Anulare act. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (177/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 625
Ședința publică de la 08.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doris Andreea Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER - I
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele - pârâte, împotriva deciziei civile nr. 1009/A/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 1313/-, în contradictoriu intimatul - reclamant.
Obiectul cauzei - nulitate certificat moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele - pârâte, personal și asistați de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/23.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la dosar (fila 14) și intimatul - reclamant personal și asistat de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la dosar (fila 16).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care Apărătorul recurentelor - pârâte depune timbru judiciar în cuantum de 1,50 lei.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentelor - pârâte solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii introductive, deoarece apreciază că, instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut, adică instanța a constatat nulitatea absolută a certificatul de moștenitor, deși acțiunea care a fost întemeiată pe disp.art. 88 din Legea 36/1995, prevede anularea certificatului de moștenitor. În opinia sa, apreciază că, se poate vorbi de prescripția dreptului la acțiune, având în vedere disp. art. 88 din legea mai sus menționată, cât și existența nulității relative. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în măsura în care sunt dovedite.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că acțiunea introductivă a fost formulată, în vederea constatării nulității certificatului de moștenitor, ce a fost emis cu încălcarea legii, așa încât a invocat mai multe articole ce aparține Legii 36/1996 cât și a codului civil, precizând că, prin invocarea dispozițiilor art. 88 alin. 2 din Legii 36/1995, a dorit doar, comunicarea hotărârii pronunțate de instanță, către biroul notarului public în vederea emiterii unui alt certificat de moștenitor legal.
Mai arată că prin motivele de recurs formulate de recurente, se invocă art. 304 al. 6 Cod procedură civilă, respectiv faptul că, instanța a dat mai mult decât s-a solicitat, fapt care nu este adevărat, deoarece a solicitat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor, instanța pronunțându-se în acest sens, apreciind că pe certificatul de moștenitor trebuie să fie menționat și intimatul - reclamant, lângă recurentele - pârâte, ca moștenitoare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 04 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtele și, solicitând instanței de judecată să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 204 din 23 noiembrie 2000, emis de Biroul Notarului Public " " în dosarul nr. 228/2000.
Prin sentința civilă nr. 2401 din 05 decembrie 2007, Judecătoria Caa dmis acțiunea reclamantului, împotriva pârâtelor și; a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 204 din 23 noiembrie 2000, emis de Biroul Notarului Public " ", pentru încălcarea dispozițiilor art. 75, 83 și 84 din Legea nr. 36/1995 și art. 78 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995; a obligat pârâtele la 12 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2166 din 23 mai 1996, pronunțată în dosarul nr. 2231/1994 al Judecătoriei Buftea, s-a constatat calitatea de succesori ai defuncților și pentru reclamanta și pârâții și, fiecare cu câte o cotă de 1/3, s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre părți cu privire la moștenirea lăsată de defuncți, conform tranzacției dintre părți, pronunțându-se hotărârea de expedient.
În dosarul notarial s-a depus de către solicitanta sentința civilă nr. 2166/1996, cu toate acestea notarul de stat a eliberat pentru ambele pârâte certificatele de calitate de moștenitor nr. 204 ( ) și 203 ( ).
Obiectul prezentei cereri îl formează doar certificatul de calitate de moștenitor nr. 204 din 23 noiembrie 2000, privind pe defunctul.
Prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor nr. 204/2000, notarul public a încălcat următoarele dispoziții din actele normative ce-i reglementează activitatea:
- art. 84 din Legea nr. 36/1995:"În cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operațiuni de durată și moștenitorii solicită să se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor".
În mod evident că în cauză nu se putea emite certificat de calitate de moștenitor întrucât exista dovada (hotărârea judecătorească) existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului, acestea erau individualizate prin tranzacție și actele depuse de părți, trebuind ca notarul să întocmească direct certificatul de moștenitor.
- art. 75 din Legea nr. 36/1995 și art. 78 din Regulamentul de aplicarea a legii: "După ce constata că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire ", respectiv"Notarul public va cita în cauză persoanele cu vocație la moștenire și, după caz, legatarii, în condițiile art. 75 din lege ".
Deși exista la dosar sentința civilă care stabilea că între moștenitori se află și reclamantul, notarul nu a dispus citarea acestuia.
De precizat că legea nu face nici o distincție cu privire la situațiile în care se eliberează un certificat de calitate de moștenitor sau de moștenitor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 83 alin ultim din legea nr. 36/1995 și art. 78 alin. 2 din Regulament rezultă că certificatul de moștenitor se eliberează pe baza hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă, situație în care acesta va cuprinde, în mod obligatoriu, mențiunile din hotărârea judecătorească și în nici un caz o altă situație.
Este probabil că, față de necuprinderea în dispozitivul hotărârii judecătorești a datelor privind calitatea și cotelor de moștenire ce se cuvin părților, notarul public să fi procedat la emiterea celor două certificate de calitate de moștenitor, la cererea pârâtelor, considerând că privitor la masa succesorală, părțile deja dispuseseră prin tranzacția consfințită prin hotărârea judecătorească.
Intenția eventuală de a suplini lipsurile unei hotărâri judecătorești, nu-i dădeau însă dreptul de a elibera actul în condițiile de mai sus, urmând a constata nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 204/2000, pentru încălcarea dispozițiilor legale arătate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel la data de 20 februarie 2008 (data poștei) pârâtele și.
În motivarea apelului, s-a arătat că art. 88 din Legea nr. 36/1995 folosește sintagma de "anulare", ceea ce atrage prescripția în termen de trei ani, iar reclamantul folosind noțiunea de "nulitate absolută", nu putea schimba acest caracter, cât timp acesta a fost temeiul de drept al cererii sale.
Se arată că s-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii de constatare a nulității, cu privire la care instanța nu s-a mai pronunțat, fiind un caz de minus petita.
Se mai arată că, deși s-a solicitat constatarea nulității parțiale, instanța a dispus anularea în întregime a certificatului, ceea ce este caz de extra petita.
Se reiterează excepția lipsei de interes, pe aspectul că reclamantul a primit partea sa din moștenire, chiar dacă fusese omis din certificatul de calitate de moștenitor.
Prin decizia nr. 1009A/17.09.2008 Tribunalul București secția a III a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții pârâți și în contradictoriu cu intimatul reclamant împotriva sentinței civile nr. 2401/5.12.2007 pronunțată de Judecătoria C; a obligat apelantele la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că indiferent de sintagma folosită de legiuitor în cuprinsul art. 88 din legea nr. 36/1995 (care a fost deseori inconstant sub aspectul terminologiei), calificarea tipului de nulitate (absolută sau relativă) se face de către instanța sesizată cu soluționarea cererii.
Or, cererea întemeiată pe motivul excluderii unui moștenitor din certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor are în vedere frauda la lege, astfel încât, este o cerere în constatarea nulității absolute.
Se arată, în al doilea motiv de apel, că s-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii de constatare a nulității, cu privire la care instanța nu s-a mai pronunțat, fiind un caz de minus petita.
Tribunalul a constatat că în nici un caz nepronunțarea asupra unei excepții nu este un caz de minus petita, un asemenea caz fiind acela în care instanța nu se pronunță asupra unui capăt de cerere. De altfel, așa cum a fost motivată excepția de inadmisibilitate, nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală fiind apărări de fond, astfel încât nici un se impunea pronunțarea separată prin încheiere, instanța pronunțându-se implicit asupra acestor apărări de fond prin considerentele hotărârii atacate.
Se mai arată, în al treilea rând, că deși s-a solicitat constatarea nulității parțiale, instanța a dispus anularea în întregime a certificatului, ceea ce este caz de extra petita.
Or, așa cum se observă din pretitul acțiunii, pe lângă constatarea nulității absolute parțiale a certificatului, s-a solicitat și comunicarea hotărârii judecătorești biroului notarului pentru emiterea unui nou certificat, ceea ce, față de art. 84 Cod de procedură civilă, reprezintă de fapt o nulitate integrală, pentru a fi posibilă eliberarea unui nou certificat.
Se reiterează, în al patrulea rând, excepția lipsei de interes, pe aspectul că reclamantul a primit partea sa din moștenire, chiar dacă fusese omis din certificatul de calitate de moștenitor.
Or, sub acest aspect, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost respinsă această excepție de instanța de fond, deoarece, chiar în ipoteza în care partajul a fost definitiv, există și alte consecințe juridice care pot fi atrase de certificatul de calitate de moștenitor, interesul reclamantului rezidă în simplul fapt că acest certificat îi calitatea sa de moștenitor constatată anterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6. pr. civ.
În susținerea motivelor de recurs, recurentele arată că, prin petitul acțiunii s-a solicitat "constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor", iar acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 care folosește în alin. 1 teza 2 sintagma"până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada.
S-a arătat că există două instituții juridice diferite, anularea și nulitatea care sunt diferite atât ca motive, ca termene, ca persoane care le pot solicita.
Dacă legiuitorul a prevăzut în art. 88 alin. 1 teza 2 instituția "anulării certificatului de moștenitor" se apreciază că reclamantul a invocat același temei de lege, nu poate cere "nulitatea certificatului de moștenitor" pentru că ar fi o cerere inadmisibilă.
Pe de altă parte însă, dacă cererea este calificarea de către reclamant sau de către instanță ca fiind o cerere de "anulare a certificatului de moștenitor", se apreciază că în condițiile Decretului nr. 167/1958 a intervenit prescripție de trei ani a dreptului la acțiune în anularea actului pentru că acesta poartă data de 23 noiembrie 2000 și la 23 noiembrie 2003 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune în anularea certificatului de moștenitor.
Hotărârea recurată menționează, în mod nelegal, în opinia recurentelor (pag. 5 alin. 2) că indiferent de sintagma folosită de legiuitor (care a fost deseori inconstant sub aspectul terminologiei) calificarea tipului de nulitatea (absolută sau relativă) se face de către instanța sesizată cu soluționarea cererii și reține că se are în vedere frauda la lege și este o cerere în constatarea nulității absolute. Fără a nega dreptul instanței de a face o calificare asupra unei instituții juridice, se apreciază că, atunci când legiuitorul face o calificare, instanța nu poate să o schimbe.
Dacă suntem de acord că există două instituții juridice una a nulității absolute și cealaltă a anulării (nulității relative) și dacă în petitul acțiunii s-a solicitat constatarea nulității absolute, iar instanța a dispus anularea, în opinia recurentelor, suntem într-un caz de extra petita.
Privitor la acest motiv de extra petita s-a reținut că motivul pentru care s-a pronunțat instanța de fond extra petita nu ar fi fost acela că, deși s-a cerut să constate nulitatea prin hotărâre s-a dispus anularea ci, că s-a solicitat nulitatea parțială și instanța a dispus anularea integrală.
În realitate, extra petita la care ne-am referit privește cele două instituții juridice.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct 6. pr. civ astfel cum susțin recurentele, instanțele de judecată soluționând cererea în limitele investirii.
Astfel, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 204/200, invocând drept motive de nulitate și încălcarea dispozițiilor art. 69 din legea nr. 36/1995 și ale art. 72 și 79 din regulamentul pentru aplicarea acestei legi, în drept fiind invocate și dispozițiile art. 669. civil și art. 88 din legea nr. 36/1995.
În mod nereal, recurentele susțin că în cauză, ar fi vorba despre o nulitate relativă, în raport de prevederile art. 88 din legea nr. 36/1995, deși reclamantul a invocat inclusiv aspectul referitor la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează necesitatea citării și participării la dezbaterea succesiunii a tuturor moștenitorilor. De altfel, necitarea și neparticiparea unui moștenitor la dezbaterea succesiunii atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor și nu nulitatea relativă, astfel cum se susține prin motivele de recurs, nefiind incidente nici dispozițiile cu privire la prescripția în trei ani potrivit decretului 167/1958.
Curtea constată că, nu este vorba despre vreun caz de extra petita, instanța fiind investită cu constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, pronunțându-se asupra acestui motiv de nulitate, cum corect a apreciat și instanța de apel. De altfel, calificarea nulității ca fiind absolută sau relativă se face de către instanța de judecată și, în nici un caz nu poate reprezenta un caz de extra petita.
Pentru aceste considerente în baza art. 312.pr.civ cu referire la art. 304 pct. 6.pr.civ curtea respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentelor le va obliga la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentele - pârâte și, împotriva deciziei civile nr. 1009 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Obligă recurentele să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./07.05.2009
-3.-;
Jud.C-
Președinte:Doris Andreea TomescuJudecători:Doris Andreea Tomescu, Ioana Aurora Herold
