Anulare act. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.70/2008-R
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții și ambii domiciliați în O,-, - 1,.2,.7, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O, Parcul,nr.27,.5, județul B și intimații pârâți domiciliată în O, strada - cel M,nr.69- 12,. 26, județul B, domiciliată în O,-/A, județul B, domiciliată în O,-, - 103,.16, județul B și domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 520/A din 30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.4876 din 27 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.7637/2005, având ca obiect: anulare act.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 10 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 ianuarie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4876/27.06.2006 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții, -, și și.
A obligat reclamanta la plata către pârâții, -, și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanta a construit imobilul din- - O, înscris în 1011 la nr.top 665/68, încheind în acest scop contractul de credit din 03.09.1960.
Subliniază instanța apoi că, și din declarațiile martorilor audiați în cauză precum și din răspunsurile la interogatorii rezultă faptul că reclamanta este cea care a avansat sumele de bani necesare construirii imobilului.
Mai reține apoi prima instanță că, reclamanta împreună cu soțul ei actualmente decedat, avea posibilitatea obținerii unei locuințe de la stat, arătând totodată că este îndeobște cunoscut că în perioada regimului comunist nu era permisă deținerea în proprietate a mai mult de o locuință, considerent pentru care s-a încheiat contractul de donație autentificat cu nr. 3612/1977 de notariatul de Stat județean B prin care s-a donat imobilul situat în O- în favoarea donatoarei mama reclamantei și antecesoarea pârâților.
În privința motivelor de nulitate invocate de reclamantă, instanța de fond a reținut că acestea nu pot sta la baza constatării nulității unui contract.
În acest sens s-a apreciat faptul că, în speță există intenția de a, reclamanta a avut în vedere a face o liberalitate, motivul care a condus la luarea hotărârii fiind exterior, neavând nici o legătură cu actul propriu-zis, iar acest motiv este legat de dorința reclamantei de a obține o locuință care corespundea nevoilor sale locative și de imposibilitatea juridică de a avea în proprietate două locuințe.
S-a mai subliniat de instanța de fond că, spre deosebire de contractele de donație fictive care se încheiau cu Statul român în acea perioadă, cazuri în care donatorul nu avea nici o posibilitate de alegere, încălcându-se grav dreptul de proprietate al persoanei fizice și care se perfectau prin constrângere morală, în speță este vorba de o hotărâre luată în mod irevocabil deoarece era cea mai convenabilă hotărâre luată la acea vreme.
De asemenea, se mai arată în considerentele sentinței faptul că nu constituie motiv de anulare a unui act intenția de fraudare a legii, chiar dacă este vorba de o lege adaptată în perioada comunistă câtă vreme această lege nu încălca ci doar limita dreptul de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta -, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.520/A din 30 mai 2007, Tribunalul Bihoraa dmis ca fondat apelul civil formulat de apelanta - în contradictoriu cu intimații, și,împotriva sentinței civile nr.4876/27.06.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care schimbat- în totalitate în sensul că:
A fost admisă acțiunea înaintată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții, -, și și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de donație din data de 10.05.1977 autentificat de fostul Notariat de stat județean B prin încheierea de autentificare nr.3612/1977, prin care reclamanta și soțul său decedat în prezent au donat numitei, mama reclamantei și antecesoarea pârâților imobilul situat în O-.
Au fost obligați intimații la cheltuieli de judecată în cuantum de 206 lei în favoarea apelantei în primă instanță și apel.
Pentru a pronunța astfel, în urma analizării apelul formulat, prin prisma criticilor invocate. a materialului probator administrat în cauză, cât și din oficiu în limitele efectului devolutiv instanța de apel a constatat că, prin contractul de donație autentificat sub nr. 3612/1977 de Fostul Notariat de Stat Județean B, reclamanta a donat mamei sale imobilul situat în O,-.
Tribunalul a reținut că, ceea ce caracterizează donația este faptul că transmiterea proprietății bunului donat se face animo donandi de către donator, acesta urmărind în principal gratificarea donatarului, apreciind totodată că, actul juridic pentru a fi valabil trebuie să fie fondat pe o cauză licită, în sensul că scopul urmărit de părțile contractante să fie permis de lege și să nu contravină ordinii publice și bunelor moravuri.
Instanța de apel a reținut că, în mod corect judecătoria, din ansamblul probator administrat în cauză a dedus faptul că, motivul psihologic determinant care a dus la încheierea contractului de donație mai sus arătat a fost acela ca reclamanta și soțul ei decedat în prezent să poată obține oad oua locuință în proprietate, cu credit de la stat, în contextul social politic al anului 1977, când se interzicea deținerea în proprietate a mai mult de o locuință, aceasta însă, în totală contradicție cu starea de fapt reținută considerând în mod eronat că prin încheierea contractului s-a urmărit gratificarea donatarei, incorect reținând astfel că convenția încheiată ar fi valabilă.
Susținerile intimaților invocate în apărare prin care se arată că locuința s-a construit prin eforturile copiilor pentru părinții lor care intenționau să se mute în O, nu au fost reținute de instanța de apel, în condițiile în care martorii audiați în cauză au relevat la unison că donatorul și donatoarea, mamă și fiică au încheiat un act cu caracter fictiv, în scopul achiziționării celui de al doilea imobil, avându-se în acest sens în vedere depozițiile martorului (fila 42 din dosarul de fond ) și a martorului (fila 41 din dosarul de fond). Tribunalul a reținut că, a accepta susținerile intimaților cu privire la construirea imobilului în favoarea părinților ar fi un non sens, în condițiile în care reclamanta și soțul său locuiau la acea vreme într-o locuință închiriată, fiind astfel greu de crezut că aceștia au acceptat să construiască un imobil pe care să-l transmită apoi cu titlu gratuit părinților.
Astfel, prima instanță în mod cu totul eronat a considerat totodată că motivul care a condus la luarea hotărârii nu are nici o legătură cu actul de donație, apreciind astfel în mod greșit că, acest motiv este legat de dorința reclamantei de a deține o locuință care corespundea nevoilor sale locative și de imposibilitatea juridică de a avea două locuințe în proprietate, motiv ce în realitate constituie scopul imediat al contractului, care potrivit dispozițiilor art. 948 cod civil trebuie să aibă un caracter licit, art. 966 Cod civil lipsind de efecte obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau ilicită.
Instanța de apel a constatat că, intenția reclamantei nu a fost aceia de aog ratifica pe donatară prin contractul de donație ci s-a urmărit ocolirea efectelor unei legi restrictive și abuzive totodată, în materia dreptului de proprietate, convenția având astfel o cauză ilicită, s-a admis apelul, schimbându-se în totalitate sentința apelată, în sensul că s- constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între reclamantă și numita.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs, sunt invocate următoarele:
-instanța de apel nu a ținut seama de două aspecte esențiale din declarația martorului și anume precizarea acestuia în sensul că părinții reclamantei nu aveau locuință și casa a fost construită pentru părinții reclamantei, și precizarea că la construirea casei au lucrat pe lângă muncitori și familia reclamantei, respectiv tatăl acesteia, soțul donatarei;
-locuința a fost destinată de la bun început părinților părților, iar actul de donație a consfințit înțelegerea, recurgându-se la formalitatea juridică a donației, singura modalitate ce putea fi făcută în aceea perioadă, deoarece părinții nu aveau voise să construiască în O câtă vreme nu aveau aici domiciliu stabil;
-după construire, în casă a locuit donatara cu soțul ei și un fie, iar reclamanta nu a locuit niciodată în casa respectivă;
-intenția de aae xistat nu doar în momentul semnării contractului în forma autentică, ci încă în timpul edificării construcției, casa fiind construită conform declarației martorului "pentru părinți".
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare față de recursul declarat în cauză, iar prin concluziile orale formulate, intimata - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimatele și - au solicitat admiterea recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
materialului probator administrat în cauză a pus în evidență faptul că imobilul care face obiectul litigiului s-a aflat în folosința părinților intimatei reclamante și a fraților acesteia, intimata recunoscând în cadrul interogatoriului luat că nu a locuit vreodată în casa respectivă.
Este important apoi a se reține că însuși martorul audiat la propunerea intimatei, (fila 41 din dosarul de fond), declară că părinții reclamantei nu aveau unde locui atunci când s-a construit casa și că, dată fiind această situație, reclamanta și soțul acesteia - care nu au locuit niciodată în acea casă - au afirmat că o construiesc "ca să aibă unde locui părinții ei, frații ei". Relevanță prezintă, de asemenea, și declarația martorei care a precizat că ocupanții casei aflate în litigiu s-au mutat "ca și în casa lor".
Ceea ce caracterizează donația este faptul că transmiterea proprietății bunului donat se face "animo donandi" de către donator, acesta urmărind în principal gratificarea donatarului, cauza obligației celui care dispune constând în intenția de a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb o contraprestație.
În speță, ansamblul probelor administrate converg spre concluzia că intimata reclamantă a încheiat actul de donație în materializarea intenției sale de a veni în întâmpinarea nevoilor locative a părinților săi și implicit a fraților care locuiau împreună cu aceștia.
Este posibil ca alături de motivul sus-arătat, care a constituit factorul principal, intimata să fi dorit a-și rezolva și propria problemă, respectiv cea privind achiziționarea casei din fondurile statului pe care în acea perioadă intimata o deținea cu titlu de chirie, însă acest motiv are un caracter subsecvent primului, câtă vreme însăși intimata a recunoscut că înțelegerea dintre ea și părinții săi a fost aceea ca imobilul să fie folosit de aceștia din urmă, iar coroborarea probei interogatoriului cu declarațiile martorilor conduce la concluzia că prin actul de donație s-a urmărit în principal gratificarea donatarilor, în concret rezolvarea problemelor locative ale acestora. Este greu de acceptat ideea promovată de intimata reclamantă și reținută de instanța de apel cu privire la caracterul fictiv al actului, făcut în scopul achiziționării celui de al doilea imobil, câtă vreme dacă într-adevăr acest motiv ar fi fost realmente cel urmărit la încheierea actului de donație, intimata nu ar fi rămas în pasivitate timp de circa 15 ani după schimbările intervenite odată cu evenimentele din decembrie 1989 și când avea posibilitatea de a invoca caracterul fictiv al respectivului act. Mai mult, prin invocarea ca motiv al nulității contractului a faptului că ea a donat imobilul în vederea fraudării legii, aceasta își invocă propria turpitudine, or este îndeobște cunoscut principiul potrivit cu care nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot decizia recurată în sensul respingerii apelului introdus împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, care urmează a fi menținută în întregime. Totodată, în baza prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă, intimata reclamantă, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 556 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, reprezentând valoarea onorariului avocațial și a taxei de timbru, în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr. 520/A/2007 din 30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul respingerii ca nefondat a apelului introdus de apelanta - împotriva sentinței civile nr.4876/2006 din 27 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totul.
Obligă pe intimata reclamantă - la plata sumei de 556 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:18.01.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:23.01.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Trif
