, s-a dovedit că pârâtul nu este proprietarul motocicletei, aceasta aparținând firmei de leasing SC - SRL B și că noul cumpărător nuo poate înmatricula, astfel că acesta urmează să-și îndeplinească obligația din angajament respe4ctiv, de a plăti contravaloarea motocicletei și reparațiilor făcute de reclamant.
În acest context, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă urmează să admită recursul în sensul celor arătate mai sus.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, ca părți căzute în pretenții, pârâții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 143 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă nr. 143 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în sensul că admite apelul reclamantului și schimbând în parte sentința civilă nr. 853/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila admite și capătul de cerere privind restituirea prețului motocicletei și a contravalorii reparațiilor acesteia, sens în care:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1600 Euro reprezentând prețul motocicletei și sumei de 5900 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor făcute motocicletei de către reclamant.
Obligă pârâții-intimați să plătească recurentului-reclamant suma de 1790 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. motivare GP/20.11.2008
decizie VM/20.11.2008
2 ex/20.11.2008
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători: -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
