Anulare act. Decizia 736/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 736
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 420 din 12 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1139 din 2 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7973/2006), în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, consilier juridic, pentru intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, intimații pârâți, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, după care;
Instanța, față de referatul grefierului de ședință, repune cauza pe rol și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, în raport de motivele scrise pe care le susține și oral, a pus concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei și pe fond admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 597 și 600 din 19.10.1999, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI Cas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Intimații pârâți, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 21.04.2006, pronunțată în dosarul nr.1200/CIV/2006 a Tribunalului Dolj - Secția Civilă s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind contestația formulată de reclamanta, împotriva deciziei nr.3599/31.01.2006, emisă de Primarul Mun.C și respectiv constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.597/19.10.1000 și nr.600/19.10.1999 încheiate între Consiliul Județean D -Sector Servicii Publice și pârâții și și înaintarea cererii privind constatarea nulității absolute a celor două contracte la Judecătoria Craiova.
Prin sentința civilă nr.1139 din 02.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, respinse cererile pentru cheltuieli de judecată formulate de reclamantă și de pârâtul.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că în cauză imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către stat, aspect statuat definitiv si irevocabil prin sent.civ. nr.17211/1997 a Judecătoriei Craiova si dec.civ. nr.1333/1998 a Curții de APEL CRAIOVA, și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr.10/2001, inclusiv asupra termenului de prescripție. Instanța a reținut că prezenta acțiune a fost introdusă cu mult după expirarea termenului prev. de art. 45 alin.5. deci dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel reclamanta.
In motivarea apelului, s-a arătat că dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece a fost prelungit succesiv și înstrăinările care fac obiectul litigiului au fost făcute cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Apelanta a arătat că se afla într-un caz nou de nulitate absolută pentru vicii de consimțământ reglementat expres de L 213/1998, care creează posibilitatea pentru cei îndreptățiți să revendice imobilele, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Față de acest act normativ, apelanta arată că sunt valabile înstrăinările făcute în baza Legii nr.112/95 până la data de 24.11.1998, data intrării în vigoare a Legii nr.213/1998. Apelanta invocă dec. nr.1/1998, în sensul că foștii proprietari nu au încetat nici un moment să fie proprietarii imobilelor, prescripția stinge numai dreptul material la acțiune, dreptul la acțiune în sens procedural fiind imprescriptibil, iar drepturile patrimoniale sub aspectul prescripției, cum este cazul dreptului de proprietate nu sunt reglementate de Decretul Nr.167/1958.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Prin decizia nr.420 din 12 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1133 din 02.02.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-. în contradictoriu cu intimații pârâții: PRIMARIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUN. C, CONSILIUL JUD.D-SECTOR SERVICII PUBLICE, intimații:,.
A fost obligată apelanta la plata către intimații, și, a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 45, alin.5 din Legea 10/2001, conform cărora excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că s-a reținut în mod greșit că acțiunea este prescrisă, întrucât numai înstrăinările efectuate în temeiul legii 112/1995 au deplina protecție a Legii 10/2001, nu și înstrăinările ulterioare apariției Legii 213/1998, cum este cazul contractelor de vânzare cumpărarea contestate.
Recurenta reclamantă a arătat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat de dispozițiile art.6, alin.2 din legea 213/1998, iar acțiunea prin care se apără drepturi reale, din categoria cărora face parte și dreptul de proprietate, este imprescriptibilă sub aspect extinctiv.
S-a mai arătat că nu s-a analizat fondul raportului juridic dedus judecății, și anume nerespectarea dispozițiile Legii 112/1995 și a HG11/1997, care impun suspendarea de drept a procedurii administrative până la soluționarea irevocabilă a cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, precum și frauda la lege.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, și pe fond, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 304, pct. 7,8și 9, 312 Cod pr. civ. Legea 10/2001, Decretul nr. 167/1958, nr.HG 11/1997, art. 6 din legea 213/1998.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
La data de 22.01.2008, recurenta reclamantă formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin.5 din Legea 10/2001, precum și a dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.
Prin încheierea de ședință din 5 februarie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului 223/1974, întrucât actul normativ nu mai este în vigoare, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin.5 din Legea 10/2001, și a dispus suspendarea cauzei potrivit art. 29, alin.5din Legea 47/1992.
Prin decizia nr. 629/29.05.2008, pronunțată în dosarele nr. 201D/2008 și 217D/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45, alin.1 și 5 din Legea 10/2001, iar dosarul a fost restituit instanței de contencios ordinar în vederea continuării judecății.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, Cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv a prevederilor art. 46, alin.1 și 5 din Legea 10/2001, în raport de care au reținut că acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă.
Potrivit art. 46, alin.1 din legea 10/2001, toate actele de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, rămân valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Potrivit alin.5 al aceluiași articol, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv de la data de 14.08.2001.
Prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr.145/2001, acest termen a fost prelungit succesiv până la data de 14.08.2002.
Termenul instituit de art. 46, alin.5 din Legea 10/2001 este un termen special de prescripție, susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen, în condițiile prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În speță, cererea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 597/19.10.1999 și nr. 600/19.10.1999, încheiate între Consiliul Jud. D - Sector Servicii Publice, în calitate de vânzător, și pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători, a fost dedusă judecății la data de 24.02.2006, la interval de peste 3 ani de la data expirării termenului reglementat de art. 45, alin.5, din Legea 10/2001, astfel că prin hotărârile recurate corect s-a reținut prescrierea dreptului la acțiune privind valabilitatea actelor de înstrăinare.
Nu au fost invocate și dovedite cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958, și nici nu s-a solicitat de către partea interesată repunerea în termen.
În plus, sesizată la cererea reclamantei, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45, alin.1 și 5 din Legea 10/2001, apreciind că acestea sunt conforme cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21, 44 și 136, care consacră dreptul de acces la o instanță, garantarea dreptului de proprietate privată și reglementează conflictul temporal de legi.
Instanța de recurs apreciază că prevederile art. 46, alin.5 din Legea 10/2001 răspund și exigențelor impuse de dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, și de practica constantă în materie a instanței de contencios european, potrivit cu care dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut, ci este supus limitărilor din partea puterii de stat, care beneficiază de o anumită marjă de apreciere a măsurilor concrete pe care este chemată să le adopte pentru reglementarea acestui drept fundamental. Astfel, în considerentele hotărârii Golder contra Marii Britanii, pronunțată la data de 21.05.1975, a arătat că dreptul de acces la o instanță este susceptibil de limitări, care însă trebuie să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Toate aceste condiții expuse sunt îndeplinite prin norma de drept instituită prin art. 45 alin.5 din legea 10/2001, scopul legitim urmărit fiind impus de rațiuni sociale majore, constând în necesitatea asigurării unui climat de certitudine a raporturilor juridice civile( așa cum s-a reținut și în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale nr.427/18.11.2003, nr.868/5.12.2003, nr. 372/5.07.2005, nr. 792/31.08.2005, nr. 673/11.09.2007, și nr. 774/15.11.2007, toate publicate în Monitorul Oficial), fără ca substanța dreptului de acces la instanță să fie afectat, și cu respectarea proporționalității între interesul general și cel individual.
Nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante, în sensul că dispozițiile legale aplicabile sunt cele cuprinse în art.6, alin.2 din Legea 213/1998, și nu cele ale Legii 10/2001, întrucât pe de o parte acțiunea promovată nu este una în revendicare, ci o acțiune în constatarea nulității absolute a unor acte de înstrăinare, iar pe de altă parte, chiar prevederile legale invocate de recurentă deschid calea acțiunii în revendicare cu condiția ca bunurile preluate de stat fără titlu valabil să nu facă obiectul unor legi speciale de reparație, or, în speță, Legea 10/2001 reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 19879, fiind așadar, lege specială în raport cu legea 213/1998, calitate în care se aplică cu prioritate, potrivit principiului de drept - legea specială derogă de la cea generală.
Susținerea conform căreia sub incidența art. 45, alin.1 din Legea 10/2001 cad doar înstrăinările efectuate în temeiul Legii 112/1995 este lipsită de interes, căci contractele a căror anulare s-a solicitat au fost perfectate în baza acestui act normativ, și nu este nici întemeiată, deoarece însuși textul de lege citat menționează că are în vedere toate actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare.
Față de considerentele care preced, Curtea apreciază că hotărârile instanțelor de fond sunt legale, și nu există motive care să atragă casarea sau modificarea deciziei recurate, potrivit art. 304, pct. 1-9, Cod pr. civ.
În raport de constatarea împlinirii termenului de prescripție special, devine inutilă analiza celorlalte critici referitoare la fondul cauzelor de nulitate invocate de reclamantă, excepția prescripției având un caracter peremptoriu.
Văzând dispozițiile art. 312, Cod pr. civ, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 420 din 12 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1139 din 2 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7973/2006), în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/ 25.09.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
