Anulare act. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 750
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă și pârâții recurenți, și împotriva deciziei civile nr.31/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen și timbrate cu câte 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.06.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin sentința civilă nr.2237/06.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și.
A obligat reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecată față de pârâta și la 300 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat în principal constatarea nulității absolute a actului de dezmembrare si ieșire din indiviziune încheiat între pârâți în formă autentică sub nr.1613/06.10.2005, iar în subsidiar, anularea actului de dezmembrare ca având la baza o cauză imorală; a solicitat radierea din cartea funciară a operațiunilor provenind din respectivul act de dezmembrare.
Având în vedere înscrisurile de la dosar și susținerile părților, prima instanță a constatat că la data de 09.11.2003, reclamanta a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu pârâta pentru două ha de teren, cu prețul de 1.000 EURO achitat în totalitate. A intrat în posesia terenului din acel moment.
La acea dată, pârâta nu era proprietara terenului; acest teren a aparținut mamei sale, care a decedat în anul 1999.
Pârâta, chiar dacă era succesoarea mamei sale, nu era singura moștenitoare; aceasta mai are un frate, pârâtul, care nu a cunoscut nimic despre vânzarea terenului si nu a fost de acord cu aceasta.
Pentru că cei doi frați nu erau în relații bune, au dezbătut succesiunea după mama lor și au încheiat un act de dezmembrare și ieșire din indiviziune în formă autentică sub nr.1613/06.10.2005.
În urma acestei dezmembrări, terenul care a constituit obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare între pârâta și reclamanta aar evenit pârâtului, motivat de faptul că acesta are descendenți care doresc să construiască pe acest teren.
Reclamanta a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune, susținând că are la bază o cauză imorală, respectiv că a fost întocmită în scopul fraudării intereselor sale.
Aceeași solicitare a făcut-o reclamanta și în procesul ce face obiectul dosarului nr.4287/2005 al Judecătoriei Timișoara, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5164/18.05.2006.
Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâți, întrucât sentința nu este definitivă, procesul fiind în apel la Tribunalul Timiș.
Pe fond, prima instanță a respins ca neîntemeiată, în baza art.1169 civ. acțiunea reclamantei împotriva pârâților si, întrucât reclamanta și-a asumat riscul cumpărării unui teren care la momentul încheierii înscrisului nu era al pârâtei, deci nu putea dispune de el în exclusivitate, iar actul de dezmembrare si ieșire din indiviziune încheiat între cei doi frați, coproprietari în indiviziune asupra terenului moștenit de la mama lor, nu ascunde o cauză imorală, din moment ce pârâtul nu a cunoscut promisiunea de vânzare făcută de sora sa reclamantei și ulterior nu a fost de acord cu aceasta.
Împotriva sentinței civile nr.2237/06.03.2007 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.31/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul reclamantei și a schimbat în totalitate sentința civilă nr.2237/06.03.2007 a Judecătoriei Timișoara, în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și cu succesorii pârâtului, respectiv, și.
A constatat nulitatea absolută parțială a actului de dezmembrare si ieșire din indiviziune autentificat sub nr.1613/06.10.2005, în ceea ce privește parcela cu nr.cad./8, constând în teren arabil extravilan în suprafață de 20.000 mp, evidențiată în CF ned.nr.2280.
A dispus rectificarea CF ned.nr.2280, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului cu privire la parcela cu nr.cad.887/8 și reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei, autoarea pârâtei și a pârâtului.
A obligat pârâții intimați la plata sumei de 1010,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamanta apelantă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că probele administrate în calea de atac a apelului, în principal interogatoriul pârâtei și declarația martorului, interpretate coroborat, conduc spre concluzia evidentă că la data perfectării actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr.1613/06.10.2005, atât pârâta, cât și fratele său, aveau cunoștință despre existența promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între reclamanta și pârâta încă din anul 2003, dată de la care promitenta cumpărătoare a și fost pusă în posesia terenului de 2 ha identificat prin nr. cad.887/8.
Nu se poate reține față de probatoriul administrat în apel, cum a conchis prima instanță, că reclamanta a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare pe riscul său, având cunoștință de existența stării de indiviziune asupra parcelei promise spre vânzare, deoarece probele administrate nu conduc cu certitudine la concluzia că reclamanta avea cunoștință de existența unui frate al promitentei, chiar dacă o cunoscuse pe mama celor doi frați pârâți, de vreme ce din declarațiile părților litigante și ale martorilor rezultă că numitul nu a fost văzut în localitatea, nefiind în relații bune cu sora sa; reclamanta a aflat de existența fratelui pârâtei abia în anul 2004, când cea din urmă a dorit să restituie banii reclamantei, urmărind revocarea promisiunii.
Martorul, ce a asistat personal la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare, a declarat că nu s-a discutat nimic despre fratele pârâtei.
Chiar anterior perfectării actului de ieșire din indiviziune, reclamanta a acționat-o în justiție pe pârâta pentru valorificarea promisiunii, actul juridic contestat în prezentul litigiu fiind perfectat în cursul acelui proces și adus la cunoștința reclamantei.
Concluzia, a reținut prima instanță, este că la data realizării partajului, cei doi copartajanți au acționat în frauda intereselor reclamantei, urmărind să golească de conținut obligația asumată de promitenta vânzătoare de a transfera proprietatea asupra parcelei promise reclamantei, în calitate de promitentă cumpărătoare, prin includerea parcelei în lotul pârâtului și nu în lotul pârâtei, debitoare a obligației de a transfera proprietatea reclamantei, context în care, este fără dubiu că actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune a avut la bază o cauză ilicită.
Împotriva deciziei civile nr.31/21.01.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât și pârâții.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că instanța de apel, în soluționarea capătului de cerere privind rectificarea CF nr.2280, a dispus greșit radierea dreptului de proprietate al pârâtului și reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei.
Soluția corectă, a arătat reclamanta, este radierea dreptului exclusiv de proprietate al pârâtului, ca urmare a anulării actului de ieșire din indiviziune, și restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv înscrierea dreptului de proprietate, în cote de fiecare, al pârâților și, cu titlul de moștenire, întrucât certificatul de moștenitor este în continuare valabil.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9.pr.civ.
Pârâta, în motivarea apelului său, a susținut că în mod eronat a reținut instanța de apel din probele administrate în calea de atac faptul că reclamanta nu avea cunoștință de existența lui.
Dimpotrivă, a arătat pârâta recurentă, probele confirmă faptul că reclamanta cunoștea situația moștenirii după, faptul că aceasta avusese doi copii.
În drept, a invocat art.304 pct.9 pr.civ.
Pârâtele, și -, moștenitoarele defunctului pârât, au susținut în motivarea recursului că instanța de apel a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, fapt ce a dus la stabilirea unei stări de fapt eronate.
Pârâtele au arătat că din probe nu rezultă cauza imorală ce ar fi stat la baza actului de dezmembrare; dimpotrivă, imorală a fost convenția încheiată între reclamanta și pârâta, prin care au încercat să-l înlăture pe de la cea mai importantă parte a moștenirii după.
Au mai arătat că probele dovedesc și faptul că reclamanta știa că a avut și un fiu.
În drept, au invocat art.304 pct.9 pr.civ.
Pârâtele, și - au formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea, cu motivarea că a fost proprietarul terenului în litigiu.
Pârâta a formulat întâmpinare la recursul pârâtelor, și -, solicitând admiterea acestuia, cu motivarea că nu s-a dovedit existența unei cauze imorale la baza actului de dezmembrare.
Întâmpinarea formulată de reclamanta la recursurile pârâtelor a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al.2 pr.civ. instanța conferindu-i caracterul unor concluzii scrise; reclamanta a solicitat respingerea recursurilor pârâtelor.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este întemeiat urmând a fi admis, iar recursurile pârâtelor sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Deși pârâtele invocă art.304 pct.9 pr.civ. care prevede nelegalitatea hotărârii, respectiv lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin dezvoltarea motivelor de recurs critică modul de interpretare a probelor, ori în recurs nu poate fi repus în discuție acest aspect; pct.10 al art.304 pr.civ. care prevedea un asemenea motiv de recurs, a fost abrogat prin Legea nr.219/2005.
Recursul poate fi promovat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9.pr.civ. ori motivele invocate de pârâte nu pot fi încadrate în prevederile acestui text legal.
În schimb, recursul reclamantei este întemeiat în raport cu art.304 pct.6 pr.civ.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute (sau anularea) actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune nr.1613/06.10.2005 și radierea din cartea funciară nr.2280 a operațiunilor decurgând din actul respectiv.
Instanța de apel a constatat nulitatea absolută a actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune încheiat între pârâții și și a dispus rectificarea CF nr.2280, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei cu nr.cad.887/8 și reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei, autoarea (mama) pârâților.
Procedând astfel, instanța de apel a acordat ceea ce reclamanta nu a cerut.
Reclamanta a solicitat radierea din cartea funciară a operațiunilor decurgând din actul de dezmembrare, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâtului în cotă de 1/1 asupra parcelei nr.cad.887/8.
Această operațiune însă nu poate fi urmată de reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei pentru că anterior actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune, în urma dezbaterii succesiunii după și în baza certificatului de moștenitor, în cartea funciară s-a înscris dreptul de proprietate al celor doi moștenitori, pârâții și, în cote de fiecare.
Prin urmare, revenirea la situația anterioară de carte funciară echivalează cu reînscrierea dreptului de proprietate al celor doi moștenitori ai defunctei.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.6 și art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.31/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va dispune rectificarea CF nedefinitivă nr.2280, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei cu nr.cadastral 887/8 în cotă de 1/1 și înscrierea dreptului de proprietate al pârâților și în cote de 1/2 fiecare.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art.312 al.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate de pârâții și, și - (moștenitoarele pârâtului ) împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.274 al.1 și 3 și art.277 pr.civ. va obliga pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.31/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că dispune rectificarea CF nedefinitivă nr.2280, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei cu nr.cadastral 887/8 în cotă de 1/1 și înscrierea dreptului de proprietate al pârâților și în cote de 1/2 fiecare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge recursurile declarate de pârâții și, și - (moștenitoarele pârâtului ) împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.RR/09.07.2009
Tehnored.MM/2 ex/10.07.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
