Anulare act. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.715/CM
Ședința publică din 08 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 733/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -V 3,.A,.2,.12, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții pârâți d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.238, seria - nr.35392/08.07.2009, depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, față de lipsa intimatei reclamante, lasă cauza la a doua apelare.
După reluarea cauzei, la a doua apelare se prezintă d-na avocat, lipsind intimata reclamantă.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților pârâți arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurenților reclamanți susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și solicită în principal casarea cu trimitere pentru cercetarea fondului, iar în subsidiar modificarea hotărârii și respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, sens în care a depus la dosar chitanța nr.238/28.07.2009 (seria --A nr.-).
Critică hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
1.- în raport de angajatorul din contractul individual de muncă al reclamantei, Municipiul C și Consiliul Local C nu au calitate procedual pasivă;
2. au fost încălcate dispozițiile art. 244 pct.2 cod pr.civilă, întrucât cererea de suspendare formulată de pârâți a fost respinsă cu toate că s-a făcut dovada plângerii penale pentru faptele săvârșite de reclamantă, iar plângerea s-a trimis de către procuror cu propunere de începere a urmăririi penale;
3.- referitor la reținerea termenului de decădere de 6 luni - această excepție nu a fost invocată de reclamantă, ea a invocat numai tardivitatea în ce privește termenul de 30 de zile, nu și decăderea față de termenul de 6 luni. Mai mult, instanța nu a invocat din oficiu decăderea, nu a pus-o în discuția părților și nu era în drept atât timp cât reclamanta nu a invocat această excepție. Referitor la tardivitate, reclamanta a luat cunoștință de desfacerea contractului de muncă la 09.03.2009 și în raport de data deciziei - 11.03.2009, este în termen.
4.- un alt motiv - cel legat de faptul că neconvocarea în scris atrage nulitatea deciziei dacă s-a produs o vătămare, nici acesta nu este întemeiat, deoarece reclamanta s-a prezentat personal, i s-a luat notă explicativă, s-a apărat în sensul recunoașterii faptei, susținând că sustragerea alimentelor pentru a le da șoferilor era o practică
5.- în ce privește drepturile bănești s-a acordat plus petita asupra unor drepturi care nu au fost solicitate de către reclamantă și nici nu s-a determinat perioada.
6.- deoarece instanța de fond a pronunțare anularea deciziei ca sancțiune de fond a dispoziției de desfacere a contractului de muncă, socotește că instanța de recurs poate antama direct fondul și constatând că decizia emisă este în termen, examinând și excepțja de tardivitate, să se constate că măsura luată este corectă, urmând a fi menținută.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a chemat în judecata Consiliul Local al Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea dispoziției 1783/11.03.2009 prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă; reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului individual de muncă; plata drepturilor salariale de care nu a beneficiat după momentul desfacerii contractului și până la reintegrarea în funcție,reactualizate și majorate cu rata inflației;plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii a arătat că, în calitatea sa de administrator la Direcția Asistență Persoane Vârstnice și, avea ca atribuție de serviciu distribuirea pachetelor de hrană persoanelor defavorizate la punctul de lucru din.
Instituțiile pârâte nu au asigurat fonduri pentru plata transportului produselor astfel ca, în urma înțelegerii verbale dintre reprezentanți pentru achitarea transportului produselor,șoferilor de pe aceste mașini li se dădeau în schimb pachete cu alimente. În urma controlului din 25.06.2008 a fost depistată cu alimente, echipa de control neținând seama de practica referitoare la plata șoferilor care transportau aceste alimente. Urmare acestui control și având în vedere că era reprezentantul sindicatului, reclamantei i s-a emis decizia de desfacere a contractului de muncă. Întrucât decizia de desfacere a contractului individual de muncă i-a fost comunicată la data de 11.03.2009, deci la 8 luni de la incident, reclamanta a invocat din perspectiva art.268 Codul Muncii excepția tardivității emiterii deciziei nr.1783/11.03.2008.
Reclamanta a mai arătat că și convocarea a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale în sensul că nu a primit nici o convocare scrisă în care să fie consemnate obiectul,data,ora și locul întrevederii. De asemenea, procedura de cercetare disciplinară prealabilă nu respectat prevederile art.75 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național în sensul că din comisie nu a făcut parte și un reprezentant al organizației sindicale și comisia de cercetare nu a stabilit care au fost consecințele faptei săvârșite.
Prin sentința civilă nr. 733/2009, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C și a anulat decizia nr.1783/11.03.2009 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, cu obligarea intimatei să o reintegreze în postul avut anterior concedierii, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în urma unui control efectuat de pârâte în ziua de 25.06.2008 referitor la activitatea reclamantei de a distribui alimente persoanelor nevoiașe,aceasta a fost depistată cu o serie de produse alimentare cărora nu le-a putut justifica decât parțial destinația și proveniența. O parte din alimentele găsite la reclamantă au constituit ca justificare pentru plata șoferilor care le transportau, pentru cealaltă parte reclamanta recunoscându-și culpa, astfel cum reiese din declarația dată cu ocazia anchetei administrative. Referatul prin care a fost sesizată comisia de disciplină din cadrul Primăriei C cu privire la fapta reclamantei a fost înregistrat cu nr.-/14.07.2008,raportul întocmit de comisia de disciplină are numărul de înregistrare 38156 și este datat în 09.03.2009,iar decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă la data de 11.03.2009. În acest context excepția invocată de reclamantă din perspectiva art.268 Codul Muncii referitor la termenul de 30 de zile calendaristice în care angajatorul trebuia să aplice sancțiunea, a fost reținută ca o apărare de fond.
De la momentul controlului când reclamanta a fost depistată cu produse alimentare și până la emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă au trecut 8 luni -25.06.2008-11.03.2009, în condițiile în care sancțiunea nu poate fi aplicată mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Referitor la cercetarea disciplinară prealabilă efectuată în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a fost convocată în scris de persoana împuternicită de către angajator fiind astfel încălcate și dispozițiile art.267 din Codul Munca. Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea și a anulat decizia contestata.
Conf. art.78 Codul Muncii, instanța a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul iar în conf. cu disp. art.78 alin.2 Codul Muncii, s-a dispus reintegrarea reclamantei în postul avut anterior concedierii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C.
În motivarea recursului se arata ca, hotărârea pronunțată de Tribunal este nelegala având în vedere ca:
- Municipiul C și Consiliul Local C nu au calitate procesuală pasivă;
- S-au încălcat disp. art. 244 pct. 2 cod procedură civilă respingându-se cererea de suspendare cu toate că s-a făcut dovada plângerii penale și că s-a început urmărirea penală;
- Cu toate ca reclamanta nu a invocat excepția decăderii cu privire la termenul de 6 luni, ci numai excepția tardivității emiterii deciziei pentru depășirea termenului de 30 de zile, instanța s-a raportat la excepția decăderii, fără să o pună în discuția părților;
În referire la tardivitatea emiterii deciziei, recurenta arată că termenul curge de la data luării la cunoștință, respectiv 09.03.2009 astfel că decizia este emisă în termen;
- Neconvocarea salariatului atrage nulitatea deciziei daca prin aceasta i s-a produs o vătămare, ori reclamanta s-a prezentat, a dat nota explicativă, s-a apărat și a recunoscut fapta;
- Instanța s-a pronunțat plus petita în ce privește drepturile bănești, acestea nefiind solicitate;
Pentru toate aceste considerente, recurenta apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței și respingerea cererii ca nefondată.
Intimata reclamanta nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală cu ocazia soluționării recursului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- În ce privește excepția privind lipsa calității procesual pasive a Municipiului C și Consiliului Local C, trebuie remarcat faptul ca, deși decizia de desfacere a contractului de munca este emisă de către Primarul Municipiului C, contractul de muncă este încheiat cu Primăria C, în cadrul acestei primării funcționând și Comisia de disciplina care a efectuat cercetarea disciplinară, iar Direcția asistență pentru persoanele vârstnice și nevoiașe (în cadrul căreia activa și reclamanta) este în subordinea Municipiului
Prin urmare, pentru a fi opozabilă hotărârea instanței tuturor acestor instituții, reclamanta a înțeles să le cheme în judecata iar instanța de fond în mod corect a menținut aceste instituții în calitate de pârâte.
Consiliul Local are atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local iar art. 77 din Legea nr. 215/2001stabileste ca " Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăria comunei, orașului sau municipiului,care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului,soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În raport de toate aceste dispoziții legale, toți pârâții chemați în judecată, au calitate procesuală pasivă.
- Suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct.2 cod procedură civilă este lăsată la latitudinea instanței nefiind vorba de o suspendare de drept, iar instanța " poate suspenda cauza"când "s-a început urmărirea penală" ceea ce în cauza nu a fost dovedit.
- Nu se poate reține nici critica referitoare la soluționarea unei alte excepții decât cea invocată deoarece instanța a motivat soluția în raport de excepția tardivității emiterii deciziei și a făcut trimitere la textul de lege care reglementează această instituție, reținându-se cu aceasta ocazie ca termenul de 30 de zile a fost depășit cu aprox. 8 luni.
Art. 268 codul muncii stabilește nu numai termenul pentru aplicarea sancțiunii, dar oferă și criteriul în baza căruia se calculează acest termen, respectiv "data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare".
În doctrina și practica judiciară în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sancțiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridică, abilitat să aplice sancțiunea, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii, printr-o notă de constatare, referat, proces verbal etc. având o data certă, prin înregistrarea în registrul general al unității.
acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, iar în cazul în care intervine totuși sancționarea, aceasta este nelegală.
Chiar daca legea impune prin art. 267 codul muncii, ca nicio măsură -cu excepția celei de la art.264 alin. 1 litera "a" să nu poată fi dispusă fără efectuarea cercetării disciplinare, aceasta nu echivalează cu o prelungire a termenului de 30 de zile prevăzut pentru aplicarea sancțiunii, până la data finalizării cercetării.
O astfel de interpretare nu ar fi în consens cu voința legiuitorului deoarece acesta nu face nicio derogare de la termenul stabilit prin art. 268 Codul muncii iar "data luării la cunoștință" este cea menționată chiar în cuprinsul deciziei, respectiv data la care s-a înregistrat sesizarea nr.-/14.07.2008.
În raport de data înregistrării acestei sesizări, angajatorul avea la dispoziție 30 de zile, în care să efectueze cercetarea disciplinară și în funcție de propunerea comisiei de cercetare să și aplice sancțiunea.
Prin urmare, Curtea apreciază că excepția tardivității emiterii deciziei a fost în mod corect soluționată de către instanța de fond, iar finalitatea judecății face de prisos cercetarea criticilor legate de încadrarea acestei excepții în rândul apărărilor de fond sau de procedura desfășurării cercetării disciplinare.
- De asemenea vor fi respinse ca nefondate și criticile referitoare la soluționarea"plus petita" deoarece în conformitate cu disp. art. 78 alin.2 codul muncii, unitatea este obligată la plata drepturilor salariale cuvenite salariatului căruia i s-a desfăcut în mod nelegal contractul de munca, iar reclamanta nu putea renunța la acest drept al său, o astfel de cerere fiind inadmisibilă în condițiile art. 165 codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.733/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 733/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -V 3,.A,.2,.12, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.-/05.01.2010
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/06.01.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
