Anulare act. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.203/A din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu reclamantele intimate și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții recurenți - și asistați de avocat, și avocat - pentru reclamantele intimate și, lipsind acestea și ceilalți recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba ca instanță de fond iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba ca instanță de apel pentru a se pronunța asupora tuturor excepțiilor invocate în apelul declarat. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, reiterând excepțiile invocate la fond și apel: excepția de necompetență materială în judecarea fondului de către judecătorie, excepția de netimbrare a fondului la valoarea contestată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local S și excepția autorității de lucru judecat- greșit respinsă de instanța de fond. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru reclamantele intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate ca fiind legale și temeinice. În continuare arată că recursul este îndreptat doar împotriva deciziei Tribunalului Alba deși se critică și sentința pronunțată de Judecătoria S, iar întreg recursul este formulat doar pe excepții, fiind reiterate susținerile pârâților din apel. Mai arată că toate aceste excepții au fost discutate și în apel, fiind respinse. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă 328/16.05.2007 pronunțată de Judecătoria Saf ost admisă acțiunea reclamanților și, împotriva pârâților, - și și ca urmare s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.5126/1996 încheiat de, a contractului de vânzare-cumpărare 4576/1996 încheiat de - și și a contractului de vânzare-cumpărare 5786/1996 încheiat de și.
S-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare sus amintite și restabilirea situației anterioare de CF, dispunând întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor în cotă de 1/1 părți.
S-a dispus și evacuarea pârâților.
Instanța a constatat că imobilele în litigiu au aparținut antecesorilor reclamantelor conform extrasului de CF 2982 S top.1672 și 1673, fiind expropriate în baza Decretului 187/1945 și preluate de Statului Român, întabulat în 1967.
Prin sentința civilă 1037/2004 a Tribunalului Albas -a constatat nelegală și abuzivă măsura exproprierii și a anulat încheierea de întabulare 823/1967.
Această sentință a rămas irevocabilă.
Întrucât imobilele în litigiu au fost preluate fără titlu valabil, ineficiența titlului statului atrage nulitatea actelor încheiate de acesta cu pârâții, contractele fiind încheiate cu încălcarea prevederilor art.1 din Legea 112/1995, care prevede că fac obiectul legii doar imobilele cu destinația de locuință preluate cu titlu de la persoanele fizice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții, - și, criticând-o ca netemeinică și nelegală, și în esență să fie casată și trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Alba.
S-a arătat în motivare că s-au încălcat prev.art.2 pct.1 din codul d e procedură civilă cu referire la aplicabilitatea prevederilor Legii 10/2001; s-a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut față de faptul că reclamantele au solicitat anularea încheierii de întabulare nr.236/2002, iar instanța a anulat toate încheierile de întabulare.
Hotărârea a fost criticată pentru că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor care nu au făcut dovada că sunt moștenitoare unice ale proprietarilor de CF, precum și o nelegală soluționare a excepției lucrului judecat, câtă vreme asupra capătului de cerere ce privea restabilirea situației anterioare de CF prin sentința Tribunalului Alba nr. 1037/2004 acesta a fost respins iar sentința atacată s-a pronunțat în sensul admiterii. De asemenea pe fondul cauzei s-a susținut că hotărârea s-a bazat exclusiv pe sentința 1037/2004, care nu este opozabilă părților nefiind părți în proces, anularea contractelor de vânzare-cumpărare este nelegală deoarece la data cumpărării apartamentelor statul era deplin proprietar.
Prin decizia civilă 203/A/12 oct.2007, apelul a fost respins, tribunalul reținând că față de prevederile sentinței 1037/2004 rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că preluarea imobilului litigios de către stat a fost nelegală și abuzivă, sens în care s-a anulat încheierea de întabulare 823/28.08.1967. S-au făcut referiri la reținerea acestei nelegalități și a caracterului abuziv al preluării prin prisma art.6 din Legea 213/1998 și s-a reținut că restabilirea situației anterioare de carte funciară nu s-a dispus la data pronunțării sentinței menționate deoarece nu s-a cerut anularea titlurilor noilor proprietari, respectiv a pârâților, care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare litigioase în baza Legii 112/1995.
S-a reținut că nu a fost încălcată competența materială în judecarea cauzei câtă vreme acțiunea a fost exercitată pe cale principală și nu ca o acțiune accesorie la constatarea nevalabilității titlului statului prin expropriere pentru a fi atrasă competența tribunalului în primă instanță.
În aceste condiții, s-a subliniat legalitatea sentinței care a dat eficiență principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis".
În aceste condiții, titlurile subdobânditorilor nu pot fi puse la adăpost de efectul nulității titlului statului cât timp rezultă că actele translative de proprietate s-au încheiat cu rea credință.
Împotriva acestei decizii pârâții au declarat recurs, criticând-o ca nelegală prin prisma prev.art.304 pct.3 cod procedură civilă, fiind încălcată competența materială în judecarea cauzei pe fond, fiind evident că capetele de acțiune sunt accesorii Legii 10/2001. Instanța judecând cauza nu s-a pronunțat asupra excepției referitoare la timbraj, argumentarea deciziei sub acest aspect este nefondată, iar cu privire la excepția de netimbrare s-a omis să se pronunțe.
S-a criticat decizia și prin prisma art.304 pct.6 cod procedură civilă, tribunalul omițând să se pronunțe asupra criticilor ce au vizat acordarea de plus petit, reținând că nu au fost nici individualizate contractele a căror anulare s-a solicitat, s-a solicitat doar anularea încheierii de întabulare 236/2002 iar instanța a dispus anularea contractelor cât și a tuturor încheierilor de întabulare a acestora. Sub un alt aspect anularea solicitată vizează nulitatea relativă a acestora iar instanța a constatat nulitatea absolută.
O altă critică vizează nepronunțarea tribunalului la împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra altor persoane decât cele chemate în judecată, fiind chemați pârâții și iar instanța pronunțându-se asupra pârâți lor și.
Nu s-a soluționat nici excepția lipsei calității procesuale active invocate deoarece tribunalul, la fel ca și instanța de fond, a reținut calitatea procesuală activă exclusiv pe baza sentinței 1037/2004, care este insuficientă câtă vreme a renunțat la cota sa de proprietate prin declarația autentificată cu încheierea 1227/1967, astfel că nu mai poate avea calitatea de moștenitor.
Tribunalul omite și nu se pronunță asupra criticii invocate referitoare la nelegala soluționare a cauzei după invocarea excepției autorității lucrului judecat în ce privește capătul 2 din acțiune.
Tribunalul a omis să se pronunțe și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local care nu are personalitate juridică iar reținerea relei credințe a recurenților la încheierea actelor de vânzare-cumpărare este nelegală față de faptul că la data încheierii actelor titlul Statului Român nu era pus la îndoială.
Curtea verificând legalitatea hotărârilor atacate, constată că recursul pârâților este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea reclamantelor formulată la data de 11.07.2006 în fața Judecătoriei S, instanța a fost investită cu anularea încheierii de întabulare 236/2002 a contractelor de vânzare-cumpărare a trei apartamente din imobilul înscris în CF 2982 S top.1672 și 1673 ce s-au transcris în CF 24213 cu top.1672/1/1/I, CF 24214 top,1672/1/1/II, 1672/1/3 și CF 24215 top.1672/1/1/III, fiind lovite de nulitate absolută, să se dispună revenirea la situația anterioară de CF și să fie întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în cotă de 1/1 părți în favoarea reclamantelor. Totodată s-a solicitat și evacuarea necondiționată a pârâților din imobil.
Temeiul juridic a fost expus ca fiind art.480 Cod civil, iar motivarea acțiunii a constat în dreptul conferit reclamantelor de sent.civ.1037/2004 a Tribunalului Alba care a constatat preluarea abuzivă ca urmare a exproprierii a imobilului de către stat de la antecesoarea lor.
În lipsa titlului valabil, s-a susținut că și contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul legii 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută.
Față de aceste elemente, se constată că reclamantele sunt în situația juridică a stabilirii caracterului abuziv al trecerii imobilului antecesoarei lor în proprietatea Statului iar acțiunea formulată este o veritabilă acțiune în revendicare, așa cum de altfel au și întemeiat-o pe prevederile art.480 cod civil date fiind capetele de cerere de revenire la situația anterioară de CF după ce operațiunile juridice susținute ca nule se vor efectua și evident întabularea dreptului de proprietate în favoarea lor.
Rezultă că acțiunea este de drept comun, iar sub aspectul competenței a fost legal soluționată.
Se constată că stabilirea nelegalității și naturii abuzive a exproprierii nu este suficientă pentru ca acțiunile în revendicare exercitate după anul 2001 care a adus reglementarea Legii 10 pentru ca imobilele preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945- 22 dec.1989 să fie supuse măsurilor reparatorii fie prin restituirea în natură, fie prin echivalentă, prin procedura reglementată prin această lege specială.
Așa cum a relevat și tribunalul, prin prisma art.6 din Legea 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească nevalabilitatea titlului statului cu privire la bunurile imobile preluate de stat în perioada 6.03.1945-22.12.1989 prin prisma raportării la Constituție și tratatele internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării, însă revendicarea acestor bunuri de către foștii proprietari sau succesorii acestora poate fi făcută numai dacă bunurile nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Din această perspectivă apare justificată critica pârâților cu privire la nerezolvarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor atât sub aspectul demonstrării calității de succesor, cât și din perspectiva Legii 10/2001.
De asemenea, sub aspectul cadrului procesual al constatării nulității actelor de înstrăinare făcute de statul român pe temeiul Legii 112/1995, instanțele nu au manifestat rol activ, nu au stabilit cine sunt persoanele care au încheiat contractele bilaterale, prin neintroducerea persoanei care a transmis bunurile imobile în favoarea pârâților, neregăsindu-se în cauză statul român prin unitatea specializată care a efectuat vânzările.
În condițiile constatării nulității contractelor de vânzare-cumpărare nominalizate, drepturile părților se impuneau a fi analizate prin prisma condițiilor impuse de art.45 din Legea 10/2001, cu atât mai mult cu cât acțiunea a fost înaintată la 11.07.2006.
Obligativitatea raportării la dispozițiile Legii 10/2001 este impusă de legiuitor și nu este lăsată la latitudinea persoanelor implicate întrucât prin art.46 din Legea 10/2001 modificată, prevederile legii sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată (la data de 8.02.2001) și cu atât mai mult celor exercitate ulterior apariției legii, iar persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii au fost îndrituite la alegerea căii prescrise de legea specială conferindu-li-se dreptul fie la renunțarea judecării cauzei începute anterior pe drept comun, fie la a suspenda judecata cauzei. Cum reclamantele, pe calea dreptului comun au obținut prin sent.civ.1037/2004 desființarea titlului statului, evident că se impune demonstrarea calității lor procesuale active prin prisma legii menționate în cadrul acțiunii în revendicare întemeiate pe prevederile art.480 Cod civil.
Nu în ultimul rând, reclamantele vor fi ținute la demonstrarea relei credințe la încheierea actelor de înstrăinare, deoarece buna credință este prezumată de lege iar tribunalul a motivat existența relei credințe fără administrarea de probe, deducând-o exclusiv și cu totul nejustificat din constatarea nulității titlului statului, cu toate că aceasta s-a făcut în 2004 prin hotărârea tribunalului iar actele de înstrăinare au fost încheiate în cursul anului 1996.
Și sub aspectul anulării încheierilor de întabulare pretinse și dispuse în mod generic, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat hotărârile fără stabilirea cadrului procesual ce se impunea a fi făcut de către reclamante prin solicitarea expresă a actelor a căror anulare se impune..
Instanța admițând recursul, va casa decizia atacată cât și sent.civ.328/2007 pronunțată de Judecătoria S și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria S, fiind incidente prevederile art.304 pct.6 și pct.9 coroborat cu art.312(3) cod procedură civilă, deoarece, așa cum s-a expus, nu s-a stabilit cadrul procesual de către instanța de fond prin nerezolvarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor, a nulității contractelor de vânzare cumpărare fără introducerea părților contractante, a neexercitării rolului activ pentru determinarea obiectului judecății, prin neadministrarea probelor ca urmare a aplicării greșite a legii ce guvernează litigiul, astfel că nu s-a cercetat fondul cauzei și sunt necesare administrarea de probe noi ce nu poate fi făcută în recurs.
Numai după lămurirea tuturor aspectelor arătate, instanța de fond va analiza prin prisma prevederilor art.480 cod civil capătul de cerere ce vizează întabularea în favoarea reclamantelor a dreptului de proprietate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, - și, împotriva deciziei civile nr.203/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
Casează decizia atacată cât și sentințe civilă nr.328/2007 pronunțată de Judecătoria S și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/11.03.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
