Anulare act. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O Â N
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, -.10,.33, împotriva deciziei civile nr. 419 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G, cu sediul instituției în G,- și 93 cu sediul în G,-, în acțiune civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-reclamantă lipsă av. în substituirea lui av., în baza împuternicirii de substituire depusă la dosar, și pentru intimata-pârâtă SC 93 SRL G, av., în baza împuternicirii avocațiale din 29.01.2008, lipsă fiind intimata-pârâtă Primăria mun.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av. pentru intimata SC 93 SRL precizează că nu are cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Apărătorul recurentei-reclamante critică decizia instanței de apel pe motiv de nelegalitate în sensul prevederilor art.304 pct.8 cod procedură civilă.
Prin decizia pronunțată în apel, au fost admise apelurile civile declarate de pârâte și trimisă cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul- - secția contencios administrativ, reținând în motivare că, raportat la obiectul acțiunii și calitatea persoanelor semnatare ale contractului de concesiune, este vorba de un act administrativ în sensul definit de legea contenciosului administrativ.
Este de necontestat faptul că obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de concesiune încheiat de pârâte cu privire la suprafața de 400. teren situat în G,-. Susține însă, că dacă acest contract s-ar fi încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, ar fi fost obligatoriu ca desemnarea concesionarului să se realizeze urmare organizării unei licitații publice, după cum obligatoriu era si stabilirea duratei acestui contract pe toată durata existenței construcției în condițiile în care durata recuperării valorii terenului a fost stabilită la 25 ani. În opinia sa, ceea ce au realizat efectiv părțile semnatare ale contractului denumit "de concesiune" a fost o negociere de pe poziții de egalitate ale principalelor clauze ale acestuia, situație care plasează acest act juridic în mod necondiționat și categorie în spera dreptului civil.
Apreciază că, în raport de cele menționate dar și de disp.art.969 cod civil, tribunalul a încălcat și voința reală a părților concretizată la încheierea actului juridic a cărei nulitate se solicită a fi constatată, devenind astfel incidentă și cauza de modificare a hotărârii prevăzută de art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În concluzie, solicită admiterea recursului și în temeiul art.312 al.3 teza 1 cod procedură civilă casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond apelului. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte SC 93 SRL, av., apreciază că nu există nici o cauză de nulitate a contractului de concesiune pentru suprafața de 400. aparținând reclamantei, întrucât pârâta nu cunoscut faptul că acest teren fusese revendicat sau că există posibilitatea pe viitor de a fi revendicat și nu a urmărit nici un moment fraudarea intereselor reclamantei sau a dispozițiilor legale. Primăria a analizat cererea, s-a adoptat o hotărâre a Consiliului local și s-a atribuit terenul pentru construirea a 4 blocuri.
În opinia sa, problema ce trebuie analizată este instanța competentă a soluționa cauza. Obiectul cererii îl constituie constatarea nulității absolute a unui contract de concesiune între o societate comercială și Primăria mun.G; fiind un act încheiat de o societate comercială în scopul desfășurării activității sale, în opinia sa, actul natură comercială, și raportat la dispozițiile art.56 din Codul comercial, natura juridică a cauzei este comercială.
În practică însă, situația este controversată, urmând ca instanța să aprecieze dacă Judecătoria Galația fost competentă a soluționa cauza pe fond.
Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea cu nr.4278/C/2006 înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria mun. G prin Primar și SC 93 să se constate nulitatea absolută și parțială a contractului de concesiune nr. 33698/30.12.1997 cu privire la suprafața de 400mp. teren situat în G-.
În fapt reclamanta a susținut că s-a judecat pentru acest teren. Deși pârâta Primăria știa de existența litigiilor referitoare la dreptul său de proprietate a dispus concesionarea către SC 93 SRL a unei suprafețe de teren pentru construirea unor blocuri de locuințe care include și proprietatea sa în suprafață de 400 mp. În condițiile în care prin contractul de concesiune se aduce atingere dreptului său de proprietate și față de faptul că una din pârâte știa că dispune și de terenul altei persoane, consideră că acest act este nul absolut parțial.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte,iar în drept a invocat prevederile art.948 pct.4 C.civ.
Pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Judecătoria Galați prin sentința civilă nr.8975/20.12.2006,a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria mun. G,a admis acțiunea reclamantei și constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr. 33698/30.12.1997 încheiat între cele două pârâte, pentru suprafața de 400 mp. teren situat în G-.
Pentru a hotărî astfel a reținut că excepția invocată de pârâta Primăria mun. G este nefondată deoarece acesta a semnat contractul de concesiune a cărui nulitate se solicită.
Pe fondul cauzei a constatat că acest contract este încheiat cu nerespectarea art. 11 și 12 din Legea 50/1991 care permitea concesiunea numai cu condiția efectuării unei licitații publice. Potrivit aceleiași legi terenul nu putea face obiectul concesionării deoarece era revendicat, iar construirea a 4 blocuri de locuințe nu se include în noțiunea de utilitate publică. În condițiile în care contractul s-a încheiat cu nerespectarea unor dispoziții imperative s-a considerat că sancțiunea nulității absolute și parțiale este pe deplin aplicabilă.
Împotriva sentinței civile nr 8975/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Galați au declarat apel ambele pârâte. Prin motivele de apel s-a susținut că judecătoria a pronunțat o soluție cu încălcarea normelor de competență materială deoarece contractul este guvernat de art. 56. com. Pe fondul cauzei au cerut să se constate că la momentul semnării contractului nu se știa că terenul este revendicat de reclamantă, iar prevederile Legii 50/1991 au fost respectate la momentul semnării actului.
În apărare intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând că actul pentru care se solicită aplicarea sancțiunii nulității este un act administrativ care odată intrat în circuitul civil este guvernat de legea civilă. Din acest punct de vedere, în cauză, nu s-au încălcat normele de ordine publică referitoare la competență. Pe fondul cauzei a precizat că actul a fost încheiat cu încălcarea normelor imperative prevăzute de Legea 50/19991.
Prin decizia civilă nr. 419 din 13.09.2007 pronunțată în dosarul nr.3170/121.2007, Tribunalul Galați - secția civilă, a admis apelurile declarate de pârâtele Primăria Municipiului G și SC 93 SRL G, a anulat sentința civilă nr. 8975/20.12.2006 a Judecătoriei Galați și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță, la ribunalul Galați - secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
În cauză, se solicită să se constate nulitatea absolută parțială a unui contract de concesiune.
Din punct de vedere juridic, raportat la calitatea persoanelor semnatare ale acestuia, la obiectul contractului și la scopul pentru care s-a încheiat se constată că în cauză este vorba de un contract administrativ în sensul definit de Legea contenciosului administrativ pentru următoarele motive:
Competența contenciosului administrativ este definită de art. 1 din Legea 544/2004 care, în articolul 2 litera c, definește actul administrativ ( actul încheiat de autoritatea publică prin care pune în valoare un bun proprietate publică și satisface un interes public ).
În cauză, pârâta Primăria mun. G are calitatea de autoritate publică și a dispus de un bun pe care l-a considerat proprietate publică pentru construirea unor blocuri de locuințe și, ca urmare, a încheiat un act administrativ a cărui legalitate și temeinicie nu poate fi analizată decât de instanța de contencios administrativ prevăzută de art. 10 din Legea 544/2004. În aceste condiții se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
Susține reclamanta, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Că, prin hotărârea pronunțată în apel, s-a încălcat și voința reală a părților concretizată la încheierea actului juridic a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, întrucât ceea ce efectiv au realizat părțile semnatare ale contractului denumit "de concesiune" a fost o negociere de pe poziții de deplină egalitate ale principalelor clauze, situație care probează actul juridic astfel încheiat, în mod necondiționat și categoric, în sfera dreptului civil.
În acest context, greșit s-a reținut natura contractului ca fiind de concesiune și eronat s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, a apelului.
Recursul declarat este nefondat.
Atât timp cât contractul nr.33698/30.12.1997 s-a încheiat de către Primăria municipiului G - autoritatea publică care pune astfel în valoare un bun proprietate publică și satisface un interes public, corect a reținut instanța de apel că legalitatea și temeinicia acestuia nu poate fi cenzurată decât de instanța de contencios administrativ prevăzută de art. 10 din Legea nr.544/2004.
Caracterizarea actului în speță, ca fiind unul administrativ este impusă de dispozițiile art.1 alin.2 lit.c din Legea nr.544/2004, astfel încât, susținerea recurentei în sensul ignorării voinței reale a părților și interpretării greșite a actului juridic dedus judecății nu poate fi primită.
Tribunalele au, în sistemul actual al Codului d e procedură civilă, o competență de fond, una în materie de apel, o competență de recurs și o competență diversă. Competența de fond a tribunalului, privită prin prisma tuturor atribuțiilor acestuia, este o competență de excepție.
Întrucât calificarea unor litigii ca fiind de natură civilă sau administrativă întâmpină uneori serioase dificultăți, unele din reglementările mai recente determină, în mod expres, competența instanțelor de contencios administrativ.
În acest sens, art.10 din Legea nr.544/2004 căruia, în mod corect, i s-a dat eficiență, instanța de control judiciar apreciind justificat că instanței de contencios administrativ îi revine competența de a examina legalitatea actului în speță, chiar și după intrarea acestuia în circuitul civil.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile vizând interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii nefiind justificate.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.312 pct.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, -.10,.33, împotriva deciziei civile nr. 419 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - --
GREFIER,
Red./22.02.2008
VM/22.02.2008
2 ex./22.02.2008
Fond: Judecătoria Galați - jud.
Apel: Tribunalul Galați - jud.: Benescu+
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
