Anulare act. Decizia 761/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 761

Ședința publică din data de 10 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G domiciliat în B,-,.7.-65,.C,.1,.120, sector 6, împotriv a deciziei civile nr. 163 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în comuna, sat, județul D și cu domiciliat în comuna, sat județul

Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei conform chitanței nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant G personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr.94706/2008, intimata pârâtă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 10/2008, lipsind intimatul pârât.

Președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită și de asemenea și timbrajul ca fiind legal timbrat.

Avocat pentru recurentul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Avocat pentru intimata pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de declarația părților, prin apărători,consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs susținând în esență că a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel întrucât acesta a fost anulat ca netimbrat însă în realitate apelul trebuia anulat ca insuficient timbrat având în vedere că a plătit taxa de timbru în conformitate cu prevederile legale.

Arată în continuare că se impunea distincția între anularea sau rezoluțiunea unui contract, care are întotdeauna un obiect patrimonial, evaluabil în bani, față de

acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de donație, încheiat în frauda legii, în aceasta din urmă situație, cererea de chemare în judecată are un caracter neevaluabil în bani.

Este adevărat că la instanța de apel a arătat o sumă de bani privind valoarea imobilului, însă suma precizată a fost numai în opinia sa, trebuia ca instanța să dispună efectuarea unei expertize stabilind totodată cota care îi revine.

Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, recurentul reclamant trebuia să achite taxa judiciară de timbru așa cum i s-a pus în vedere la instanța de apel cu atât mai mult cu cât i se pusese în vedere să precizeze și valoarea imobilului.

Cu cheltuieli e judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație și să fie obligată pârâta să-i restituie toate bunurile pe care le-a primit prin contractul de donație.

În motivarea acțiunii se arată că prin actul intitulat "Contract de donație" autentificat sub nr.2965 din 03 iunie 1993 de notariatul de Stat G decedată la data de 22.12.2003 a donat numitei un imobil compus din 4 camere, acoperit cu tablă, precum și suprafața de 3.700 mp teren loc de casă situat în comuna, sat, județul D cu vecinii: N-, S -, E-, V- drum comunal și că la baza încheierii acestui contract de donație au stat un certificat nr.702 din 03 iunie 1993, din care reiese că în baza cererii numitei Consiliul Local a certificat existența în registrul agricol vol. III, fila 60, poziția 61 unei case de locuit cu 3 camere, învelită cu tablă și o fișă de punere în posesie nr.40 pe numele pentru suprafața de 3700 mp deși din adeverința nr.1948 /05.09.1991 rezultă că suprafața de 2,40 ha a fost reconstituită celor trei moștenitori, G și, așa cum s-a eliberat titlul de proprietate nr.- la 18.06.2002 în care este înscrisă suprafața de 5.000 mp în T 34, P 327/1 și suprafața de 1.000 mp în T 7/1.

S-a mai arătat că despre contractul de donație reclamantul a aflat la data de 26.07.2006 când a dorit să obțină de la Primăria sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncții părinți - și.

OG

Invocă nulitatea donației pentru aspectul că obiectul acesteia nu a existat la data încheierii contractului, donatoarea având doar cota de 1/3 din bunurile donate, astfel că nu era proprietară exclusivă a acestuia, cât și pentru cauză ilicită deoarece din actele care au stat la baza încheierii contractului rezultă că adeverința nr.702 din 03 iulie 1993 fost eliberată la cererea numitei - care însă era decedată de la 23.10.1987 și că din contract rezultă că bunurile erau primite ca zestre în urmă cu peste 45 ani, deși conform sesizării pentru deschiderea succesiunii aceste bunuri au aparținut defuncților la data decesului.

Prin sentința civilă nr.1230/14.08.2007 Judecătoria Găeștia respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocată de pârâtă și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond a reținut că atât excepția lipsei calității procesuale pasive cât și a lipsei de interes sunt neîntemeiate, că sub aspectul fondului cauzei acțiunea este de asemenea neîntemeiată, că reclamantul nu a făcut dovada că imobilul construcție ce a făcut obiectul contractului de donație și cu care donatoarea a figurat separat în evidențele primăriei este unul și același cu vreunul din imobilele case de locuit care au rămas de pe urma defuncților, că și în situația în care imobilele construcții și teren ce au făcut obiectul donației ar face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților și OG -, faptul că a donat bunurile în întregime nimic nu are fi împiedicat ca la partajul de pe urma părinților acesteia să cadă în lotul său fără să afecteze drepturile celorlalți moștenitori și că nu se poate reține existența unei cauze ilicite la încheierea contractului constând în adeverința nr.702/3.06.1992 deoarece este doar o eroare cu privire la numele solicitantei.

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul arătând că părinții săi au avut o singură casă de locuit compusă din 4 camere, învelită cu tablă și un singur grajd în suprafață de 36 mp, că în timpul procesului nici o parte nu a susținut că ar exista două case și două grajduri, că în ce privește suprafața de 3700 mp teren construcții ce face obiectul contractului de donație din titlul de proprietate rezultă că împreună cu defuncta sa soacră și cu pârâtul au moștenitor împreună numai 1000 mp teren curți construcții astfel că pârâții nu puteau dobândi prin donație de la unul din coindivizari o suprafață de 4 ori mai mare și că donația este lovită de nulitate absolută.

S-a mai arătat că este netemeinică și nelegală teza avansată de prima instanță potrivit căreia la partajul de pe urma părinților bunurile ce au făcut obiectul contractului de donație să cadă în lotul donatoarei fără să afecteze drepturile celorlalți moștenitori întrucât donatoarea a decedat iar în timpul vieții ei nu au fost partajate bunurile rămase de pe urma părinților și că bunurile din contractul de donație nu au existat și că nu putea ceea ce nu i-a aparținut niciodată.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Deși apelantul a fost încunoștiințat că are obligația de plată a taxei de timbru pentru calea de atac menționându-se și cuantumul acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, astfel că potrivit art.20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru apelul a fost anulat prin decizia civilă nr. 163 din 18.04.2008 a Tribunalului Prahova.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit i s-a anulat apelul ca netimbrat, cel mult acesta putea fi anulat ca insuficient timbrat, impunându-se a se face distincție între anularea sau rezilierea unui contract care are întotdeauna un obiect patrimonial, față de acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de donație, încheiat în frauda legii.

Arată recurentul - reclamant că se află în imposibilitatea calculării unei taxe de timbru la valoarea pretențieie, deoarece interesul său în constatarea nulității absolute îl reprezintă o cotă parte dintr-o moștenire de care beneficiază, iar valoarea imobilului ce formează obiectul donației și a unei eventuale ieșiri din indiviziune nu a fost stabilită printr-o expertiză prețuitoare și nu o poate aprecia.

Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, casarea deciziei și să se constate plata corectă a taxei de timbru.

Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit legislației taxelor de timbru, pentru orice cerere adresată instanței de judecată sau pentru calea de atac exercitată se achită o taxă judiciară de timbru și respectiv un timbru judiciar, stabilită într-un anumit cuantum în funcție de obiectul dedus judecății, ce trebuie achitată de partea care are această obligație, într-un termen stabilit de instanța de judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii așa cum prevăd dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, ceea ce s-a întâmplat și în cazul recurentului - reclamant, care deși i s-a pus în vedere să timbreze indicându-se și cuantumul sumei acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceiași instanță în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, așa cum arată dispozițiile art. 18 alin.2 din legea taxei de timbru, cale de atac de care recurentul - reclamant nu a uzat.

Acesta a atacat cu recurs încheierea de ședință din 21 decembrie 2007, prin care i s-a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru, recurs respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 256 din 4 martie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, cu motivarea că încheierile se atacă odată cu fondul.

Motivele invocate de recurentul - reclamant nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțată în apel, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, ele sunt simple susțineri în legătură cu modul de plată al taxei de timbru, în raport de obiectul cauzelor deduse judecății, astfel că recursul său apare ca nefondat, urmând să fie respins, ca atare în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.

Curtea, va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, la dosar neexistând nicio dovadă că acestea au fost efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamantul G domiciliat în B,-,.7.-65,.C,.1,.120, sector 6, împotriv a deciziei civile nr. 163 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții

domiciliată în comuna, sat, județul D și cu domiciliat în comuna, sat județul

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 septembrie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

C - - - -, -

Grefier,

Red. CP

Tehnored. CN

2 expl./17.09.2008

nr- Judec.

a- Trib.

;

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil: