Anulare act. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.729
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr.75 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A și pârâții intimați CONSILIUL LOCAL și COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâtului recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre soluționare în recurs la tribunal, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii cererii de anulare a actului intitulat Anexa 1. Ca practică judiciară, invocă deciziile civile nr.1117/2009 și 1180/2009 ale Curții de APEL TIMIȘOARA. Susține că, conform prevederilor art.9 din Decretul nr.167/1958 a intervenit prescripția dreptului la acțiune iar, pe fond, consideră că în mod total greșit s-a constatat că Anexa 1 Primăriei comunei a produs efecte; că instanța de apel în mod greșit a soluționat cauza pe fond și constată că nu ar fi moștenitor. Nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.75 din 4 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr.220 din 26 martie 2008, pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamanta Comisia Județeană de Fond Funciar A și a constatat ca fiind fals înscrisul Anexa 1, emisă de către Consiliul Local al comunei, sub nr.1423/05.11.2001, dispunând desființarea totală a acestui înscris.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Din înscrisul anexa 1 emis de către Consiliul local al comunei sub nr. 1423/05 noiembrie 2001 6 s-a reținut că defunctul a decedat la data de 13 septembrie 1977 având ca moștenitor pe în calitate de fiu, iar ca bunuri rămase pădure din CF 117.
Din sentința civilă nr. 799 din 15 noiembrie 2001 Judecătoriei G, se reține că înscrisul anexa 1 nr. 1423/05 noiembrie 2001 a stat la baza coroborării cu actele de stare civilă pentru justificarea calității de moștenitor după autorul după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Din coala de CF 117, nr.top.389 și 389/b s-a reținut că în baza încheierii de CF 1241/22 mai 1933 s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept expropriere în favoarea statului român asupra imobilului de sub A + 2; din aceeași coală CF, sub B2, se reține că prin încheierea CF 3847/22 august 1891, dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A + 1 s-a intabulat în favoarea grof, născută.
Din coala de CF 117, s-a reținut că prin încheierea de CF 625/1927 imobilul de sub A + 1, nr.top. 389 s-a abnotat și dezmembrat în nr.top. 389/a și 389/b de 900 iugăre și 9971 iugăre 67 stânjeni; parcela 389/a s-a transnotat în CF 216 în favoarea Comunei politice cu corporațiune morală din, iar pacela cu nr.top. 389/b s-a notat în favoarea proprietarului de până atunci.
Din sentința civilă nr. 11.-/1920 a Tribunalului Arad, care a desființat sentința civilă P 1380/2-1192/30 iulie 1920 Judecătoriei d e Ocol, s-a constatat că au fost chemați în judecată a, prin tutore, prin tutore.
Din decizia civilă nr. III.1342/1937 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a reținut că s-a respins acțiunea Statului Român și s-a admis acțiunea reconvențională a pârâților, (soția lui ), (văduva lui ) și (căsătorită ); se reține că s-a disjuns cererea intervenienților și din cererea reconvențională, urmând o judecată separată; s-a dovedit astfel o proprietate extratabulară de 300 iugăre.
Instanța, față de probele mai sus administrate, coroborate cu instrucțiunile 1567/16.11.1970, Decizia XV/21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.119/08.02.2006, Ordonanța din 17 decembrie 2007 în dosarul nr.75/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, legea nr.36/1995 care a abrogat astfel anexa 1, art.184 pr.civ. apreciind că Anexa 1 are caracterul unui act oficial emis de o autoritate publică, Consiliul Local al comunie, a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.799 din 15 noiembrie 2001 Judecătoriei G, coroborat cu situația de carte funciară, reflectă lipsa de dovadă, de realitate a existenței unui drept de proprietate asupra pădurii în litigiu din CF 117 nr.top 389/
Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat a declarat apel Patru considerând hotărârea netemeinică și nelegală.
În motivele de apel apelantul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contrară unei realități și că a confundat noțiunea de nulitate cu noțiune de fals.
A mai arătat că, constatarea unui fals se face doar de organele de urmărire penală și poate fi cercetat de instanța civilă, dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris. Anexa 1 odată cu apariția legii nr.36/1995 privind activitatea notarială a fost abrogată tacit, astfel că acțiunea de constatare a falsului intitulat Anexa 1 este nelegală odată ce acest înscris nu poate fi apreciat ca un act oficial și fiind abrogat nu poate avea nicio consecință juridică.
Tribunalul Arada apreciat că este neîntemeiat apelul declarat de pârâtul, reținând considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Din Ordonanța din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul penal nr.75/P/2007 rezultă că inculpatul a întocmit la solicitarea persoanelor interesate, pe baza actelor de stare civilă și a declarațiilor acestora, Anexa 1, descrisă în Instrucțiunile nr.1567/16.11.19701, iar aceste înscrisuri au fost depuse la dosarele civile în care erau cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, modificată și în considerarea lor ca probe s-au pronunțat hotărâri judecătorești, care au rămas irevocabile, deși formularul Anexa 1 denumit cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, care se trimitea notarului de stat, nu mai era necesar, după intrarea în vigoare a legii nr.36/1995, privind activitatea notarilor publici, lege care a abrogat Instrucțiunile nr.1567/16.11.1970.
Din verificarea înscrisului Anexa 1 și actele de stare civilă, se reține în ordonanța procurorului că au fost înserate date neadevărate în anexele 1, ce au fost depuse la dosarele aflate pe rolul Judecătoriei
În baza art.14 lit.a și art.346 pr.pen. s-a dispus să se desființeze Anexele 1 eliberate de Primăria și anexele 1 emise de Primăria, cu excepția anexelor din dosarele nr.1167/2001, 1180/2001, 215/2002, 1164/2001 ale Judecătoriei G, de către instanța civilă, prin promovarea unor acțiuni civile de către Comisia Județeană de Fond Funciar A, conform deciziei nr.XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere îndrumările date prin decizia nr.XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia civilă nr.1222/R din 15 decembrie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA, conținutul acțiunii din prezenta cauză, conținutul acțiunii din dosarul nr.924/2001, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.799/2001, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 din Codul civil, privind autoritatea de lucru judecat, excepția care în mod temeinic și legal a fost respinsă de prima instanță.
A reținut că prima instanță nu a făcut nicio confuzie între nulitate și fals, cum pretinde apelantul, ci a analizat conținutul Anexei 1 emisă de Primăria, cu nr.1423/05.11.2001, în considerarea ordonanței din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul penal nr.75/P/2007 și a probelor administrate în acel dosar penal.
Aplicarea dispozițiilor art.111 teza I din Codul d e procedură civilă se face în baza îndrumărilor date prin decizia civilă nr.1222/R din 15 decembrie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA, astfel că și acest motiv de apel este nefondat.
În consecință, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus anularea Anexei 1 emisă de Primăria, cu nr.1423/05.11.2001, este temeinică și legală, astfel că în baza art.296 pr.civ. a respins apelul.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul, solicitând, în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre soluționare în recurs la tribunal, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii cererii de anulare a actului intitulat Anexa 1.
În motivare, pârâtul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.1, 7, 8 și 9.pr.civ. arătând, referitor la competența instanței, că această cauză are natura unui litigiu de fond funciar, așa încât, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2005, împotriva hotărârii primei instanțe există o singură cale de atac, recursul, care era de competența Tribunalului.
În ceea ce privește fondul litigiului, pârâtul recurent a învederat că motivarea instanței, bazată pe așa-zisele "dispozițiuni ale Ordonanței din 17.12.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, este neîntemeiată, odată ce această ordonanță nu constată că unele acte (printre care și Anexa 1 cu nr.1223/2001 a Consiliului Local ) ar fi false, ci îndrumă Comisia Județeană să acționeze în justiție.
Recurentul a mai susținut că, potrivit prevederilor art.9 din Decretul 167/1958 a intervenit prescripția dreptului la acțiune, momentul de când a aflat reclamanta de acest act neîncepând să curgă din data comunicării ordonanței procurorului, ci de la data primirii sentinței din 2001.
Totodată, a învederat că în materie civilă, conform art.111 pr.civ. cererea de constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Că, doar organele de urmărire penală și instanțele penale pot constata un fals, de la această regulă făcând excepție prevederile art.184 pr.civ. pentru situația în care instanțele penale nu mai pot constatat falsul, dar numai în anumite condiții, neîntrunite în acțiunea reclamantului.
Astfel, a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art.184 pr.civ. falsul se poate cerceta de către instanța civilă dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, ceea ce nu este cazul, deoarece niciunul din învinuiții din dosarul penal nu au decedat și nici nu a fost amnistiat iar fapta nu a fost constatată că a fost prescrisă.
De asemenea, recurentul a arătat că, existând posibilitatea acțiunii în realizarea dreptului, într-un proces penal de constatarea falsului, nerezolvat de instanța penală, nu se poate solicita constatarea falsului într-un proces civil, precizând că o altă excepție este cea a inadmisibilității unei acțiuni în constatare a anulabilității unui act (Anexa 1), care a devenit nul prin abrogarea tacită ca urmare a adoptării Legii nr.36/1995.
În sfârșit, recurentul a relevat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că Anexa 1 este un act declarativ și nu constitutiv de drepturi.
Reclamanta intimată Comisia Județeană de Fond Funciar A și pârâții intimați Comuna și Consiliul Local, deși au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.1, 7, 8 și 9.pr.civ. și art.184 pr.civ. Curtea apreciază că recursul pârâtului este neîntemeiat pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
În legătură cu susținerea recurentului, potrivit căreia cauza de față are natura unui litigiu de fond funciar, iar împotriva hotărârii primei instanțe există o singură cale de atac, recursul, Curtea apreciază că această susținere este neîntemeiată, întrucât acțiunea în constatarea falsului și desființarea unui înscris falsificat este o acțiune în realizare, de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art.184 pr.civ. hotărârea primei instanțe fiind supusă apelului și recursului.
În acest context, este de menționat că nu poate fi însușită critica potrivit căreia acțiunea de față nu poate fi primită în raport de dispozițiile art.111 pr.civ. întrucât acțiunea de față nu este o acțiune în constatare, ci o acțiune în realizare, câtă vreme prin acțiune s-a solicitat și desființarea înscrisului falsificat, această caracterizare a naturii acțiunii (ca fiind în constatare) fiind făcută și prin Decizia nr.1222/R/15.12.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA (de casare cu trimitere spre rejudecare), astfel încât această problemă de drept dezlegată de instanța de recurs este obligatorie pentru instanțe, intrând în puterea lucrului judecat.
Nici critica prescripției dreptului la acțiune, potrivit art.9 din decretul 167/1958, nu poate fi primită, întrucât falsitatea unui înscris este sancționată de norme imperative prevăzute de Codul penal, sub forma unor infracțiuni, iar sancțiunea civilă nu poate fi alta decât nulitatea absolută a acestor înscrisuri falsificate, astfel încât acțiunea civilă în constatarea falsului și desființarea înscrisului falsificat este imprescriptibilă.
Nici excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva adoptării Legii nr.36/1995 nu poate fi primită, întrucât simpla adoptare a acestui act normativ nu are drept consecință, așa cum greșit reține recurentul, nulitatea Anexei 1, dacă această nulitate nu este constatată printr-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, Curtea reține că este neîntemeiată susținerea recurentului, potrivit cu căreia doar organele de urmărire penală și instanța penală poate să constate falsul, având în vedere dispozițiile art.184 pr.civ. și art.14 lit.a, 245 lit.c/1 și art.346 pr.pen. precum și dispozițiile deciziei nr.XV/21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, potrivit cărora se poate exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată.
În ceea ce privește fondul litigiului, este de observat că obiectul acestuia este constatarea falsului și desființarea înscrisului falsificat (Anexa 1 emisă de Consiliul Local ), înscris care, deși nu are caracter constitutiv de drepturi, așa cum susține recurentul, a produs efecte juridice, stând la baza pronunțării Sentinței civile nr.799/15.11.2001 a Judecătoriei G, alături de actele de stare civilă.
Astfel, Curtea reține că soluția primei instanțe, menținută de instanța de apel, privind constatarea caracterului fals al Anexei 1 și desființarea acestui înscris, este corectă, întrucât în cuprinsul acestui înscris este înscrisă mențiunea neadevărată (nedovedită) că defunctul ar fi deținut în proprietate pădurea înscrisă în CF 117 nr.top 389/b.
Or, din coala de CF nr.117, nr.top 389/a și 389/b, rezultă următoarele: în baza încheierii de CF 1241/22 mai 1993 s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de expropriere în favoarea Statului Român asupra imobilului de sub A2; din aceeași coală, sub B2, prin încheierea CF 3847/22 august 1891, dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A1 s-a intabulat în favoarea "grof, născută "; prin încheierea CF 625/1977 imobilul de sub A1, nr.top 389 s-a abnotat și dezmembrat în nr.top 389/a și 389/b de 900 iugăre și 9.971 iugăre și 67 stânjeni, parcela nr.389/a transmițându-se în CF 1216 în favoarea Comunei politice cu corporațiune morală din, iar parcela nr.top 389/b notându-se în favoarea proprietarului de până atunci.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, nefiind susceptibilă de casare sau modificare pentru niciunul dintre cazurile prevăzute de art.304 pct.1, 7, 8 și 9.pr.civ. indicate prin cererea de recurs, astfel că în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.75 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/02.07.2009
Tehnored.MM/2 ex/03.07.2009
Instanță fond: Judecătoria G - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Cristian Pup, Florin Șuiu
