Anulare act. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 674/CM
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă G, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr.161/06.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL ORĂȘENESC, cu sediul în Hârșova,-, județul C, având ca obiectanulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului intimatului să depună concluzii scrise la dosarul cauzei a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10.11.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 161/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă acțiunea reclamantei G formulată în contradictoriu cu SPITALUL ORĂȘENESC
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei nr. 1/10.11.2008 și admiterea în totalitate a cererii de suspendare a contractului individual de muncă pe o perioadă de 3 ani de la data de 01.10.2008, respectiv pentru perioada contractului de doctorat încheiat cu Universitatea C - Facultatea de Medicină, prevalându-se de dispozițiile art. 51 și 149 Codul muncii.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 51 al. 1 Codul muncii,Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa salariatului, în următoarele situații:
a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
( )
d)concediu pentru formare profesională;
( ).
În capitolul III privitor la modul de reglementare a concediilor, secțiunea a 2-a,Concediile pentru formare profesională, art. 149 - 153 Codul muncii, legiuitorul a reglementat situația acordării și condițiile acordării acestui gen de concediu, arătând că salariatul poate beneficia, la cerere, de concediu pentru formare profesională, fiind necesar însă și acordul angajatorului.
Legiuitorul a stabilit totodată prin art. 151 condițiile în care se acordă și se efectuează acest concediu, stabilind în sarcina angajatului obligația imperativă de a comunica angajatorului cu o lună de zile înainte intenția sa de a urma cursuri de formare profesională și cu precizarea datei începerii stagiului, domeniul, durata, precum și a denumirii instituției la care urmează a se efectua această pregătire; la rândul său, angajatorul este obligat să analizeze cererea în prezența reprezentantului sindicatului sau a reprezentantului salariaților.
Instanța de fond a reținut că din cuprinsul procesului verbal nr. 1/10.11.2008 rezultă că angajatorul a analizat împreună cu reprezentantul sindicatului solicitarea reclamantei, iar concluzia a fost în sensul că suspendarea contractului individual de muncă nu putea opera decât până la data de 18 decembrie 2008.
S-au avut în vedere și dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 care prevedeau posibilitatea de a suspenda contractul pentru această situație doar pentru o perioadă de cel mult 90 de zile; ulterior, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pentru perioada 2007 - 2009, această perioadă s-a prelungit până la 6 luni.
S-a conchis în sensul că posibilitatea suspendării contractului individual de muncă prevăzută de art. 51 lit. d Codul muncii, ca reglementare generală, trebuie coroborată și cu prevederile speciale din contractele colective de muncă care au prevăzut această perioadă, iar în speță, angajatorul a analizat solicitarea atât prin prisma îndeplinirii condițiilor legale, cât și a nevoilor impuse de activitatea unității, concluzionând că nu poate fi de acord cu o suspendare pe o perioadă de 3 ani a contractului de muncă al reclamantei.
Instanța de fond a constatat că după încheierea procesului verbal nr. 1/10.11.2008 care a cuprins dezbaterile asupra cererii reclamantei, a fost emisă decizia nr. 253/10.11.2008, act juridic care își produce efectele în ceea ce privește suspendarea contractului individual de muncă.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta G, care a criticat considerentele instanței de fond și a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința reformării sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Recurenta reclamantă a arătat că a fost încadrată la Spitalul Orășenesc Hârșova potrivit contractului individual de muncă nr. 5/28.02.2000, ca medic rezident, până la data de 16 martie 2006. La această dată a operat suspendarea contractului individual de muncă pe perioada concediului maternal și în continuare pe durata concediului pentru creșterea copilului până la doi ani, conform solicitării angajatei.
Recurenta a arătat că în timpul suspendării contractului său de muncă a susținut examen de admitere la cursurile de doctorat, fiind admisă la curs cu frecvență cu bursă în cadrul Universității, C - Facultatea de Medicină, având tema de doctorat, stromale-gastrice - modalități de diagnostic și tratament, fiind încheiat contractul de studii doctorale nr. 1026/01.10.2008.
Recurenta a reiterat susținerile sale legate de temeiul în drept al noii cereri adresate angajatorului, urmare admiterii la doctorat și a arătat că suspendarea contractului individual de muncă pe perioada celor trei ani de studii postuniversitare (2008 - 2011) pentru a beneficia de concediu de formare profesională este justificată atât în fapt, cât și în drept.
S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea față de dispozițiile art. 51 al. 1, art. 149 al. 1 și art. 150 Codul muncii, câtă vreme acest concediu a fost solicitat a fi fără plată, el neprejudiciind pe angajator și neținându-se seama de faptul că în urma depunerii demisiei ( astfel cum i s-a solicitat ) putea fi obligată la plata unor despăgubiri în cuantum de 36 de salarii.
S-a apreciat că angajatorul a limitat în mod nejustificat perioada legală de concediu pentru pregătire profesională, în condițiile în care activitatea unității sanitare s-a putut desfășura și în absența sa.
A fost criticată trimiterea făcută de către judecătorul fondului la conținutul Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ramurii sanitare 2005 - 2007, cu toate că decizia a fost emisă în anul 2008.
În drept, au fost evocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041cod proc. civilă.
Intimatul Spitalul Orășenesc Hârșova a reiterat, prin întâmpinarea depusă la termenul din 22.09.2009, apărările formulate în cursul judecății, depunând și concluzii scrise.
Analizând temeinicia și legalitatea criticilor formulate în recurs, fondate în raport de considerentele enunțate pe greșita aplicare a legii și pe lipsa ori insuficienta motivare de către instanța de fond a soluției atacate, se va reține că prezentul recurs este nefondat.
Principala chestiune dedusă judecății a fost raportată la două aspecte:
1). perioada maximă a suspendării contractului individual de muncă pe durata pregătirii profesionale a salariatului (în speță, după admiterea la cursurile de doctorat) și 2). limitele drepturilor și obligațiilor părților contractului într-un asemenea caz (anume, dacă salariatul poate stabili perioada de suspendare a contractului ori angajatorul are dreptul de a se opune sau de a reduce această perioadă).
Problema a primit, însă, o corectă soluționare din partea instanței de fond, întrucât normele cu caracter general care definesc condițiile de acordare și perioada concediilor de formare profesională sunt cele cuprinse în art. 149 - 153 Codul muncii, prevederea din art. 51 alin. 1 lit. d Codul muncii statuând doar cu valoare de principiu dreptul salariatului la suspendarea contractului său individual de muncă pe durata unui asemenea concediu.
Aceste norme primesc, însă, pe principiulgeneralia specialibus derogant, complinirea normei speciale, iar în speță, aceasta din urmă se regăsește în contractul colectiv la nivel de ramură sanitară.
Pornind de la această premisă, se constată astfel că legiuitorul nu a stabilit în favoarea salariatului un drept discreționar, de a solicita și de a obține suspendarea contractului său de muncă, chiar pe baza unui concediu fără plată, până la finalizarea formării sale profesionale, ci a permis angajatorului ca, în raport de implicațiile absenței de la locul de muncă și de acordul sindicatului ori a reprezentanților salariaților, să cenzureze o asemenea cerere.
S-a urmărit, astfel, crearea unui just echilibru între interesele legitime ale salariatului de a-și perfecționa pregătirea profesională în condițiile păstrării locului de muncă ocupat și interesele justificate ale angajatorului în buna derulare a propriei activități și diminuarea, pe cât posibil, a consecințelor negative generate de absența salariatului.
Din acest punct de vedere, în mod neîntemeiat a susținut recurenta că de vreme ce absența sa pe durata concediului legal pentru creșterea copilului
( până la momentul suspendării lui conform cererii ) nu a prejudiciat unitatea sanitară, nici acordarea concediului pentru formare profesională nu este aptă să producă vreun prejudiciu, întrucât temeiurile de suspendare sunt diferite, iar situația reglementată prin art. 51 al. 1 lit. d Codul muncii își găsește o reglementare distinctă, astfel cum s-a arătat.
Este neîntemeiată și critica privitoare la raportarea considerentelor instanței de fond la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură aferent perioadei 2005 - 2007, în măsura în care cererea depusă la angajator a fost prezentată la 01.10.2007.
În consecință, se va reține că prin decizia civilă nr. 860/CM din 9.12.2008 a Curții de Apel Constanțas -a recunoscut dreptul salariatei de a se adresa unității sanitare și de a solicita valorificarea dreptului conferit prin art. 51 al. 1 lit. d Codul muncii, fiind sancționat refuzul angajatorului de a da curs unei asemenea solicitări, fără însă a se stabili că acest drept este necenzurabil și lipsit de orice restricție cât privește imposibilitatea prezentării salariatului la locul de muncă, față de normele cu caracter special cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Pe de altă parte, în mod corect a reținut instanța de fond și împrejurarea că recurenta petentă s-a aflat în eroare cu privire la actul care producea în realitate efectele juridice în ce privește suspendarea raporturilor sale de muncă, atacând în justiție procesul verbal care a fundamentat decizia nr. 253/10.11.2008, iar nu decizia însăși.
Față de toate aceste considerente, constatând că la data depunerii cererii de sistare a concediului legal pentru creșterea copilului și de suspendare a contractului individual de muncă pentru studii, angajatorul - unitate sanitară era în drept să limiteze până la 90 de zile anual durata concediului fără plată, prevederile incidente în CCM la nivel de ramură aplicându-se tuturor salariaților din domeniu conform 236 al. 4 și art. 241 al. 1 lit. c Codul muncii ( acestea fiind preluate și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008 - 2010 publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a, nr. 16 din 20 octombrie 2008 - art. 43 al. 1 lit. a ), se constată că Tribunalul a dat o soluționare legală și temeinică speței, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În raport de disp. art. 274 cod proc. civilă, recurenta urmează să suporte și cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă G, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr.161/06.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL ORĂȘENESC, cu sediul în Hârșova,-, județul C, ca nefondat.
Obligă recurenta către intimatul pârât la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.jud.-/03.12.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
