Anulare act. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/
Ședința publică din 09 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Valentina Baciu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 433/R din 05.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, formulată de către pârâții și, în contradictoriu cu reclamanții, și cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI G și MUNICIPIUL G prin PRIMAR., în acțiune civilă având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal au răspuns pentru contestatorii - pârâți avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, intimatul-reclamant personal și asistat de avocat care reprezintă pe intimatul-reclamant, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită, după care;
Curtea, aduce la cunoștință faptul că cererea de abținere, formulată oral la termenul anterior de completul de judecată, a fost respinsă ca nefondată și întreabă apărătorul contestatorilor dacă înțelege să formuleze cerere de recuzare.
Av., precizează că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată. Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av., depune la dosarul cauzei decizia despre care a făcut vorbire în întâmpinare. Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru contestatori, arată că ceea ce solicită prin prezenta contestație în anulare, depășește ceea ce este scris în cărți ori a fost demonstrat în practică. să creadă că retractarea vizează strict numai două cazuri și consideră că legiuitorul când a instituit calea de atac a vrut să creeze o supapă pentru remedierea greșelilor vădite.
Arată faptul că, Curtea de Apel a respins recursul reținând că " motivul de nelegalitate a hotărârii atacate invocat nu poate fi primit întrucât așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 7808/2007, prim instanță a dispus anularea actului adițional și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți menționând că se anulează și actele subsecvente încheiate în baza acestora".
Rezultă astfel faptul că, așa cum rezultă din considerentele care potrivit art. 261 pct. 5.pr.civ. sunt obligatorii în motivarea soluției, că judecătorii recursului au examinat motivele prin raportare la o situație de fapt și de drept inexistentă, lucru care constituie o eroare materială, esențială de natură să afecteze întreg procesul de analizare a criticilor formulate.
În recursul formulat, pârâții au invocat ca și motiv de modificare a hotărârii atacate inexistența nici unuia dintre motivele de nulitate clasice. Referitor la această critică, decizia de recurs reține " că atât actul adițional cât și contractul de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, a HG nr. 20/1996 și HG nr. 11/1995".
Această trimitere la art. 26 din Legea nr. 112/1995 cât și la două hotărâri de guvern nu reprezintă în nici un caz răspunsul la motivul de recurs invocat de pârâți echivalând în mod concret, evident și direct cu omisiunea de examinare a acestuia așa cum a fost precizat în scris.
Față de cele prezentate în scris, nu are lucruri suplimentare de adus la cunoștință însă nu este vorba despre o situație clasică de contestație în anulare.
Consecințele menținerii unei astfel de hotărâri duce la consecințe grave pentru clienții săi, care deja au fost chemați la primărie pentru calcularea impozitului.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei nr. 433/R din 5.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați și în rejudecare stabilirea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului unde să fie avută în vedere situația reală a faptelor.
Av., precizează că prin întâmpinarea formulată au arătat care anume este distincția între greșelile materiale și greșelile de fond. Jurisprudența și literatura de specialitate stabilesc în unanimitate că pot fi greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă cele involuntare, ușor de stabilit, de sesizat fără a se intra în cercetarea fondului.
În speță se cere o rejudecare a recursului, un recurs la recurs pe care sistemul nostru judiciar nu o prevede.
Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Arată faptul că se pune în aplicare, în executare dispozitivul hotărârii.
Av., în replică, este adevărat că se execută dispozitivul hotărârii, dar ceea ce se contestată este ceea ce a condus la soluția dată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2005 pe rolul Judecătoriei Galați și care a format obiectul dosarului nr- reclamanții si (acțiune completată ulterior) au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul G prin Primar și pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să constate nulitatea absoluta a autorizației de construire nr.1459/25.09.2003 eliberata pentru împrejmuire de teren.
A solicitat obligarea pârâților la desființarea gardului împrejmuitor.
Au mai solicitat nulitatea absolută a actului adițional nr.1/1999, act adițional ce este anexă la contractul de vânzare cumpărare nr.25607/27.06.1997, încheiat între Primăria G si pârâții și pentru imobilul din G str. - nr. 49.
În motivarea cererii au arătat că în baza autorizației menționate eliberată de Primarul Municipiului G, a realizat o împrejmuire a terenului situat în str. - nr.49 fără a fi respectate dispozițiile Legii 50/1991.
Reclamantul a menționat că terenul în discuție se află în stare de indiviziune, existând și alte persoane care au titluri de proprietate, respectiv:, și, și municipiul
Autorizația de construire 1459/2003 s-a emis fără se solicita ieșirea din indiviziune fapt ce a condus la generarea unor litigii între coproprietarii imobilului. Ca urmare a acestei autorizații de construire s-a îngrădit accesul la wc-ul proprietatea familiei.
Referitor la actul adițional 1/1999 reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr.25607/1997 cumpărătorilor și li s-a atribuit în coproprietate, cota indiviză de 100% din terenul aferent construcției, respectiv suprafața de 90 mp.
Ulterior, prin actul adițional a cărui nulitate se solicită, suprafața de teren reprezentând cota indiviză s-a modificat de la 90 mp la 153,35 mp și că prin acest act adițional s-a creat convingerea Primăriei că poate emite autorizație de construire pe terenul proprietatea solicitanților și.
Au susținut că pârâții au dobândit un drept necuvenit care a creat reclamanților un prejudiciu.
Reclamanții au invocat prevederile art. 948-950.civ. art. 998 și 1075.civ.
În dovedirea și combaterea acțiunii părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Municipiul G prin Primar a arătat că a solicitat emiterea unei autorizații de construire în vederea realizării unei lucrări de împrejmuire teren. A menționat că urmare unui control efectuat de către agenții constatatori din cadrul Primăriei, s-a constat că a procedat la desființarea accesului la wc-ul situat lângă locuința sa prin executarea unui perete din zid, perete realizat fără autorizație. a fost sancționat contravențional în temeiul legii 50/1991.
Pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, având în vedere faptul că există o stare de indiviziune a mai multor proprietari cu privire la teren.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că realizarea împrejmuirii a fost făcută pe baza autorizației emisă de Primărie.
A invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Galați.
A arătat că în conformitate cu art. 2 din Legea 50/1991 și a art.38 din normele metodologice de aplicare a legii, autorizația este un act de autoritate al administrației publice astfel încât competența de soluționare a cererii de anulare revine Tribunalului.
A mai invocat lipsa procedurii prealabile prevăzute de art.7 din legea 554/2004.
A mai invocat tardivitatea promovării acțiunii arătând că aceasta trebuia promovată în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabila și că de fapt reclamanții au avut cunoștință despre autorizație din anul 2003.
A invocat în temeiul art.1066 puterea de lucru judecat menționând că pe rolul Tribunalului Galați secția contencios administrativ a fost înregistrată cauza sub nr.1617/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă 1110/23.11.2005 definitivă și irevocabilă prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de pârâtul Primarul municipiului G în contradictoriu cu.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât soții și au devenit proprietari ai locuinței menționată în contractul de vânzare cumpărare nr.25607/27.06.1997 precum și ai terenului aferent construcției, în suprafață de 90 mp cota indiviză.
Prin actul adițional la acest contract nr.1/1999 li s-a atribuit în calitate de cumpărători dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției în suprafață de 153,35 mp cota indiviză.
A precizat că ceea ce există în indiviziune cu reclamanții este numai de acces în imobil. În legătura cu wc-ul, a menționat că acesta nu se află în curtea imobilului ci în bucătăria sa.
Pe rolul Judecătoriei Galați se află înregistrată sub nr.6704/2004 o acțiune care are ca obiect obligația de a face în legătură cu folosirea grupului sanitar.
Prin împrejmuirea realizată nu stânjenește ceilalți coproprietari în exercitarea drepturilor lor. Gardul împrejmuitor nu aduce atingere dreptului reclamanților asupra aleii comune de acces în imobil, numai aceasta alee fiind în indiviziune
La termenul din 31.10.2006, reclamanții au renunțat la judecata cu privire la capătul de cerere privind nulitatea autorizației de construire.
Prin încheierea din 23.01.2006 a fost introdusă în cauză, alături de pârâtul, soția acestuia, în calitate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 7808/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea în sensul că a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr.1/27.09.1999 la contractul de vânzare - cumpărare nr. 25607/27.06.1997 și a actelor subsecvente încheiate în baza acestuia.
A dispus înlăturarea împrejmuirii executată de pârâții și la imobilul din G, str. -, nr. 49.
A respins excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
A respins capătul de cerere privind plata de daune morale ca nefondat.
A obligat pârâții către reclamantul la plata sumei de 400 ron cu titlu de cheltuieli de judecată și către reclamantul la 400 ron.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.25607/27.06.1997 pârâții și au cumpărat de la Primăria municipiului G spațiul de locuit, compus din 3 camere cu suprafața de 75,67 mp și o magazie în suprafață de 13,64 mp, situată în municipiul G str. - nr.49. Totodată au cumpărat si suprafața de 90 mp teren, aferent construcției, teren aflat in indiviziune.
Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în temeiul Legii 112/1995 ca urmare a faptului ca pârâții au deținut locuința în calitate de chiriași.
Prin actul adițional încheiat la data de 27.09.1999 de către aceleași părți, pârâților și, li s-a mai atribuit în proprietate o suprafață de teren totalizând 153,35 mp teren aferent construcței cumpărate, teren aflat în indiviziune.
Pe baza titlului de prorpietate, soții au solicitat și li s-a eliberat autorizația de construire nr.1459/25.09.2003, prin care s-a aprobat ca aceștia să construiască o împrejmuire de 23,30 liniari.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.44703/19.01.1999, reclamantul și soția acestuia au cumpărat de la pârâta Primăria G spațiul de locuit ce-l deținuse cu chirie, compus din 2 camere, în suprafață de 47,10 mp, o magazie din lemn în suprafață de 3,41 mp, o magazie din cărămidă de 12,29 mp, precum și 25% cota indiviză din suprafața folosită în comun a imobilului. Prin același act s-a atribuit în proprietate cumpărătorilor suprafața de 85 mp teren aferent construcției, respectiv o cota indiviză de 11,68 % din teren.
Imobilul cumpărat se situează la aceeași adresă cu cea a pârâților și, spațiile de locuit cumpărate aflându-se în aceeași curte.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.211.175/30.03.1998 reclamantul și soția acestuia au cumpărat de la Primăria municipiului G spațiul de locuit pe care-l deținuseră cu chirie, compus din 2 camere de locuit în suprafață de 32,21 mp, 2 magazii în suprafață de 6,12 mp și respectiv 7,42 mp precum și teren aferent construcției, în indiviziune în suprafață de 80 mp. Imobilul cumpărat este situat la aceeași adresă.
Din actul adițional la contract nr.1/17.11.2004, urmare adresei nr.904/1997, rezultă că suprafața aferentă atribuită în proprietate cumpărătorului este de 80 mp, respectiv 10,99% din teren.
Având în vedere faptul că reclamanții ca și pârâții și au dobândit în proprietate spațiile de locuit pe care le-au deținut în calitate de chiriași, având în vedere suprafețele de teren aferente construcțiilor, menționate în contractele de vânzare-cumpărare, având în vedere și adresa nr.904/1997 care definește noțiunea de "teren aferent construcției", se reține că actul adițional nr.1/27.09.1999 emis la contractul de vânzare-cumpărare nr.25607/27.06.1997 este lovit de nulitate absolută.
In contractul de vânzare-cumpărare nr.25607/27.06.1997 este menționată suprafața de 90 mp, astfel încât în actul adițional nr.1/27.09.1997 trebuia să fie menționat tot suprafața de 90 mp, calculându-se și procentul corespunzător.
Întrucât cei trei coproprietari, alături de stat, dețin în proprietate teren în indiviziune - în G str. - nr.49 - urmează a dispune înlăturarea împrejmuirii executată pe teren de pârâții și.
Din autorizația nr.1459/25.09.2003 pct.3 rezultă că împrejmuirea trebuia să se realizeze în limitele proprietății și cu respectarea codului civil.
Având în vedere disp.art.480 si 1074 cod civil urmează a fi admis capătul de cerere privind înlăturarea împrejmuirii.
Apărările formulate prin întâmpinare de pârâții si nu pot fi primite, având în vedere că aceștia se referă la situația unei acțiuni care ar fi inițiată pe calea contenciosului administrativ, or părțile s-au judecat pe aceasta cale, sens în care au depus sentința civilă nr.1110/2005.
Față de obiectul acțiunii de față și având în vedere cele sus arătate urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privesc daunele morale, solicitate de reclamant și văzând și disp.art.1169 cod civil, au fost respinse întrucât nu au fost dovedite.
Împotriva sentinței nr.7808/2007 a Judecătoriei Galați au formulat apel pârâții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare au arătat că părțile sunt proprietari exclusivi asupra construcțiilor și terenului aferent. Constituirea dreptului de proprietate asupra terenului s-a făcut de către deținătorul acestuia, Primăria G, actul de transmitere îndeplinind toate condițiile de fond și de formă. Adresa reprezintă doar o interpretare a unor dispoziții legale. Acțiunea este inadmisibilă, întrucât are natura unei acțiuni în constatare și nu în realizare. Instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu forma obiectul învestirii sale, respectiv anularea autorizației, în mod implicit, atunci când a respins excepția autorității de lucru judecat, deși reclamanții renunțaseră la capătul de cerere privind anularea autorizației. Instanța a dispus asupra unui lucru determinat generic: actele subsecvente. În mod netemeinic și nelegal s-a înlăturat împrejmuirea, deși autorizația nu a fost desființată.
Prin decizia civilă nr. 226/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galația fost admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 7808/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar - (nr. vechi 4339/C/2006).
A fost desființată sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că obiectul cauzei nu este clar precizat, nu are o logică juridică, nu se cunoaște care este capătul principal, care sunt accesoriile pentru a se putea pune în discuție excepțiile incidente și pentru a se putea analiza fondul cauzei. În fața unei astfel de situații și a unor precizări juridice din partea reclamanților, deși asistați de avocat, instanța se pronunță asupra a cererilor formulate. Dar pronunțarea nu urmărește acea logică juridică, ce trebuie să caracterizeze o hotărâre judecătorească. De asemenea, se pronunță, generic asupra anulării actelor subsecvente actului adițional. Este de necontestat principiul anulării actelor subsecvente urmare a anulării actului principal, principiul se aplică fără a fi reiterat în dispozitivul unei sentințe. Dacă însă, se solicită aplicarea acestui principiu într-o hotărâre judecătorească, atunci obiectul cererii trebuie să fie clar determinat, să se indice actele ce se cer a fi anulate în baza principiului enunțat.
Reclamanții și au considerat nelegală hotărârea recurată, întrucât a reținut că prima instanță nu a analizat fondul cauzei.
Au precizat că instanța de fond a fost învestită prin cererea de chemare în judecată cu constatarea nulității absolute a autorizației de construcție nr. 1459/25.09.2003 și desființarea împrejmuirii realizate în baza acestui act.
Au precizat că deși a făcut completarea acțiunii, ceea ce face evident faptul că în situația dată, anularea actului adițional, care vizează însuși dreptul de proprietate asupra terenului împrejmuit, constituie capătul de cerere principal, iar cel privind anularea autorizației de construcție, capătul de cerere accesoriu.
Pârâții și consideră că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conf. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
Soluția de desființare a sent.civ.nr.7808/2007 a Judecătoriei Galați pentru motivele reținute de instanța de apel în considerentele hotărârii consideră o vădită încălcare a dispozițiilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă.
Niciuna dintre cele două situații strict și expres delimitate de norme de procedură nu există în mod real în această cauză, apreciind că obiectul acțiunii a fost bine conturat, iar cererea inițială a fost completată fără ca pârâții să se opună și după ce momentul considerat a fi prima zi de înfățișare la termenul din 26.09.2006 și cu cererea privind acordarea de daune morale în sumă de 1000 lei, iar instanța de fond s-a pronunțat în mod corect și complet asupra petitului cu care fusese învestită.
Prin decizia civilă nr. 608/R/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția civilă au fost admise ca fondate ambele recursuri formulate de pârâții și și reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 226/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul mun.G și Municipiul G prin Primar ing., în acțiunea civilă având ca obiect - anulare act. A fost casată decizia civilă nr. 226/30.04.2008 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că potrivit disp.art. 297 al. 1 Cod procedură civilă în cazul care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanță de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, Tribunalul Galați -Secția civilă a respins apelul ca nefondat, obligând la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995 și a normelor metodologice de aplicare a nr.HG 20/1996 și HG nr. 11/1995 suprafața de teren aferentă construcției este cea de sub casă inclusiv trotuarul de protecție al clădirii ce nu poate depăși 1.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care au susținut că deși reclamanții au renunțat la judecarea capătului de cerere privind nulitatea autorizației de construcție instanța dispune totuși anularea acesteia.
Au mai susținut recurenții că îndreptățită la promovarea acțiunii ar fi fost Primăria G, deținătorul de necontestat al terenului, iar adresa nu poate avea caracterul unei dispoziții legale.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 433/2009 pronunțată de Curtea de Apel Galația fost respins ca nefondat recursul pârâților și reținându-se în esență faptul că Primarul municipiului G putea vinde pârâților doar terenul de sub construcție și trotuarul de protecție al acesteia.
Prin contestația în anulare de față, petenții invocă omisiunea instanței de a examina un motiv de recurs și anume faptul că nu există nici un temei de anulare a actului adițional la contractul de vânzare cumpărare nr. 25607/27.06.1997 și a actelor subsecvente încheiate în baza acestuia.
Susțin petenții că instanța s-a limitat a arăta că actul incriminat a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995 a HG nr. 20/1996 și HG nr. 11/1995.
Contestația de față analizată prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă cât și al susținerilor părților nu este fondată.
Așa cum au arătat și contestatorii instanța de recurs a confirmat hotărârea primei instanțe constatând că actul adițional nu îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art. 26 din Legea nr. 112/1995, a HG nr. 20/1996 și HG nr. 11/1995.
Contestatorii au susținut contrariul însă din considerentele hotărârii instanței de fond și a instanței de apel rezultă motivele care au fost avute în vedere de cele două instanțe la pronunțarea hotărârii.
Instanța de recurs, menținând cele două hotărâri a indicat pe scurt temeiurile juridice care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
În acest context apreciem că nu poate fi vorba de o omisiune de analizare a unui motiv de recurs.
Susținerea contestatorului privind strecurarea unei greșeli materiale în considerentele deciziei contestate este întemeiată însă aceasta poate fi soluționată potrivit disp.art. 281 din Codul d e procedură civilă și nu a condus la pronunțarea unei decizii eronate de către instanța de recurs.
Pentru motivele arătate, Curtea văzând dispozițiile art. 317 și următoarele din Codul d e procedură civilă urmează să respingă ca nefondată contestația de față.
Ca părți căzute în pretenții potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr. 433/R din 05.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, formulată de către pârâții și.
Obligă contestatorii la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /16.02.2010
Tehnored.
8 ex./17.02.2010
Com. 6 exp./18.02.2010
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Gabriela Valentina Baciu
