Anulare act. Decizia 717/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 717/
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâții, cu domiciliul ales în G- bis.108,și moștenitorii defunctului pârât - -numiții și, domiciliați în G- -/4.28, împotriva deciziei civile nr.247 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurenta, asistată de avocat a, cu împuternicire avocațială de substituire a apărătorului ales avocat pentru recurentul moștenitor al defunctului, anume, lipsă la acest termen, a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, iar pentru intimații lipsă, și, a răspuns avocat, lipsă fiind recurentul moștenitor al defunctului, numitul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurenților moștenitori, ai defunctului, depune la dosar copia xerox a certificatului de calitate de moștenitor nr.85 din 2 decembrie 2008 emis de Biroul Notarului Public - - - G, din care rezultă că moștenitorii recurentului defunct, sunt numiții și,acesta din urmă fiind renunțător.
Apărătorul recurentului, moștenitor al recurentului defunct, depune la dosar copia rezoluției nr.6195/P/2007 emisă la 15.09.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 alin.1 și art.31 în referire la art.289 alin.1 cu aplic.art.33 lit.b și art.37 lit.b, față de, ca urmare a decesului acestuia, și neînceperea urmăririi penale față de
recurenta, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.31 în referire la art.289 alin.1
Apărătorul recurentei, precizează că buna credință a acesteia nu a fost răsturnată, iar reaua credință nu a fost dovedită. Din nici o declarație de martori nu rezultă că recurenta și defunctul, ar fi reluat convețuirea. Imobilul înstrăinat era liber de orice sarcini, astfel că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat de notar. Recurenta nu a avut credința că cel care a transmis proprietatea nu ar fi fost proprietar. Invocă de asemenea dispozițiile art.1191 cod civil, și anume că instanța nu poate admite probă cu martori, în combaterea sau peste ceea ce cuprinde un act. Solicită față de motivele scrise expuse pe larg în recursul formulat în scris, admiterea recursului formulat de reclamantă, și respingerea pe fond a acțiunii formulate. Cât privește recursul declarat de pârâtul, care în prezent este decedat și este continuat de fii acestuia, moștenitorii legali, consideră că acesta este admisibil, și urmează a se proceda la admiterea acestuia.
Apărătorul recurentului, moștenitor al recurentului pârât decedat, precizează că instanța de apel a reținut greșit că, ar fi fost de rea credință la înstrăinarea imobilului. Acesta a fost prezent la soluționarea apelului, și pronunțarea acestuia a fost amânată la data de 23 decembrie 2005 de către Tribunalul Galați, când a pronunțat și decizia civilă nr.517, împotriva căreia a declarat recurs. Hotărârea de recurs nu i-a fost comunicată, și neavând studii juridice, nu a cunoscut că nu i se va comunica, și nici că aceasta este irevocabilă. Recurentul a avut convingerea că este în continuare proprietar al imobilului, datorită comportamentului surorilor și fraților săi care după terminarea procesului nu s-au opus ca el să lucreze terenul aferent imobilului, și nu au luat nici o atitudine când acesta a făcut public intenția de a înstrăina imobilul. In plus s-a reținut că acesta ar fi reluat convețuirea cu, și că potrivit martorilor audiați, ar fi fost văzuți împreună prin comună. Instanța de apel a recunoscut că Judecătoria Tg. B jud. G, nu a răspuns la toate capetele de cerere ale acțiunii formulate. Solicită admiterea recursului formulat de pârâtul moștenitor al defunctului, numitul, întrucât celălalt fiu, a renunțat la moștenire, modificarea deciziei de apel, și pe fond respingerea acțiunii formulate ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților, și, solicită respingerea recursurilor formulate de pârâți, ca nefondate. Defunctul, cunoștea faptul că nu mai este proprietar al imobilului în litigiu, situație pe care o cunoștea și cea cu care stătea împreună, numita, și faptul că, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere a fost desființat. Cercetarea penală, față de recurenți, a fost încetată prin decesul recurentului, însă care a stat cu acesta a cunoscut și după decesul acestuia, că defunctul nu mai era proprietar al imobilului. Consideră că nefiind motive de nelegalitate, hotărârile pronunțate atât în apel cât și în fond, sunt legale și temeinice,
motive pentru care solicită a fi menținute ca atare. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr.1431/316 din 21.11.2007 formulată de reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1148 din 13.06.2007 de Biroul Notarului Public -
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe rolul Judecătoriei Tg. B jud. G se află în curs de soluționare dosarul nr- având ca obiect partajul succesoral a averii lăsate de defuncții lor părinți.
Printre bunurile supuse partajului se află și casa de locuit cu construcțiile anexe și terenul aferent din localitatea Jorăști jud. G, în suprafață de 4722.
La termenul din 14.11.2007, pârâtul, fratele reclamanților a cerut ca imobilul casă de locuit și terenul de 4722. să fie scos din masa succesorală a bunurilor supuse partajării, deoarece el l-a vândut cu contractul de vânzare-cumpărare nr.1148/13.06.2007 pârâții fosta sa soție.
În timpul vieții părinții lor au vândut pârâtului, casa de locuit și terenul aferent cu contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și habitație autentificat sub nr.1751 din 23.11.2000 de Biroul Notarului Public - din orașul Tg.B jud.
Întrucât pârâtul, împreună cu soția sa, ( ) nu și-au respectat obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1751/23.11.2000, la cererea reclamanților, contractul a fost reziliat așa cum rezultă din sentința civilă nr.124/17.03.2005 a Judecătoriei Tg.B jud. G, pronunțată în dosarul nr.2066/2004, hotărâre definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului declarat de pârâți prin decizia civilă nr.517/23.12.2005, dosar nr. 2487/C/2005, respectiv a recursului de către Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr.503/30.05.29006, dosar nr-.
Ca efect al rezilierii contractului de vânzare cumpărare, instanța de judecată a repus părțile în situația anterioară, în sensul că pârâtul a fost obligat să lase vânzătorilor - părinților săi, în deplină proprietate, casa de locuit și terenul.
Mai arată reclamanții că, prin fraudă la lege și prin fals în declarații, pârâtul a vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr.1148/13.06.2007 un bun imobil care nu-i aparține, situație pe care o cunoștea și el și pârâta, care au fost prezenți la toate termenele de judecată, la toate instanțele.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 961- 969 cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâților și proba cu martori și au depus la dosar în copie contractul de vânzare cumpărare nr.1148/13.06.2005, copie de pe acțiunea de partaj succesoral, Ordonanța nr.347/P/2007, sentința civilă nr.124/17.03.2005, decizia civilă nr.517/23.12.2005 și decizia civilă nr.503/30.05.2006.
Pârâtul, a formulat întâmpinare în cauză prin care a arătat că nu se poate reține susținerea reclamanților că a vândut imobilul prin fraudă la lege deoarece nu a cunoscut faptul că nu mai este proprietarul imobilului, fiind un vânzător de bună credință.
Pârâtul, prin apărător a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamanților și proba cu martori și a anexat la întâmpinare în copie sentința civilă nr. 973/14.02.1986.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.82/13.02.2008 a Judecătoriei Tg.B jud. G, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanții,. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și, autentificat sub nr. 1148/13.06.2007 de - Au fost obligați pârâții către reclamanta la plata sumei de 1512,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii că;
Prin sentința civilă nr.124/17.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.B jud. G, în dosarul nr.2066/2004 (16,17,18) s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat la Biroul Notarului Public din orașul Tg.B jud. G, sub nr.1751/23.11.2000 și repunerea părților în situația anterioară în sensul că pârâtul a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate imobilul înstrăinat iar pe reclamanți să restituie pârâtului prețul vânzării de 8.000.000 lei.
Prin decizia civilă nr.517/23.12.2005 Tribunalul Galați, a respins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr.124/17.03.2005 a Judecătoriei Tg.B jud. G, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.503/R/30.05.2006 Curtea de Apel Galați, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 517/23.12.2005 pronunțată de Tribunalul Galați.
Pârâtul știa că imobilul casă de locuit și terenul aferent din comuna Jorăști, jud. G nu îi aparține, revenind de plin drept în proprietatea părinților lui și nu trebuia să-l vândă.
Conform art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunurilor moravuri și ordinii publice.
Față de probele administrate în cauză, instanța a constatat că acțiunea reclamanților a fost dovedită, urmând a fi admisă, astfel în baza art. 968 cod civil, a sentinței civile nr.124/17.03.2005 a Judecătoriei Tg.B jud. G, a deciziei civile nr.517/23.12.2005 a Tribunalului Galați și a deciziei civile nr. 503/R/30.05.2006 a Curții de Apel Galați, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții și autentificat sub nr.1148/13.06.2007 de Biroul Notarului Public -Tg.B jud.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și.
consideră sentința civilă nr.82/2008 a Judecătoriei Tg.B jud. G, sumar motivată, din cuprinsul acesteia nerezultând considerentele pentru care au fost înlăturate apărările sale. Pe de altă parte, instanța de fond a dat o greșită interpretare probelor administrate. Astfel, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă reaua sa credință sau fraudarea legii.
A precizat că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați.
După decesul mamei sale și până la înstrăinarea imobilului a lucrat terenul. Intenția de înstrăinare a fost făcută publică prin amplasarea unei tăblițe cu mențiunea "de vânzare" la poarta imobilului, iar reclamanții deși au văzut-o nu au întreprins nici un demers.
Autoritățile statului, Primăria comunei, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, prin actele eliberate i-au întărit convingerea că este adevăratul proprietar. Pe de altă parte, împotriva încheierii prin care cumpărătoarea și-a intabulat dreptul de proprietate nu s-a formulat plângere.
Pârâta arată că a fost de bună-credință, având convingerea că a contractat cu adevăratul proprietar.
La momentul întocmirii actelor, în cartea funciară nu era notat nici un litigiu, astfel că notarul public a autentificat contractul de vânzare-cumpărare.
Consideră că reclamanții nu au probat ca pârâții au încheiat contractul cu încălcarea vreunei dispoziții împotriva legii ci doar au încercat să răstoarne prezumția de bună credință prin aducerea la cunoștința instanței că vânzătorul și cumpărătorul se află într-o stare de concubinaj.
A mai arătat că a divorțat de în anul 1986 și nu au mai reluat conviețuirea.
Nu a fost citată în celelalte litigii, astfel că nu a avut cunoștință de existența lor.
Întrucât buna sa credință nu este înlăturată de celelalte probe administrate în cauză, apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimații reclamanți, prin apărător au solicitat respingerea celor două apeluri ca nefondate, solicitând obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr.247 din 13 mai 2008, a respins ca nefondate apelurile.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
În principiu, anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu atrage anularea actului juridic subsecvent, în condițiile în care subdobânditorul a fost de bună credință.
Conform art.1898 cod civil, buna-credință este credința posesorului că acela de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea, iar potrivit art.1899 alin. 2 din același cod, buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei revine celui care invocă existența relei-credințe.
Din cele de mai sus rezultă că în cazul în care terțul achizitor cu titlu oneros a cunoscut sau, cu diligențe minime, putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, deci a fost de rea-credință - ceea ce trebuie dovedit - operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate a vânzătorului atrage și nulitatea titlului subachizitorului.
Prin urmare, pentru a se constata că nulitatea titlului vânzătorilor atrage și nulitatea titlului care a marcat transferul succesiv al dreptului de proprietate, trebuie să se dovedească în mod cert că terțul a fost de rea-credință.
În cazul de față, atât, cât și au fost de rea-credință.
Prin sentința civilă nr.124/17.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.B jud. G, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanții și - împotriva pârâtului.
S-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1751/23.11.2000 și repunerea părților în situația anterioară.
Pârâtul a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în comuna Jorăști jud. G, format dintr-o casă de locuit și suprafață de 4722. teren.
Reclamanții au fost obligați să restituie pârâtului suma de 8.000.000 lei, reprezentând prețul vânzării.
Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a apelului, respectiv recursului pârâtul.
Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați au menținut soluția pronunțată de instanța de fond.
a fost prezent în instanță atunci când au fost soluționate căile de atac exercitate, luând cunoștință de hotărârile pronunțate. În aceste condiții, știa că imobilul a fost restituit părinților săi și că nu mai are nici un drept de proprietate asupra acestuia.
Prin urmare, indiferent dacă a continuat să locuiască în imobil, să lucreze terenul aferent casei de locuit, dacă s-a întâlnit sau nu cu frații sau că nu și-a manifestat intenția de a vinde imobilul, pârâtul știa că nu mai este proprietar și-n consecință nu mai putea să-l înstrăineze.
Este adevărat că pârâții au divorțat în anul 1986, prin sentința civilă nr. 973/1986 pronunțată de Judecătoria Galați, însă, după un timp, au reluat conviețuirea.
Martorii și au arătat că aceștia locuiesc împreună în casa din comuna Jorăști jud.
Depozițiile acestora se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză și cu răspunsurile la interogatoriu luate părților.
Gospodărind împreună cu, chiar dacă nu a fost parte în dosarul ce a făcut drept obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, a avut cunoștință despre desființarea acestuia, precum și despre faptul că fostul soț nu mai era proprietar.
În aceste condiții, ambii pârâți au fost de rea-credință la întocmirea contractului, încercând să fraudeze interesele reclamanților din prezenta cauză.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și.
Pârâta, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, arată că hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr. civilă, criticând-o sub următoarele aspecte;
- La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, dintre părinții intimaților - reclamanți și numitul, respectiv la data de 23 noiembrie 2000, nu era căsătorită, fiind divorțată de acesta din 14 februarie 1986.
Ca dovada bunei credințe, prezumate potrivit dispozițiilor art.1899 alin.2 cod civil, nu a fost răsturnată, având credința că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege, pentru a-i transmite proprietatea.
De asemenea, la momentul încheierii contractului, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, nu era notat litigiu, imobilul era liber de sarcină ceea ce întărește convingerea că a fost de bună credință.
Pârâtul, critică hotărârea recurată pentru următoarele motive;
- In mod greșit au reținut instanțele că a știut că imobilul a fost restituit părinților săi întrucât, deși prezent la judecarea recursului, hotărârea de recurs nu i-a fost comunicată și nu a cunoscut soluția pronunțată.
Comportamentul pasiv al surorii și fraților săi după terminarea procesului de recurs, în sensul că nu s-a opus să lucreze pământul și nu a luat nici o atitudine la momentul la care a făcut publică intenția sa de a înstrăina imobilul.
- Că s-a stabilit în mod nelegal că deși divorțat de, de 22 de ani, a reluat conviețuirea cu aceasta după un timp.
Astfel s-a dat o interpretare greșită a probelor administrate în cauză.
- Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a răspuns la motivele invocate, ceea ce înseamnă că hotărârea Judecătoriei Tg. B jud. G, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art.261 alin.1 pct.5 cod pr. civilă. In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă, constată ambele recursuri nefondate.
In ce privește recursul pârâtei, reține următoarele considerente;
Deși, invocă ca temei de nelegalitate a hotărârii recurate lipsa de temei legal, de fapt se solicită o reapreciere a probelor în sensul reținerii bunei sale credințe la încheierea contractului.
Prezumția bunei credințe, prevăzute de dispozițiile art.1899 alin.2 cod civil este o prezumție relativă ce poate fi răsturnată de cel ce invocă frauda la încheierea convenției.
Astfel, instanțele au aplicat corect aceste dispoziții legale, iar reaprecierea probelor în calea de atac a recursului nu mai este admisibilă.
De asemenea, instanțele nu au aplicat greșit dispozițiile art.1191 cod civil, probele s-au administrat pentru a dovedi reaua credință a pârâților la încheierea contractului, faptul că deși știau că există un litigiu soluționat prin care s-a reziliat actul, au încheiat contractul în frauda reclamanților.
In ce privește recursul declarat de pârâtul, reține următoarele considerente;
Susținerile sale cu privire la necomunicarea hotărârii și implicit necunoașterea soluției pronunțate sunt total nefondate.
Fiind parte în litigiul ce a avut ca obiect rezilierea contractului de vânzare - cumpărare, a cunoscut de proces și a încheiat actul cu pârâta, în frauda reclamanților, pentru a scoate bunul din masa succesorală rămasă de pe urma părinților săi.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea nefondat, invocând motive de netemeinicie a hotărârii, care nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7 sau 9 cod pr. civilă pe care le-a indicat ca temei al cererii de recurs.
Este nefondat și cel de al treilea motiv de recurs, cu privire la motivarea hotărârii de către instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 cod pr. civilă.
Instanța de apel a motivat și răspuns la toate susținerile părților și a reținut în mod corect că instanța de fond a răspuns printr-un considerent comun la argumentele pârâților, respectând astfel dispozițiile art.261 cod pr. civilă.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții,cu domiciliul ales în G- bis.108,și - decedat - prin moștenitor, domiciliat în G- -/4.28, împotriva deciziei civile nr.247 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă recurenții să achite intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /19.12.2008
Tehn. /2 ex./23.12.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
