Anulare act. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.685/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței civile nr.226/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. în substituirea av. pentru reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Cu privire la tardivitatea deciziei de sancționarea,aceasta a fost emisă cu întârziere.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Cluj, înregistrată la ribunalul Cluj sub dosar nr- s-a solicitat anularea Deciziei nr. 21/09.01.2007 prin care contestatoarea a fost sancționată cu excluderea din profesia de grefier, reîncadrarea în funcția de grefier la udecătoria Turda și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante de la data aplicării sancțiunii și până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea contestației sale, contestatoarea a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Turda din anul 1992 și a lucrat ca grefier la Biroul de întocmire și expediere a citațiilor.
Contestatoarea arată că a fost programată în concediul de odihnă pe anul 2006 începând cu data de 01.08.2006 și că anterior plecării în concediu i-au fost repartizate un număr foarte mare de dosare pentru a întocmi și expedia citații. Datorită volumului foarte mare de muncă necesar pentru emiterea acestora, contestatoarea a solicitat grefierei șefe și președintei Judecătoriei Turda să i se permită plecarea în concediu mai târziu și repartizarea unei persoane care să o ajute, dar conducerea i-a răspuns că nu are dispoziție să o ajute și că trebuie să plece în concediu la data fixată.
Se arată că anterior numirii contestatoarei, la respectivul loc de muncă au lucrat 2-3 persoane, volumul de lucrări fiind foarte mare, fapt care a determinat-o pe contestatoare să rămână peste program în fiecare zi până la orele 20.
Referitor la cercetarea disciplinară efectuată, contestatoarea arată că nu au fost verificate borderourile pe luna august ci doar cele pe lunile iunie și iulie și consideră sancțiunea ca fiind nedreaptă și nelegală.
Prin întâmpinarea formulată (221), intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. În fundamentarea poziției procesuale, intimata a arătat că la baza sancțiunii s-a avut în vedere gravitatea abaterii săvârșite care a constat în atestarea în mod nereal pe citativul întocmit a emiterii citațiilor, deși în realitate citațiile nu au fost emise sau au fost emise la date ulterioare. Intimata consideră că prin această faptă contestatoarea a încălcat grav atribuțiile de serviciu, fiind sancționată potrivit art. 84 lit.k din Legea nr. 567/2004.
Cauza a fost soluționată la 12 noiembrie 2007.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs contestatoarea și intimata.
Prin încheierea nr. 3910 din 12.06.2008 pronunțată de ICCJ a fost admisă cererea de strămutare formulată de contestatoare, cauza fiind strămutată la Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin decizia civilă nr. 828/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA au fost admise cele două recursuri împotriva sentinței civile 2197/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, casată aceasta și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
Prin Decizia nr. 828/2008 s-au reținut următoarele:
Încheierile de amânare a pronunțării ce fac parte integrantă din sentința nr. 2197/2007 nu au fost semnate de unul dintre membrii completului de judecată.
Celelalte aspecte invocate de părți în motivarea recursului vor fi analizate cu ocazia rejudecării cauzei.
În recurs, contestatoarea a invocat următoarele:
- actul de constatare întocmit de judecătorul inspector prin care se aduce la cunoștința conducerii Curții de Apel cele constatate a fost întocmit în noiembrie 2006, iar decizia de sancționare a fost emisă în 09.01.2007, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzute de art. 286 Codul muncii.
- instanța de fond nu a verificat susținerile contestatoarei care a rămas zilnic peste programul de lucru, a continuat să lucreze și în luna august pentru a emite citațiile despre care făcuse mențiune că au fost emise până la 31.07.2006.
Intimata Curtea de Apel Cluj Na invocat următoarele:
- Contestatoarea a săvârșit o abatere gravă ce o face incompatibilă cu funcția de grefier, abatere ce ar putea atrage răspunderea penală.
- Consecințele faptei contestatoarei au fost deosebit de grave pentru că a dus la amânarea unui număr mare de dosare, a vătămat bunul mers al justiției și interesul justițiabililor la asigurarea unui termen just și rezonabil de soluționare a cauzelor.
- Activitatea desfășurată de contestatoare s-a dovedit a fi necorespunzătoare, motiv pentru care nu a mai primit atribuții de grefier de ședință, ulterior nici de grefier dactilograf din cauza lucrărilor de proastă calitate executate.
Prin sentința civilă nr.226/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Clul.
S-a dispus anularea în parte a deciziei de sancționare nr. 21/9.01.2007, emisă de intimată cu privire la sancționarea disciplinară aplicată contestatoarei, pe care o reindividualizează în sensul că aplică contestatoarei sancțiunea disciplinară a reducerii cu 15% a salariului pe o perioadă de 3 luni.
S-a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata să achite în favoarea contestatoarei drepturile salariale restante, începând cu luna ianuarie 2007 și până la reîncadrarea în funcția deținută.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că Decizia nr.21/9.01.2007 pentru excluderea contestatoarei din profesia de grefier a fost emisă în termen de 30 de zile de la data constatării faptei,15.12.2006,conform dispozițiilor art.268 Codul muncii și art. 89 din Legea 567/2004.
Abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatoarei s-au constatat a fi cele reținute în nota de constatare înregistrată la Cabinetul Președintelui Curții de Apel Cluj la 15.12.2006, fiind în esență vorba despre neemiterea sau emiterea cu întârziere de către grefier a citațiilor din mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Turda, ceea ce a cauzat perturbări majore actului de justiție.
Aspectele reținute în sarcina sa s-a avut în vedere că au fost recunoscute de contestatoare,însă instanța de fond, pe baza probelor administrate a concluzionat că abaterea disciplinară de care se face vinovată contestatoarea vizează art.84 din Legea 567/2004, concretizându-se în aceea că a scris pe citativul cauzelor că a întocmit și expediat citații până la 31.07.2006, deși într-un număr de 288 cauze nu a făcut aceasta.
Urmare a faptei contestatoarei, într-un număr de 4 cauze nu s-a realizat procedura de citare cu părțile, iar instanța de fond a apreciat că acest fapt nu a produs consecințe grave asupra activității instanței.
Pentru situația creată instanța fondului a reținut, circumstanțe atenuante" în sarcina contestatoarei date de volumul mare de activitate, suprapunerea lui cu implementarea în instanță a sistemului ECRIS,cât și cu faptul că nu s-au luat de către conducere toate măsurile necesare înlăturării acestor neajunsuri.
Față de toate aceste aspecte s-a relevat o vinovăție redusă în privința contestatoarei, astfel încât s-a concluzionat că măsura disciplinară luată față de aceasta este prea drastică și că instanța poate ea însăși să reindividualizeze sancțiunea prin înlocuirea celei stabilite de angajator cu una mai ușoară, dar prin care totuși fapta să nu rămână nesancționată, această reindividualizare fiind realizată în aplicarea art.85 lit.b din Legea 567/2004.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată contestatoarei datorită faptului că prin înlocuirea sancțiunii disciplinare cu alta, în sarcina acesteia a fost totuși menținută o sancțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Cluj,solicitând admiterea acestuia în temeiul art.312 al.(1) și (3) cod pr.civilă,modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a contestației.
În expunerea de motive arată că sentința este netemeinică câtă vreme la dosarul cauzei există probe ce nu înlătură caracterul deosebit de grav al faptei,fiind ignorate totodată probele din care rezultă cu prisosință atât fapta contestatoarei, cât și atitudinea sa față de obligațiile de serviciu avute.
Fapta contestatoarei de a menționa în fals pe citativul dosarelor faptul emiterii citațiilor a cauzat amânări nejustificate în soluționarea cauzelor,astfel că gravitatea deosebită a faptei nu poate fi pusă la îndoială, iar sancțiunea excluderii sale din profesie este unica măsură ce se impune.
Critică apoi măsura dispusă de instanță privind înlocuirea sancțiunii, solicitând înlăturarea ei. Aceasta pentru că nu i s-a cerut contestatoarei să termine toate citațiile până la plecarea în concediu și chiar au fost desemnate în august alte persoane care să o înlocuiască pe contestatoare pe perioada concediului de odihnă.
Totodată, se arată că petenta nu a solicitat ajutor și nu a apelat la conducere sau la grefierul șef în acest scop și nici nu a anunțat la plecarea în concediu existența dosarelor în care nu s-au emis citații.
Existența relațiilor tensionate la care a fost supusă contestatoarea la nivelul instanței se susține că nu au fost dovedite iar eventuala lipsă de preocupare din partea conducerii pentru implementarea programului ECRIS se arată că nu poate constitui o justificare a comiterii unui fals și nici nu poate atenua răspunderea pentru o faptă de o asemenea gravitate.
Prin întâmpinare (7-9),contestatoarea intimată a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată în recurs.
S-a invocat inadmisibilitatea recursului prin prima dispozițiilor art.304 cod pr.civilă, apreciindu-se că motivele invocate de recurentă vizează netemeinicia sentinței și nu nelegalitatea ei, iar față de abrogarea pct.10 și 11 ale art.304 cod pr.civilă, aceste critici nu mai pot constitui motiv de recurs.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat,achiesând întrutotul motivării instanței de fond, a cărei hotărâre o apreciază ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate,cât și din oficiu potrivit art.304/1 cod proc.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art.312 al.3 cod pr.civilă raportat la art.304 pct.5 cod pr.civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.137(1)cod pr.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul său sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă se va reține că excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată este neîntemeiată.
Aceasta pentru că, pe de o parte, criticile aduse hotărârii în privința înlocuirii măsurii disciplinare dispusă de angajator cu alta dispusă de instanță nu poate fi apreciată decât ca și un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, iar pe de altă parte pentru că dispozițiile art.304/1 cod pr.civilă permit examinarea cauzei sub toate aspectele întrucât în speță este vorba despre un recurs declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii,nu poate fi atacată cu apel și astfel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei sunt a se reține următoarele:
Potrivit art.263(1) Codul muncii:,Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară".
Iar în baza art.266 Codul muncii:,Angajatorulstabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat,avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurarea în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta".
Capitolul VII al Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, reglementează răspunderea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, statuând la art.84 faptele care constituie abateri disciplinare și la art.85 sancțiunile disciplinare care se pot aplica acestor categorii profesionale.
Art.86 al.(2) al Legii 567/2004 statuează de asemenea că sancțiunea prevăzută la art.85 al.(1) lit f (excluderea din profesie) se aplică de președintele curții de apel în a cărui circumscripție teritorială își desfășoară activitatea cel sancționat.
Prin decizia nr.21/9.01.2007 emisă de Curtea de Apel Cluj,contestatoarei, grefier la udecătoria Turda,i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a excluderii din profesie.
Instanța de fond investită cu soluționarea legalității și temeiniciei măsurii dispuse de angajator în conformitate cu normele legale incidente, a apreciat în esență că faptele de care se face vinovată petenta și care constituie abateri disciplinare în sensul art.84 din Legea 567/2004 nu au produs consecințe grave la nivelul instanței unde aceasta își desfășoară activitatea și că situația în care s-a ajuns, cu toate că nu a fost negată, nu s-a datorat în exclusivitate contestatoarei,ci și volumului mare de muncă ce i-a fost repartizat, cât și lipsei de măsuri eficiente în sensul înlăturării acestor neajunsuri din partea conducerii, așa încât s-a apreciat că măsura dispusă de angajator în sensul excluderii din profesie a contestatoarei este prea drastică, procedând instanța ca urmare la înlocuirea acesteia cu sancțiunea disciplinară a reducerii cu 15% a salariului acesteia pe o perioadă de 3 luni.
Coroborând însă normele legale anterior enunțate se apreciază că doarangajatoruleste cel care are prerogativa aplicării sancțiunii, în raport cu gravitatea abaterilor,fiind singurul în măsură să cunoască și să aprecieze activitatea desfășurată de angajat.
Instanța de judecată realizează doar controlul și sancționează concedierile nelegale, adică în speța dedusă judecății este chemată să analizeze dacă măsura dispusă de angajator este legală și proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina salariatului.
Art.78 Codul muncii statuează în mod clar faptul că,în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei", cu consecințele de decurg din acest fapt.
Nicăieri în legislația muncii nu există o prevedere legală care să permită instanțelor să se substituie angajatorului și să poată proceda la înlocuirea unei sancțiuni disciplinare cu alta, așa cum există în materie contravențională potrivit art.38(3) din OG2/2001,dispoziții care în mod evident nu se pot aplica și extinde într-un litigiu de muncă.
Este adevărat că în literatura de specialitate există opinii potrivit cărora s-ar putea proceda în cadrul controlului judiciar la înlocuirea unei măsuri sancționatorii cu alta, iar uneori această opinie este împărtășită și îmbrățișată de practica judiciară,însă se apreciază că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o astfel de posibilitate și o atare prerogativă și în privința instanțelor, acestea trebuie să se rezume la ceea ce legea a reglementat prin normele aplicabile și dându-le acestora eficiență să realizeze o analiză corectă și un control eficient față de măsura dispusă de angajator, în sensul de a analiza dacă aceasta este sau nu legală.
Mai mult decât atât, în litigiul de față se poate concluziona că instanța a acordat chiar mai mult decât s-a cerut, deoarece prin petitul acțiunii introductive de instanță, contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr.21/9.01.2007, reîncadrarea în funcția deținută și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante, fără a exista vreo cerere prin care aceasta să fie solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunii contestate cu alta mai favorabilă.
Concluzionând, se va reține că prin soluția pronunțată, instanța de fond în fapt nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, respectiv legalitatea Deciziei 21/9.01.2007, pronunțând o hotărâre prin care nu face altceva decât să se substituie prerogativelor angajatorului și ca urmare Curtea, în temeiul art.312 al.3 și 5 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.5 Cod proc.civ. va admite recursul cu care a fost sesizată, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza și celelalte aspecte critice invocate de părți atât pe fondul cauzei, cât și în privința excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței civile nr.226/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Semnează Prim grefier,
Red.NV Tehnored.TM/ 2 ex10.09.2009
Jud. L,
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
