Anulare act. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.623 /
Ședința publică din 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.999/A/28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâții și, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterile pe fond asupra recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2008,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.5721/31.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și G împotriva pârâților, (fostă ) - și .
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.419/16.03.2001, încheiat între G și, în calitate de vânzători, și și -, în calitate de cumpărători.
A obligat-o pe pârâta - (fostă ) la plata față de reclamanți a sumei de 93 lei, cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea reclamanților în privința restabilirii situației anterioare de carte funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.419/16.03.2001, pârâta pruniș și soțul ei G, în prezent decedat, au vândut imobilul înscris în CF n 74634 T fiului lor, pârâtul, și soției acestuia, pârâta -.
Prețul prevăzut în contract a fost de 177.000.000 lei vechi, însă acest preț nu a fost plătit, fiind fictiv.
Această stare de fapt, a reținut prima instanță, este confirmată chiar de pârâții și, precum și de martorul.
Pârâta, mama pârâtului, a declarat că a încheiat acest contract la insistențele pârâtei și pentru că cei doi erau copiii preferați, chiar dacă în acest mod era afectată rezerva succesorală a celorlalți frați, respectiv a reclamanților.
Depozițiile martorilor pârâtei nu sunt de natură să înlăture această stare de fapt, întrucât atât martorul G, cât și martora nu au cunoscut direct împrejurările și circumstanțele în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.948 Cod civil, condițiile de validitate ale unui act juridic civil sunt capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza licită.
In contractul de vânzare-cumpărare, prețul constituie obiectul prestației cumpărătorului.
In speța de față, așa cum rezultă din starea de fapt reținută, lipsește prețul, acesta fiind stipulat fictiv în contract, nefiind plătit.
De asemenea, lipsind prețul, contractul este lipsit de cauză, iar potrivit art.966 cod civil "Obligația fără cauză. nu poate avea nici un efect".
In ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare, în sensul reîntabulării dreptului de proprietate al pârâtei și al defunctului ei soț, G, prima instanță l-a respins.
Instanța a apreciat că, în baza principiului conversiunii, invocând art.978 Cod civil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.419/2001, deși nul ca vânzare-cumpărare, valorează contract de donație, fiind îndeplinite condițiile de fond și formă, iar manifestarea de voință a pârâtei și a fostului ei soț a fost aceea de a-i gratifica pe pârâții și cu apartamentul în litigiu.
Impotriva sentinței civile nr.5721/31.05.2007 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții și G și -.
Prin decizia civilă nr.999/28.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanții și G împotriva sentinței civile nr.5721/31.05.2007 a Judecătoriei Timișoara.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în totalitate acțiunea reclamanților și a dispus rectificarea CF nr.74634 T, nr.top.26218/VI, prin repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.419/2001.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins apelul declarat de pârâta - împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pentru a opera principiul conversiunii actului juridic lovit de nulitate într-unul valabil, o condiție este aceea ca manifestarea de voință a părților să fie favorabilă conversiunii; în speță, părțile contractante ale convenției de vânzare-cumpărare nu și-au manifestat expres voința în acest sens.
Chiar pârâta susține că s-a plătit un preț pentru apartamentul în litigiu, ceea ce în mod evident exclude ideea de acord al acesteia pentru incidența conversiunii.
Nici celelalte părți contractante, și, nu și-au exprimat voința în sensul operării conversiunii.
S-a încălcat astfel principiul disponibilității părților în procesul civil, consacrat de art.129 alin.6 pr.civ. conform căruia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, de vreme ce, în absența unei cereri exprese din partea vreuneia dintre părțile contractante, instanța de fon dad at din oficiu eficiență principiului conversiunii.
Apelul pârâtei a fost considerat neîntemeiat.
Declarațiile a două dintre părțile contractante se coroborează cu declarația martorului, în sensul fictivității prețului înserat în contractul de vânzare-cumpărare, în sprijinul acestei concluzii venind și prezumția ce înlătură caracterul oneros al convenției perfectată între părinți și copii.
Impotriva deciziei civile nr.999/28.11.2007 a tribunalului Timișa declarat recurs pârâta -, solicitând în primul rând repunerea în termenul de recurs, întrucât comunicarea deciziei pronunțate în apel nu s-a făcut la domiciliul procedural ales la cabinetul avocatului, ci la adresa fostului soț, pârâtul G, motiv pentru care la 6.02.2008 a făcut cerere scrisă de comunicare a hotărârii.
In motivarea recursului, pârâta a arătat că în mod greșit s-a încuviințat proba cu martori contra unui înscris autentic, iar neplata prețului putea fi dovedită doar cu înscrisuri, respectiv o altă convenție între părți; pe de altă parte, a arătat pârâta recurentă, nu s-a făcut dovada imposibilității preconstituirii de înscrisuri.
A mai susținut că nu trebuiau luate în considerare declarațiile pârâților și, fosta soacră și fostul soț, care au interes să scoată imobilul din masa bunurilor partajabile în urma divorțului.
In același sens a invocat și faptul că acțiunea de față a fost promovată după 7 ani de la moartea lui G, fostul ei socru și unul dintre vânzători.
In drept, pârâta a invocat dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
Reclamanții intimați G și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului în primul rând ca tardiv, pentru că pârâta recurentă nu a făcut dovada datei la care a luat cunoștință de hotărâre.
Pe fond, au arătat că motivele de recurs ale pârâtei nu se circumscriu dispozițiilor legale invocate, respectiv art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
Pârâta, au arătat reclamanții, invocă motive ce țin de starea de fapt dedusă judecății, iar nu motive de nelegalitate.
Au mai arătat că proba cu martori s-a încuviințat în condițiile art.1191 Cod civil, iar reaua-credință se poate reține mai degrabă în sarcina pârâților, care prin contractul încheiat au încercat fraudarea lor.
In baza art.137 alin.1 pr.civ. Curtea va analiza mai întâi excepția tardivității recursului pârâtei - și va constata că această excepție este neîntemeiată, admițând, în consecință, cererea pârâtei de repunere în termenul de declarare a recursului.
Hotărârea pronunțată în apel s-a comunicat pârâtei - la fostul domiciliu comun cu pârâtul, iar nu la domiciliul procedural ales indicat în apel.
La 6.02.2008 pârâta s-a adresat în scris tribunalului Timiș, solicitând comunicarea hotărârii, făcându-se ulterior, la 19.02.2008, o nouă comunicare corectă, hotărârea ajungând în posesia pârâtei la 25.02.2008 (filele 39 și 40 din dosarul de apel).
Prin urmare, pârâta - a declarat recursul în termenul legal prevăzut de art.301 pr.civ.
Examinând pe fond hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 C.pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Pârâta recurentă a invocat art.304 pct.7 și 8.pr.civ. fără însă a dezvolta aceste motive de recurs.
De altfel, hotărârea instanței de apel este amplu motivată atât în fapt, cât și în drept, iar motivele invocate nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, nefiind deci îndeplinite cerințele art.304 pct.7 pr.civ.
De asemenea, nu se poate reține că s-a interpretat greșit actul dedus judecății sau că s-a schimbat natura acestuia, instanța de apel interpretând probatoriul administrat în cauză în raport cu acțiunea cu care a fost investită, nefiind astfel îndeplinite nici cerințele art.304 pct.8 C.pr.civ.
Nu se poate reține ca motiv de recurs nici art.304 pct.9 pr.civ.
In cauză nu s-au încălcat dispozițiile art.1191 Cod civil prin încuviințarea probei cu martori, întrucât s-a urmărit dovedirea unei stări de fapt și anume faptul că prețul nu s-a plătit, stare de fapt confirmată chiar de către două dintre părțile contractante, vânzătoarea și cumpărătorul.
In mod corect s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.419/2001 pentru lipsa unor elemente esențiale cerute de art.948 Cod civil, respectiv lipsa prețului și lipsa cauzei, ceea ce duce la aplicarea art.966 Cod civil.
Cauza obligației vânzătorului o reprezintă obținerea prețului ca o compensație pentru bunul vândut.
In speță o asemenea cauză nu a existat, întrucât s-a făcut dovada că nu s-a plătit nici o sumă de bani, scopul urmărit de vânzătorii și G fiind acela de a-i exclude de la viitoarea lor succesiune pe doi dintre copiii lor, reclamanții și G, în detrimentul celui de-al treilea copil, pârâtul, și a soției acesteia, pârâta - (fostă ).
Faptul că acțiunea a fost promovată de reclamanți după 7 ani de la încheierea contractului și de la decesul unuia dintre vânzători, a cărui succesiune a fost dezbătută, nu are relevanță, întrucât acțiunea în nulitate absolută a unui act juridic este imprescriptibilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.999/A/28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâții și.
Văzând că reclamanții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.999/A/28.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
- cu opinie separată -
GREFIER
Red.RR/4.07.2008
Dact.GK/2 ex./8.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
OPINIE SEPARATĂ:
Apreciez că în raport de obiectul acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris, temeiul de drept invocat în susținerea acesteia și probatoriul administrat in cauză, recursul pârâtei se impune a fi admis cu consecința modificării în tot a ambelor hotărâri recurate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți, pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul notar Public sub nr.419/16.03.2001 (fila 10 dosar fond), numiții și pruniș G (părinții pârâtului ), în calitate de vânzători, au vândut fiului lor și soției imobilul înscris în CF individual 74634 T nr.top.26218/VI situat în T-.A.6.
In cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat între părți s-a făcut mențiunea expresă a prețului stabilit de părți, în cuantum de 177.000.000 lei, cu privire la care, vânzătorii au făcut mențiunea expresă " preț primit integral de la cumpărători și con simțim la întabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară".
De asemenea, în alin.3 al aceluiași act autentic de vânzare-cumpărare, pârâții - cumpărători și au recunoscut expres că ". ca bun comun al nostru, în baza art.30 fam. de la vânzătorii sus-menționați imobilul descris anterior, le-am achitat în întregime prețul vânzării de 177.000.000 lei și solicităm întabularea dreptului nostru de proprietate în cartea funciară".
Mai mult, în cuprinsul contractului, ambele părți contractante au declarat expres că notarul public le-a adus la cunoștință dispozițiile art.12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, referitoare la nedeclararea reală a prețului, precum și prev.art.6 din OG nr.12/1988 potrivit cărora este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg printr-un act secret să plătească un preț mai mare decât cel declarat în actul autentic, declarând unanim că sunt de acord cu toate clauzele inserate în contractul autentic de vânzare - cumpărare.
In raport de această stare de fapt și de drept inserată în cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare, ce se bucură de prezumția de autenticitate prin însăși încheierea lui în fața notarului public, apreciez că prezenta acțiune prin care reclamanții și G, frații pârâtului, solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în anul 2001, pentru neplata prețului și deci, lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare este nelegală, întrucât nu se poate administra proba testimonială pentru a se dovedi susținerea privind neplata prețului, în condițiile în care părțile, de comun acord, au făcut mențiunea expresă în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare privind plata prețului de 177.000.000 lei de către cumpărători și respectiv, încasarea acestuia de către vânzători.
De altfel, nu se poate lua în considerare susținerea pârâtului, fostul soț al pârâtei, cu care se află în prezent în proces de divorț și partaj de bunuri, exprimată prin întâmpinarea depusă la fila 61 dosar fond, în sensul trecerii imobilului în litigiu în proprietatea lor în timpul căsătoriei fără a achita vreo sumă de bani, întrucât între ei și părinții vânzători a existat o înțelegere de trecere a apartamentului pe numele lor (al cumpărătorilor), iar aceștia din urmă să le permită vânzătorilor să locuiască în el pe toată durata vieții.
Această poziție procesuală a pârâtului contravine celei exprimate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în prezența notarului public, unde a declarat expres că a cumpărat apartamentul împreună cu soția sa, ca bun comun, și au plătit împreună prețul de 177.000.000 lei. Prin urmare, nu se poate accepta ca una din părțile contractante, respectiv cumpărătorul, la cinci ani după încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, să revină asupra celor exprimate înscris prin actul autentic, și să susțină că nu s-a achitat nici un preț.
Totodată, nu se poate lua în considerare, pentru identitate de considerente nici declarația vânzătoarei, mama pârâtului, vânzătoare, exprimată în întâmpinarea depusă la fila 33 dosar fond, unde aceasta declară că au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în anul 2001 la insistențele pârâtei, cu care locuiau împreună, tinerii (respectiv fiul lor și soția ) intenționând să modernizeze apartamentul, și aveau nevoie de o certitudine că după moartea părinților, ceilalți doi frați ai pârâtului nu vor mai putea emite pretenții pentru acest apartament.
De asemenea, susținerea numitei potrivit căreia prețul a fost stabilit de notar, dar în fapt nu s-a plătit, nu poate fi reținută, întrucât apreciez că s-ar aduce atingere gravă regimului juridic al contractelor autentice care, într-o astfel de ipoteză, ar putea fi desființate oricând, pe baza declarațiilor contrare ale părților contractante.
Cu alte cuvinte, este inadmisibil ca după încheierea contractului de vânzare - cumpărare în fața organului abilitat de lege, notarul public, inserarea expresă în cuprinsul acestui act a mențiunii plății și respectiv încasării prețului stabilit de părți, aceleași părți, să revină ulterior cu solicitarea de constatarea nulității absolute pe motiv că prețul nu a fost plătit.
In speța de față, schimbarea de atitudine a părților contractante, respectiv a pârâtului - cumpărător, și a mamei acestuia - vânzătoare, în sensul contrar celor declarate expres la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare privind plata prețului, este determinată de divorțul survenit între cumpărători, și partajul de bunuri comune, fiind evident că se tinde la scoaterea imobilului din litigiu din masa partajabilă.
Pentru aceste considerente, apreciez că în cauză nu se poate invoca și de altfel, proba, neplata prețului stabilit de părțile contractante și lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare, astfel că, în baza art.299, 304 pct.9 pr.civ. și 312 alin.1.pr.civ., soluția este de admitere a recursului pârâtei (fostă ), modificarea în tot a ambelor hotărâri recurate și pe fond, respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.
JUDECĂTOR
-
Red.MG/9.07.2008
Dact.GK/2 ex./9.07.2008
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
