Anulare act. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 741
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 2 iunie 2009 privind recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 180 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea intimaților reclamanți și, prin apărător să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 9 iunie 2009.
CURTEA
La data de 14.02.2005,reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și G, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1808 / 15.11.2000 la BNP ce privește terenul situat in C,-,24,26.
În motivare au arătat că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 672/17.07.2001 la BNP reclamanții au cumpărat de la un teren în suprafață de 420 mp situat in C,str.- - nr. 38,jud.
A mai arătat reclamanta că persoana de la care au cumpărat terenul l-a dobândit prin Ordinul Prefectului nr. 174/2001 și că după perfectarea actelor, când s-au deplasat la teren, au întâlnit opoziția altor persoane care au declarat ca sunt proprietarii terenului pe care reclamanții îl cumpăraseră.
Pârâții au formulat întimpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând ca actul de vânzare cumpărare nr. 1808/2000 prin care au dobândit de la tatăl sau G cota ce i se cuvenea din terenul din C-, 24, si 26, este perfect valabil.
Prin sentința civila nr.5605 din 25.05.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova in dosarul cu nr. 4821/2005, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta, fiind obligați aceștia către pârțâți la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Prima instanță a reținut ca motivul invocat de reclamanți, respectiv ca pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare cu acte de proprietate altei persoane, nu constituie cauza de nulitate a contractului,ci atrage obligația de garanție vânzătorului contra evicțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Au susținut că, deși reclamanții si-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 948 si 966 Cod civil, prima instanța a analizat cauza prin prisma unui alt motiv de nulitate respectiv acțiunea in revendicare soluționată irevocabil.
Apelanții au susținut ca acțiunea in constatarea nulității a fost motivată pe rezoluția Parchetului prin care s-a constatat ca hotărârea judecătorească de constatare a dreptului de proprietate a fost obținută prin falsificarea chitanțelor de vânzare cumpărare si uzul de fals al chitanțelor.
Astfel pârâții au încheiat actul pe o cauză imorală cu intenția de a-i păgubi pe reclamanți.
Prin decizia civila nr.228 din 17.02.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj in dosarul cu nr. 4355/ 2005, s-a admis apelul, s-a desființat sentința si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
S-a reținut că potrivit art. 129 Cod pr.civilă, instanța are obligația de califica legal acțiunea, respectiv de identifica temeiul juridic al cererii reclamantului si de a se pronunța asupra obiectului cererii fără a-i putea depăși limitele.
Prima instanță, reținând ca in cauza operează obligația de garanție contra evicțiunii a vânzătorului, neexistând vreun motiv de nulitate, încălcat obligațiile prevăzute de art. 129 Cod pr.civila, soluționând cauza pe un alt temei juridic, ceea ce echivalează cu necercetare a fondului cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților in promovarea actinii in constatare nulitate, întrucât chiar in condițiile in care s-ar admite acțiunea, pirita recurenta are si calitatea de moștenitoare autorului vânzător, astfel ca imobilul ar intra tot in patrimonial sau.
O alta critică recurentei, a vizat greșita aplicare a legii în soluționarea apelului, întrucât eronat s-a reținut ca prima instanță nu intrat in cercetarea fondului deoarece nu a calificat obiectul cererii reclamanților si nici temeiul juridic al acestuia.
Prin Decizia 2138 Curții de APEL CRAIOVA, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 228 din 17 febr. 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 4355 / 2005 si a fost înaintat Judecătoriei Craiova spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de recurs a reținut ca instanța de fond nu a analizat valabilitatea cauzei actului juridic dedus judecății, iar excepția lipsei de interes invocata de pârâta nu poate fi analizata direct in recurs, ci a fost avută în vedere și analizată în rejudecare pe fond a cauzei.
spre rejudecare cauza a fost înregistrată la aceeași instanța sub nr-( nr.vechi:15253/C/31.08.2006)
La 06.11.2006 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că temeiul juridic al acțiunii il constituie art. 966 Cod.civ. si a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisurilor sub semnătura privata din 24.06.1974 si 26.09.1975, în contradictoriu cu pârâții, si, susținând ca aceste acte sunt false, așa cum a conchis si Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
La 29.11.2006 pârâta a invocat excepția lipsei de interes reclamanților in promovarea actinii, în condițiile în care Curtea de APEL CRAIOVA, in considerentele dec. civ. nr. 112/ 2005 reținut cu autoritate de lucru judecat că dreptul de proprietate al piritei a fost dobândit prin uzucapiune si nu in baza celor doua antecontracte de vânzare cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 6499 din 08.05.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de si în contradictoriu cu pârâții și, a lipsita de interes.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 200 lei cheltuieli de judecata.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut și constatat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP sub nr 672/ 17.07.2001,reclamanții au cumpărat de la numita terenul in suprafața de 420 mp,pe care vânzătoarea îl dobândise prin Ordinul Prefectului nr 174/04.07.2001.
Prin C nr 17293/21.09.2000 a Judecătoriei Craiova definitive si irevocabila,s-a constatat dreptul de proprietate al numiților G și asupra terenului de 1935 mp,din care o parte se suprapune cu cel din titlul reclamantului.
G,prin contractul de vânzare cumpărare nr 1808/ 15.11.2000 a vândut cota sa indiviza din terenul menționat către fiica sa, pârâta.
Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea acestui contract pentru cauza ilicita, precum si a celor doua antecontracte de vânzare -cumpărare din 1974 si 1975 prin care ceilalți pârâți au promis sa vândă autorului G suprafețe de teren.
Prin C nr 112/ 18.01.2005 a Curții de APEL CRAIOVAs -a statuat cu putere de lucru judecat ca prin C nr 17293/ 2000 Judecătoriei Craiovas -a constata dreptul de proprietate al autorilor piritei asupra terenului de 1935 mp in temeiul faptului juridic al uzucapiunii si nu ca urmare a constatării valabilității celor 2 antecontracte.
Față de acest aspect reținut, instanța a constatat că reclamanții nu au interes legitim, născut si actual in promovarea cererii in constatarea nulității celor 2 acte sub semnătura private,prin anularea acestora efectul uzucapiunii de a se dobândi dreptul de proprietate nefiind înlăturat.
De asemenea,instanța a constatat că reclamanții nu au interes nici in promovarea cererii in constatarea nulității actului autentic,în situația în care vânzarea ar fi constatat nula,cota indiviz din teren nu ar intra in patrimonial vânzătorului,care este decedat, ci ar rămâne in patrimonial pârâtei,ca urmare moștenirii legale.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost soluționată cauza în temeiul excepției lipsei de interes, reținând că prin decizia nr. 112 /2005 a Curții de APEL CRAIOVA s- statuat cu putere de lucru judecat că prin sentința civilă nr. 17293 /2000 s- constatat dreptul de proprietate al autorilor pârâtei asupra terenului de 1935, ca efect juridic al uzucapiunii și nu ca urmare a constatării valabilității celor două înscrisuri sub semnătură privată.
În acest context, au arătat că putea de lucru judecat este dată de dispozitivul hotărârii, nu de considerente, prin urmare nu se poate reține că decizia mai sus menționată, statuează asupra modului de dobândire a proprietății autorilor intimatei.
De asemenea, nu se poate reține că anularea chitanțelor nu produce nici un efect juridic, fiind greșit raționamentul instanței, când consideră că în acțiunea în constatare, nu s-ar fi constatat valabilitatea acestor înscrisuri. Cu atât mai mult cu cât prin decizia civilă nr. 17293/2000 nu se putea constata dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 de ani, atât timp cât chitanțele invocate, au fost încheiate în anii 1974 și 1975 - moment de la care începe să curgă termenul pentru uzucapiune, care în anul 2000, nu se împlinise.
A rezultat, așadar, că la constatarea dreptului de proprietate al autorilor au fost avute în vedere și cele două chitanțe, ce au stat la baza pronunțării sentinței, de unde se justifică interesul reclamanților în cauză.
A mai aratat că instanța nu ținut seama că la data soluționării litigiilor între părți, nu se stabilise de către parchet că cele două chitanțe sunt false.
Ca atare, constatarea nulității înscrisurilor are influență cu privire la analizarea prin comparație a titlurilor de proprietate, într-o altă cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești în revendicare.
Prin decizia civilă nr. 180/2008 Tribunalul Dolja admis apelul formulat de reclamanți dispunând în consecință desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține ci instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de interes a reclamanților, aceștia fiind direct afectați de nelegalitatea actelor încheiate și deși având dreptul să le atace în instanță pentru cercetarea valabilității lor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând casarea ei ca nelegală cu respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a motivat susținând că pe de o parte, recurenții trebuiau să timbreze cererea lor la valoare, iar pe de altă parte lipsa lor de interes în promovarea acțiunii este vădită, așa încât hotărârea instanței de fond este corectă, ea nefăcând decât să confirme drepturile existente și opozabile ale pârâtei.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanții au un interes direct și legal în promovarea acțiunii lor.
Acțiunea formulată de aceștia vize4ază constatarea nulității absolute a unor acte juridice. Ori nulitatea absolută prin însăși natura ei este o nulitate cu caracter general ce poate fi invocată de oricine, iar interesul în promovarea unei astfel de acțiuni fiind prezumat și subânțeles.
Atât timp cât reclamanții au afirmat că au și un interes personal și direct în constatarea nulității absolute a unor acte juridice, instanța de fond nu avea dreptul de a le nega acestora posibilitatea de a se adresa unei instanțe.
Prin acțiunea lor, reclamanții vizează așadar protejarea unui interes personal, dar și a unui interes general prin desființarea unor acte ce pot afecta ordinea de drept lezată prin întocmirea unui act nul absolut.
Așa încât instanța avea obligația să cerceteze fondul cauzei, iar nu să se eschiveze de la analizarea pe fond a legalității întocmirii unor acte.
În atare situație tribunalul a procedat corect dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare. Restul problemelor sunt probleme de fond ce vor fi analizate cu ocazia rejudecării. Cu această ocazie se poate discuta inclusiv problema timbrajului la valoare a acțiunii invocată de recurentă.
Esențial în cauză este dreptul reclamanților de a ataca în justiție un act pe care îl consideră nul absolut și față de care invocă un interes direct, legal și plauzibil.
În consecință recursul pârâtei este nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 180 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/11.06.2009
Tehnored.
Jud. apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
