Anulare act. Decizia 6224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5096/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6224/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3020 din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30801/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul București, având ca obiect:"anulare act".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurenta și intimatul Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 03.11.2009, cerere din partea recurentei, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea formulată la data de 03.11.2009, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3020 din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul București.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că obiectul principal al prezentei cereri îl constituie anularea raportului de evaluare nr.551/24.07.2008, întocmit în baza dispozițiilor OUG nr.93/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, ca urmare a cererii formulate de reclamantă la data de 7.07.2008 de acordare de către angajatorul Tribunalul Bucureștia concediului de risc maternal.
S-a avut în vedere că acest raport întocmit de un medic de medicină a muncii din cadrul instituției medicale cu care angajatorul - Tribunalul București are încheiat un contract de prestări de medicină a muncii, nu este un act în măsură să producă efecte de sine stătătoare cu privire la executarea raporturilor de muncă dintre părți.
De asemenea, s-a mai arătat că acest raport este un act medical, care se întocmește în prealabil, în mod obligatoriu și în baza căruia salariata poate solicita măsurile de protecție prevăzute de nr.OUG96/2003.
S-a menționat că acest act nu reprezintă decât o recomandare a medicului de medicină a muncii cu privire la acordarea concediului de risc maternal, nefiind susceptibil de a fi contestat în fața instanței de judecată, independent de refuzul propriu zis al angajatorului de acordare a concediului de risc maternal.
S-a considerat că, doar această din urmă manifestare de voință din partea angajatorului exprimată sau nu într-o decizie scrisă intră în sfera jurisdicției muncii, astfel cum este definită de prevederile art. 281 Codul Muncii.
Însă, s-a reținut că reclamanta nu a înțeles să conteste refuzul angajatorului de acordare a concediului de risc maternal exprimat prin informarea nr.551/28.07.2007 a Tribunalului București, astfel încât instanța a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a raportului de evaluare nr.551/24.10.2008.
În privința celorlalte două capete de cerere privind constatarea faptului că la locul de muncă există riscuri de natură să pună în pericol sănătatea copilului său în cazul alăptării, respectiv cel privind constatarea faptului că nu este posibilă modificarea locului de muncă, astfel încât aceste riscuri să fie înlăturate, instanța de fond a apreciat că acestea privesc constatarea unor stări de fapt și nu a unora de drept, reclamanta având posibilitatea exercitării acțiunii în realizarea dreptului, prin solicitarea anulării informării făcute de angajator,ce conținea și refuzul de acordare a concediului de risc maternal, fapt ce atrage inadmisibilitatea acestor cererii, în condițiile art.111 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că argumentele care au stat la baza acestei soluții și care sunt enunțate în considerentele sentinței dovedesc ignorarea flagrantă atât a dispozițiilor G nr. 96/2003, ale Normelor metodologice de aplicare a ordonanței (normele din 7.09.2004 publicate în Monitorul Oficial 378/29.04.2004), cât și a probelor administrate în cauză.
S-a susținut că aprecierea instanței de fond cu privire la raportul contestat, în sensul că reprezintă doar o recomandare a medicului de medicina muncii, contravine dispozițiilor art. 5 din G nr. 96/2003 și prevederilor art. 8 al. 2 lit. b din Normele metodologice, care arată explicit că evaluarea riscurilor se efectuează de către angajator, cu participarea medicului de medicina muncii.
De asemenea, s-a învederat că aprecierea instanței este contrară stării de fapt rezultate din proba cu înscrisuri administrată în cauză, fiind omis a se constata că raportul de evaluare contestat poartă semnătura reprezentantului Tribunalului București, în dreptul căreia a fost aplicată parafa " Tribunalul București - Cabinetul Președintelui".
Pe de altă parte, s-a adăugat că recomandarea instanței în sensul că reclamanta ar fi trebuit să conteste refuzul angajatorului de a-i acorda concediul de risc maternal, este contrară dispozițiilor G nr. 96/2003.
S-a susținut că potrivit dispozițiilor art. 10, al. 2 din G, concediul de risc maternal se acordă nu de către angajator (atribuțiile acestuia constând în evaluarea riscurilor și informarea salariatei), ci de către medicul de familie sau medicul specialist.
Recurenta reclamantă a arătat că toate argumentele expuse de instanță în hotărârea recurată nu au suport legal și faptic, fiind menite doar să justifice refuzul de soluționare a prezentei cauze, refuz ce aduce atingere principiului constituțional privind accesul liber la justiție (art.21 din Constituția României) și dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din nr.OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare,dreptul la concediul de risc maternalse acordă în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004.
În conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 pentru toate activitățile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenți, procedee și condiții de muncă, angajatorul este obligat săevalueze anual, precum și la orice modificare a condițiilor de muncă, natură, gradul și durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c) -e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor și oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării, iar potrivit alin.2 din același articol evaluările prevăzute la alin.1 se efectuează de către angajator, cuparticiparea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.
În cazul în care o salariată desfășoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
În ipoteza în care angajatorul nu poate să modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să repartizeze salariatele la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, în conformitate cu prevederile art.10 din același act normativ, acestea au dreptul la concediu de risc maternal, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, certificatul fiind eliberat de către medicul de familie sau de medicul specialist.
Prin urmare, potrivit textelor legale enunțate, angajatorului îi revine sarcina de a evalua împreună cu medicul de medicina muncii riscurile la care sunt supuse salariatele la locul de muncă și de a le informa în scris pe acestea asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la locurile lor de muncă, eliberarea certificatului pentru concediu de risc maternal fiind făcută de către medicul de familie sau medicul specialist.
În speță, la solicitarea recurentei reclamante, încadrată ca judecător la Judecătoria Sectorului 2 B, de stabilire a existenței condițiilor la locul de muncă pentru alăptarea sugarului, în conformitate cu prevederile OUG nr.96/2003, modificată și completată prin Legea nr.24/2004, s-a întocmit raportul de evaluare nr.551/24.07.2008, prin care, în urma evaluării locului de muncă, s-au constatat următoarele: salariata lucrează ca judecător, activitate ce presupune studiul și manipularea dosarelor de caz și de asemenea, intrarea în ședințele de judecată; grupurile sanitare sunt dotate cu materiale igienico-sanitare acordate de angajator, așa cum prevede legislația în vigoare.
Întrucât Judecătoria Sectorului 2 B funcționează în incinta Tribunalului București, în care există un spațiu special amenajat pentru alăptarea sugarului, prin același raport de evaluare semnat de către medicul de medicina muncii și de către responsabilul protecția muncii din cadrul Tribunalului București, s-a precizat că nu se recomandă acordarea concediului de risc maternal în acest caz.
De asemenea, prin informarea nr.551/28.07.2008 privind protecția maternității la locul de muncă, Tribunalul Bucureștia adus la cunoștința recurentei reclamante, în conformitate cu prevederile art.6 alin.2 din OUG nr.96/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.24/2004, faptul că în urma evaluării locului său de muncă, s-a constatat că - la locul de muncă nu există riscuri privind sănătatea sau securitatea acesteia în perioada de maternitate; - riscul existent nu poate aduce prejudicii evoluții sarcinii, sănătății fătului/copilului sau sănătății salariatei gravide/care alăptează; - nu este cazul pentru adoptarea unor măsuri suplimentare în vederea protecției sănătății sale și nici pentru modificarea programului de muncă, fiind amenajat spațiu pentru alăptare; - medicul de medicina muncii nu recomandă concediu de risc maternal.
Cererea recurentei reclamante, prin care s-a formulat contestație împotriva evaluării riscurilor de la locul de muncă realizată în cuprinsul raportului de evaluare nr.551/24.07.2008 și s-a solicitat anularea acestui raport, constatarea faptului că la locul său de muncă există riscuri de natură să pună în pericol sănătatea copilului său în cazul alăptării, precum și constatarea faptului că nu este posibilă modificarea locului de muncă, astfel încât aceste riscuri să fie înlăturate, a fost corect respinsă de către instanța de fond ca inadmisibilă.
Astfel, de vreme ce legea nu a prevăzut posibilitatea ca raportul de evaluare privind protecția maternității la locurile de muncă întocmit de către medicul de medicina muncii să fie contestat în fața instanțelor de jurisdicția muncii, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, prima instanță judicios a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea raportului de evaluare nr. 551/24.07.2008 privind protecția maternității la locurile de muncă, care nu produce efecte cu privire la executarea raporturilor de muncă dintre părți.
De asemenea, prima instanță corect a respins ca inadmisibile celelalte capete de cerere, prin care recurenta reclamantă a solicitat să se constate faptului că la locul de muncă există riscuri de natură să pună în pericol sănătatea copilului său în cazul alăptării, respectiv faptul că nu este posibilă modificarea locului de muncă pentru înlăturarea riscurilor, față de prevederile art.111 pr.civ. de vreme ce pe calea acțiunii în constatare se poate cere numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu și a unui fapt, constatarea unei situații de fapt putând fi făcută în cadrul procedurilor speciale a asigurării dovezilor.
Nu se poate reține că s-a recurenta nu a avut dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că i s-a îngrădit accesul liber la justiție, de vreme ce în cauză recurenta reclamantă nu a învederat un drept al său, pentru care are interes să se constate existența acestuia pe cale judecătorească.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. va respinge, ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3020 din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30801/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:, Dact.: /2ex.
11.12.2009, Jud. fond:; Dalina
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
