Anulare act. Sentința 691/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi:7992/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.691
Ședința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela Hugeanu
Asistent judiciari - -
Asistent judiciari -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în anulare formulată de contestatorul împotriva sentinței nr.93 din data de 29.10.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM în dosarul nr.26/2007, în contradictoriu cu intimata Uniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () fostă - METAL CONSTRUCȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul,personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 24.01.2007 depusă în dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale nr- (3018/2006) fila 19 și intimataUniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () fostă - METAL CONSTRUCȚII,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 05.07.2006 depusă în dosarul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale nr.18828/3/LM/2006 - fila 16.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea contestatorului cu HG CI seria - nr.- eliberată de la data de 02.02.1004.
Contestatorul HG, prin avocat, având cuvântul, arată că față de susținerile intimatei în raport de care se precizează că partea pe care o reprezintă a beneficiat de concediu de odihnă, solicită obligarea acesteia să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte cine a condus societatea în perioada în care contestatorul se afla în concediu de odihnă.
Contestatorul HG, personal, interpelat fiind, arată că în perioada în care intimata susține că acesta a fost în concediu de odihnă, precizează că nu a avut înlocuitor și a fost continuu în activitate, sens în care a semnat acte emise de către societate, ocazie cu care, învederează instanței că, cererea formulată este o cerere subsidiară admiterii acțiunii arbitrale ce vizează rejudecarea fondului.
Intimata Uniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () fostă - METAL CONSTRUCȚII, prin avocat, având cuvântul asupra cererii formulate de contestator, arată că se opune încuviințării acesteia, întrucât în cauză s-a făcut dovada perioadei în care contestatorul și-a efectuat concediul de odihnă.
Curtea, după deliberare, apreciază că această problemă presupune dezbateri ce țin de fondul pricinii, având prioritate susținerea acțiunii în anulare cu privire la îndeplinirea dispozițiilor art.364 și următoarele din codul d e procedură civilă.
Contestatorul HG, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii în anulare, întrucât în cauză există motive de anulare, încadrate în baza dispozițiilor art.364 pr.civ. respectiv: primul motiv de anulare este acela că tribunalul arbitral a pronunțat o hotărâre în afara termenului de 5 luni de la data constituirii lui, prevăzut de art.3533pr.civ. dat fiind faptul că părțile nu au convenit altfel, iar în ceea ce privește al doilea motiv de anulare, arată că acesta se întemeiază pe dispozițiile art.364 lit."i" pr.civ. care se referă la faptul că hotărârea instanței arbitrale a fost comunicată contestatorului la mai mult de două luni de la data pronunțării, cu încălcarea prevederilor art.363 pr.civ.
Intimata Uniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () fostă - METAL CONSTRUCȚII, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art.364 pr.civ. pe de o parte, iar pe de altă parte, termenul de 5 luni nu este un termen de caducitate.
Cât privește dispozițiile art. 364 lit."i" pr.civ. intimata, prin avocat, apreciază că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile de anulare a hotărârii arbitrale.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la această instanță la 29.04.2008, reclamantul in HG contradictoriu cu parata UNIUNEA COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI DIN MUNICIPIUL B (), fosta - Metal Construcții cu sediul in B, a formulat acțiune în anularea Sentinței arbitrale nr.93/29.10.2007, pronunțată de către Curtea de Arbitraj a Uniunii Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B (), în dosarul nr.26/2007, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea ca nelegală a sentinței menționate și pe fondul cauzei, obligarea Uniunii Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () la plata:
- a 25 de zile de concediu de odihna neefectuate, aferente anului 2005;
- a 27 de zile de preaviz la care avea dreptul potrivit Convenției individuale de muncă încheiate cu parata B,
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Hotărârea Arbitrală pronunțată de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - Ucecom este nelegală pentru următoarele considerente:
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea termenului prevăzut de art.353/3 proc.civ care dispune "Dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale".
În susținerea acestei critici, contestatorul a arătat că în dosarul 26/2007 constituit pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM, primul termen de judecată a avut loc pe data de 22.03.2007 iar sentința arbitrală a fost pronunțată în data de 29.10.2007.
Prin urmare, de la constituirea tribunalului arbitral și până la momentul pronunțării hotărârii au trecut mai mult de 5 luni încălcându-se astfel termenul expres prevăzut de art. 353/3 proc.civ, fără ca în cauză să fie incidente vreunul din motivele de prelungire a termenului de arbitraj.
Mai mult decât atât, a arătat reclamantul, hotărârea Curții de Arbitraj
i-a fost comunicată în data de 07.01.2008 la mai mult de două luni de la pronunțare cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art.363 proc.civ.
Pe fondul cauzei reclamantul a arătat că la data de 23.02.2004 a încheiat cu - Metal Construcții actualmente B, Convenția individuală de muncă nr. 23/12.12.2004 prin care a ocupat funcția de vicepreședinte al -, pe durată nedeterminată.
Ulterior, între părți a intervenit la data de 20.04.2004 Contractul de administrare și gestionare a patrimoniului, prin care i s-a încredințat conducerea activității asociației, deținând funcția de președinte, pe o perioadă de 2 ani. În data de 23.03.2006 a fost informat prin adresa nr. 390/20.03.2006 că prin Decizia nr. 35/09.03.2006 a Consiliului Executiv al a fost revocat din funcția de președinte, iar începând cu data de 04.04.2006 raporturile sale cu - au încetat.
În vederea achitării drepturilor salariale a solicitat obligarea Uniunii Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B la plata a 25 de zile de concediu de odihnă neefectuate, aferente anului 2005 și a 27 de zile de preaviz la care avea dreptul în baza Convenției individuale de muncă încheiată cu pârâta B, în baza Codului muncii și Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 nr. 2001/2005
Cu privire la preaviz, reclamantul a susținut că potrivit Legii nr. 1/2005, art. 33 alin 1 lit b între societatea cooperativă și membrul cooperator pot exista, printre alte categorii de raporturi, raporturi de muncă, iar conform alin. 3 acestea se pot reglementa prin lege specială.
Având în vedere faptul că legiuitorul nu a elaborat legea specială aplicabilă raporturilor de muncă, urmează a fi aplicat dreptul comun și anume dispozițiile cuprinse în Codul muncii și în Contractul colectiv de munca aplicabil, la care făceau trimitere, de fapt, și vechile norme elaborate de Uniune, respectiv art. 165 din Hotărârea UCECOM nr. 4/13.06.2003.
În acest sens, reclamantul a arătat i-a fost încălcat dreptul la preavizul de 30 de zile lucrătoare stabilit prin Convenția individuală de muncă la art. N lit. f, care prevede faptul ca "perioada de preaviz in cazul încetării raporturilor de muncă în temeiul art. 44 lit. c si d din Hotărârea CNC nr. 4/13.06.2003 este de 30 de zile lucrătoare."
Astfel, prin Decizia de revocare din funcție emisă de Consiliul Executiv al -, se precizează că îi încetează Convenția de muncă în baza art. 61 lit. d din Codul muncii. În acest caz, conform art. 73 din Codul muncii, "persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c si d beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare", iar potrivit art. 74 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă "în cazul în care unitatea este obligată, potrivit legii, să acorde un preaviz la desfacerea contractului de muncă, preavizul va fi de 20 de zile lucrătoare"
Termenele prevăzute în Codul muncii și în Contractul colectiv de muncă reprezintă o limită minimă ce nu poate fi depășită, în cauză aplicându-se termenul de 30 de zile prevăzut în Convenția individuală de muncă.
Prin urmare, reclamantul a arătat că i-a fost încălcat dreptul legal de preaviz de 30 de zile, în condițiile în care preavizul i-a fost acordat de - prin adresa nr. 390/20.03.2006 iar raporturile sale de muncă au încetat după trei zile, respectiv in data de 24.03.2006, în loc 30 de zile lucrătoare de la primirea preavizului, așa cum prevede Convenția individuală de muncă.
Conform art. 74 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, " în cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preavizul prevăzut la alin. 2, angajatorul are obligația de a plăti o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună, avut la data desfacerii contractului de muncă."
Nu se pot reține susținerile pârâtei că ar fi comunicat decizia de încetare a convenției de muncă în ședința din 21.02.2006, întrucât în acel moment a fost doar revocat din funcția de președinte al - și după revocarea din funcția de președinte, a desfășurat în continuare activitatea în cadrul - în funcția de economist.
Reclamantul contestator a apreciat că afirmațiile pârâtei în sensul că ar fi refuzat primirea deciziilor sunt nefondate, la dosarul cauzei nefiind depusă nicio dovadă în acest sens.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, contestatorul a susținut că dreptul legal la concediu anual de odihnă i-a fost încălcat. Reclamantul a invocat art. 139 alin. 1, art. 140 alin. 1 si 2, art. 141 alin. 3 Codul muncii, prevederile art. 56 alin. 1 și art. 58 ale Contractului colectiv de muncă susținând că, potrivit Convenției individuale de muncă art. J, avea dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile lucrătoare, corespunzător unei norme întregi. Cu toate acestea, în anul 2005, în perioada în care era programat pentru efectuarea concediului de odihnă, din cauza volumului de activitate a fost obligat să se prezinte zilnic la programul normal de lucru. Din răspunsul la adresa nr. 330/06.03.2006, rezultă că avea dreptul la un concediu de odihnă de 25 de zile lucrătoare aferente anului 2005 pe care nu le-a efectuat în cursul anului 2006 așa cum prevede art. 141 alin. 3 din Codul muncii și nici nu i-au fost compensate în bani în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 4 din același cod.
Dreptul la concediu anual de odihnă era, de asemenea, reglementat și de vechile prevederi care guvernau raporturile de muncă dintre membrii cooperatori și societatea cooperativă înainte de intrarea în vigoare a Legii 1/2005, acestea nefăcând, de fapt, decât sa reia, cu unele mici diferențe, dispozițiile de principiu cuprinse în Codul muncii si in Contractul colectiv de muncă.
Reclamantul a arătat că a solicitat, atât verbal, cât și în scris, compensarea în bani a restului de concediu de odihnă neefectuat, aferent anului 2005, însă compensarea i-a fost refuzată invocându-se o serie de motive și practici ale care nu au niciun suport legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința arbitrală nr.93/29.10.2007, pronunțată de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B (), a fost respinsă cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta Uniunea Cooperației Meșteșugărești din Municipiul B () fostă Asociația Teritorială a Cooperației Meșteșugărești Metal prin care acesta a solicitat acordarea despăgubirilor pentru încălcarea dreptului de preaviz și compensarea concediului de odihnă neefectuat.
Cu privire la durata preavizului, instanța arbitrală a reținut că reclamantul, deși a refuzat constant primirea deciziei de revocare din funcție dar și decizia ce privea încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, prin adresa nr. 390/20.03.2006 a reconfirmat faptul că a luat la cunoștință de hotărârea Adunării Generale.
Mai mult, în data de 28.02.2004, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de revocare din funcție și de încetare a raporturilor avute cu Asociația adresându-se în acest sens Biroului Colegiului Executiv al Consiliului Național de Conducere al Cooperației Meșteșugărești în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin.5 din Hotărârea 4/2003 UCECOM, hotărâre ce reglementa la acea dată raporturile în cooperație, cunoscând astfel de existența perioadei de preaviz.
Referitor la cele 25 de zile de concediu din anul 2005 cu privire la care reclamantul susține că nu le-a efectuat și pentru care acesta solicită acordarea indemnizației, instanța de arbitraj a reținut că au fost efectuate integral și acesta a primit indemnizația corespunzătoare, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin 1 din Hotărârea 4/2003 a UCECOM concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Conform aceluiași articol, alin 2, prin excepție de la prevederile alin 1, efectuarea concediului în anul următor este permisă în cazurile expres stabilite de adunarea generală a organizației iar la alin 3 din art. 86 este prevăzută obligativitatea fiecărei organizații cooperatiste de a acorda concediul de odihnă neefectuat în cursul anului respectiv, până cel târziu la finalul anului următor.
Instanța arbitrală a apreciat că, în condițiile în care reclamantul a efectuat concediul de odihnă al corespunzător anului 2006 și a beneficiat de indemnizația corespunzătoare, este clar faptul că a efectuat concediul anului 2005 și a beneficiat și de indemnizație, în condițiile în care îndeplinea funcția de președinte.
Întrucât caracterul devolutiv al acțiunii în anulare este limitat de dispozițiile art. 364 cod proc. civilă care reglementează în mod strict cazurile în care o astfel de hotărâre poate fi desființată cu consecința rejudecării fondului, Curtea urmează a analiza dacă în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 364 lit. e cod proc. civilă pentru cazul invocat de reclamant și prevăzut de art. 353/3 (depășirea termenului de constituire a tribunalului arbitral) și dispozițiile art. 364 lit. i pentru situația reglementată de art. 363 alin. 1 cod proc. civilă (necomunicarea hotărârii în termenul legal).
În ceea ce privește primul motiv de anulare a hotărârii arbitrale, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 353/3 alin. 1 cod proc. civilă, tribunalul arbitral este obligat să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale, cu excepția situațiilor prevăzute de alin. 2-6 cod proc. civilă.
Din actele dosarului rezultă că tribunalul arbitral s-a constituit la 18.04.2007, după alegerea de către părți a arbitrului unic, a administrat probele solicitate de părți în ședințele din data de 15.05. 20.06, 6.09.2007, a amânat cauza la termenul din 25.09 pentru 17.10.2007 când a reținut cauza în pronunțare, hotărârea fiind pronunțată la data de 29.10.2007.
Nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 353/3 alin. 1 cod proc. civilă în sensul că termenul de 5 luni care curge de la momentul constituirii tribunalului arbitral ar fost depășit în cauză, întrucât, în speță judecarea cauzei s-a prelungit cu etapa probatoriului, procedură la care părțile au achiesat prin administrarea probelor încuviințate.
Curtea reține că în această situație devin incidente dispozițiile art. 353/3 alin. 6 cod proc. civilă în sensul că expirarea termenului de 5 luni constituie un motiv de caducitate a arbitrajului doar dacă o parte notifică celeilalte părți și tribunalului că înțelege să invoce această nulitate virtuală a hotărârii arbitrale urmare a expirării termenului de constituire a tribunalului arbitral, invocarea nulității nefiind lăsată din oficiu la aprecierea tribunalului arbitral.
Se constată că reclamantul nu a formulat o astfel de notificare pe parcursul desfășurării procesului în fața Curții de Arbitraj astfel că nu se poate prevala de art. 164 lit. e cod proc. civilă pentru a solicita desființarea hotărârii atacate.
Doar dacă notificarea ar fi fost făcută în condițiile legii iar tribunalul arbitral ar fi continuat să judece, sentința putea fi desființată în condițiile art. 364 cod proc. civilă.
Prin urmare Curtea constată că acest motiv de nulitate este neîntemeiat.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 363 alin. 1 cod proc. civilă referitoare la necomunicarea hotărârii în termenul legal, Curtea constată că acest motiv nu figurează printre cele expres arătate la art. 364 cod proc. civilă și nici nu poate fi încadrat în teza prevăzută la lit. iaa cestui articol întrucât aceasta vizează încălcarea ordinii publice, respectiv a unor norme imperative în procedura arbitrajului.
Cum dispozițiile art. 363 alin. 1 au un caracter dispozitiv, prevăzând un termen de recomandare, acestea nu atrag nulitatea hotărârii arbitrale.
Față de aceste considerente, Curtea reține faptul că, în lipsa incidenței unui caz de nulitate expres prevăzut de dispozițiile art. 364 cod proc. civilă, nu se poate trece la reexaminarea fondului cauzei, astfel că celelalte critici din acțiune ce vizează fondul dreptului pretins, respectiv acordarea despăgubirilor solicitate de reclamant numai pot fi analizate.
În consecință, față de împrejurările menționate, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul ales la ", ȘI, cu sediul în B,-, sectorul 2, și în B,-, sectorul 2, împotriva sentinței nr.93 din data de 29.10.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM în dosarul nr.26/2007, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI DIN MUNICIPIUL B () fostă - METAL CONSTRUCȚII, cu sediul în B, Calea nr. 46-48,.6, sectorul 1 și în B,-, sectorul 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
-
GREFIER,
Red.
Tehnored.
6 ex.31.03.2009
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela Hugeanu
