Anulare act. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 68/R-CM
Ședința publică din 01 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.912 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 29 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 4 iulie 2007, a formulat contestație împotriva deciziei din 16 mai 2007, emisă de către intimata Autoritatea Rutieră Română - B și a solicitat anularea acesteia și obligarea intimatei să emită o nouă decizie începând cu data de 15 mai 2007, în care salariul său de încadrare să fie 2.350 lei.
În motivarea contestației a susținut că prin decizia de mai sus i s-a stabilit, urmare a negocierii individuale, un salariu de încadrare de 1.650 lei cu care nu a fost de acord, deoarece nu este conform cu activitatea sa în cadrul agenției, competența profesională și cu grila de salarizare aprobată prin contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.912 din data de 31 octombrie 2007 respins contestația, reținând următoarele:
Contestatorul este angajatul societății intimate în funcția de inspector de specialitate gradul I A, iar prin decizia din 16 mai 2007 i s-a stabilit urmare a negocierii individuale un salariu de 1.650 lei, cu adăugarea unui spor de vechime în cuantum de 25 %, după ce anterior a avut un salariu de încadrare de 1.200 lei, la care se adăuga același spor.
Din conținutul grilei de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul intimatei pe anii 2007-2010, rezultă că pentru funcția de inspector de specialitate gradul IAe ste prevăzut un salariu cuprins între 1.600 lei și 2.400 lei, funcție de care instanța a apreciat că salariul stabilit pentru contestator este în concordanță cu această grilă.
S-a mai reținut că ulterior stabilirii salariului, așa cum s-a arătat, intimata a propus contestatorului încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, pe care acesta l-a semnat cu mențiunea că nu este de acord cu prevederea cuprinsă în capitolul III pct.1, referitoare la stabilirea salariului.
Față de cele expuse, instanța de fond a motivat că legea nu determină criteriile și condițiile în care se face negocierea salariilor, acestea fiind la libera apreciere a părților, care sunt obligate să asigure protecția personalului, indiferent în ce mod ar negocia.
În cauză, salariul propus contestatorului se încadrează în interiorul grilei de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă aplicabil pe nivelul unității intimate pentru funcția deținută de acesta și reprezintă o creștere față de salariul avut anterior, astfel că nu se poate spune că nu s-a respectat cerința de a se asigura protecția personalului.
Instanța a mai motivat că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că salariații încadrați pe aceeași funcție și care exercită aceleași atribuții, precum contestatorul, au un salariu mai mare și că prin semnarea actului adițional la contractul individual de muncă acesta a achiesat implicit pe salariul stabilit, nefiind permis să fie de acord cu o parte a clauzelor contractului și cu altele nu.
Contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.2 Cod procedură civilă, ceea ce atrage admiterea recursului și casarea sentinței.
În acest sens a susținut că sentința a fost pronunțată de către judecătorii și, deși la dezbaterea în fond a pricinii a participat judecător și nu, nespecializată în soluționarea litigiilor de muncă.
Pe de altă parte instanța i-a încălcat dreptul de apărare, ceea ce atrage casarea cu trimitere a sentinței în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă deoarece, deși se afla la sfârșitul listei, cauza sa a fost strigată la începutul ședinței de judecată, în lipsa apărătorului și nu s-a mai făcut a doua strigare.
În acest mod a fost prejudiciat, deoarece se impunea administrarea unor probe în sensul că a întocmit cele mai multe procese-verbale de contravenție dintre toți angajații intimatei și este singurul competent cu citirea tahografelor, astfel că aptitudinile și competența lui profesională constituiau criterii pentru stabilirea salariului.
Și în fine, a susținut că prin hotărârea pronunțată tribunalul a încălcat legea și i-a dat o aplicare greșită în sensul motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu referire la art.154 din Codul muncii, art.36 alin.3 și art.40 alin.1 din contractul colectiv de muncă, încălcate prin stabilirea unui salariu orientat către minimul prevăzut de grila de salarizare.
Recursul este nefondat.
În legătură cu primul motiv de recurs, este inexact că hotărârea analizată a fost dată de alți judecători decât cei care au participat la dezbaterea în fond a pricinii, aceasta fiind pronunțată de judecătorii și, care au și soluționat-
Susținerea contestatorului este o simplă afirmație, contrară mențiunilor din încheierile de ședință din care rezultă că judecător a formulat cerere de abținere care i-a fost admisă la data de 29 octombrie 2007, în consecință nu avea cum să participe la dezbaterile în fond.
Dacă susținerea contestatorului ar fi fost reală, urma să o probeze cu un înscris extras din caietul grefierului de ședință purtând data de 29 octombrie 2007, în care au fost consemnate discuțiile asupra fondului, dar și componența completului de judecată, însă nu a făcut acest lucru.
Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat.
C de-al doilea motiv de recurs în care a susținut că instanța i-a încălcat dreptul la apărare deoarece a strigat pricina la începutul ședinței, peste rând, în lipsa apărătorului său și nu a mai revenit asupra acesteia, împiedicându-l să administreze probele ce se impuneau pentru dovedirea pretențiilor sale, încadrabil din oficiu în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este de asemenea nefondat.
Din conținutul încheierii de ședință purtând data de 29 octombrie 2007, care constituie practicaua sentinței, rezultă că pricina a fost lăsată la a doua strigare, având în vedere că inițial nu a răspuns nici contestatorul și nici reprezentantul acestuia, însă și de această dată a fost prezent doar reprezentantul intimatei.
Pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat însă pronunțarea la data de 31 octombrie 2007, respectând dreptul la apărare al contestatorului, care nici personal și nici prin apărător nu a depus diligențele necesare să se prezinte până la terminarea ședinței de judecată.
De asemenea, este nefondat și C de-al treilea motiv de recurs, dispozițiile legale invocate în cuprinsul acestuia nefiind încălcate de instanța de fond.
Astfel, potrivit art.154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, ceea ce reprezintă și salariul stabilit contestatorului, iar potrivit art.36 alin.3 din contractul colectiv de muncă, salariul de bază se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea atribuțiilor din fișa postului, criterii avute în vedere de angajator atunci când a stabilit salariul în discuție.
Tot astfel, conform art.40 alin.1 din contractul colectiv de muncă, stabilirea salariului este rezultatul unei negocieri individuale și confidențiale care are în vedere încadrarea în grad și funcție, respectiv treaptă profesională, precum și aportul în realizarea atribuțiilor din fișa postului.
Rezultă că stabilirea salariului se face între salariat și angajator prin negociere cu luarea în considerare a criteriilor evocate, ceea ce înseamnă că discuțiile dintre partenerii sociali asupra acestor criterii în cursul negocierii se traduc în salariul stabilit.
În cauză este adevărat că deși a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, contestatorul a făcut mențiunea că nu este de acord cu salariul stabilit, însă în acest stadiu se depășise faza negocierii individuale și confidențiale în cadrul căreia a fost exclusiv la latitudinea sa să-și exprime punctele de vedere.
Astfel, avea opțiunea să refuze salariul oferit și să continue negocierea până la obținerea unui salariu corespunzător, iar în caz contrar să aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă, semnarea actului adițional la contractul individual de muncă cu obiecțiuni, neavând nici o eficiență în sensul dorit.
Instanța de fond a observat corect că prin stabilirea salariului contestat intimata a respectat grila de salarizare, cuantumul acestuia fiind cuprins în interiorul grilei de salarizare, reprezentând o majorare față de C anterior, astfel că nu se poate susține că a fost încălcată legea.
În concluzie, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.912 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.02.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
