Anulare act. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.778/R
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.263/A/2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și a sentinței civile nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/C/2006, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, Consiliul Local, G și Denisia, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat în substituirea avocat, lipsă fiind pârâții intimați Primarul comunei, Consiliul Local, G și Denisia.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamantului recurent - avocat, depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și delegația de substituire.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a ambelor hotărâri recurate, și rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/2006, a fost respinsă acțiunea exercitată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Primarul comunei, Consiliul Local, G și Denisia, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.83/13.01.1991 încheiat între mandatarul Statului Român - Consiliul Local și G și Denisia asupra imobilului situat în nr.29, înscris în CF nr.9069, nr.top.38-39.40/b/2 și 41-45/a/2/2/1; s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară încheierii contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat în favoarea Statului Român, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF 9069; au fost obligați pârâții să predea reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul mai sus-menționat; s-a dispus anularea încheierii notariale nr.4615/9.08.1989, radierea dreptului de proprietate al Statului din CF 9069 și restabilirea situației anterioare de CF, respectiv a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului cu titlu de cumpărare conform încheierii de autentificare nr.14328/29.12.1976; s-a dispus ca Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Serviciu de Carte Funciară să facă cuvenitele modificări în sensul acțiunii.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul situat în, nr.29, înscris în CF nr.9096, nr.top.38-39.40/b/2 de sub AI-1, constând în casă fără teren, a fost dobândit în anul 1977 prin cumpărare, dreptul real al proprietarului fiind înscris în CF prin încheierea nr.175/1977, iar în baza art.30 din Legea nr.58/1974 asupra terenului fără construcții s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de preluare în favoarea Statului Român. In baza Decretului nr.223/1974 al Consiliului de Stat imobilul reprezentând casa proprietatea reclamantului a fost preluat de Statul Român prin decizia nr.553/1989 a Consiliului Județean A și cumpărat de pârâții în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.83/1997.
S-a mai reținut că reclamantul a formulat cererea nr-, soluționată prin Hotărârea nr.166/1999 a Consiliului Județean A care a acordat reclamantului despăgubiri în sumă de 81.650.480 lei, că pârâții au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, la data de 6 august 1996 nu era notată nici o cerere a reclamantului în cartea funciară, astfel că nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților la cumpărarea imobilului pentru a se dispune anularea acestui contract.
Apelul declarat de reclamantul împotriva acestei sentințe a fost respins pe excepția prescripției prin decizia civilă nr.53/A/20.02.1997, decizie casată cu trimitere spre rejudecarea apelului prin decizia civilă nr.1203/R/19.11.2007 a Curții de Apel Timișoara.
In rejudecare, prin decizia civilă nr.126/10.04.2008 a Tribunalului Arad, s-a respins apelul reclamantului ca nefondat și această decizie a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr.1141/19.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, deoarece nu a fost motivată.
Tribunalul Arad, în rejudecare, prin decizia civilă nr.263/A/2.06.2009, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/2006, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14328/29.12.1976, reclamantul a cumpărat imobilul situat în nr.29, înscris în CF nr.9096, nr.top.38-39-40/b/2 și 41-45/a/2/2/1 de sub B1, în alineatul 2 al contractului fiind prevăzută clauza, că se vând numai construcțiile, terenul în suprafață de 594. trece în proprietatea Statului Român potrivit art.30 din Legea nr.58/1974.
De la reclamantul apelant, prin decizia Consiliului Popular Județean A nr.553/1989 în baza Decretului nr.223/1974, imobilul reprezentând casă, a fost preluat de Statul Român și închiriat pârâților potrivit contractului de închiriere din 16 noiembrie 1989.
La data de 26 iulie 1996, reclamantul domiciliat în străinătate, a solicitat restituirea în natură a acestui imobil, în temeiul Legii nr.112/1995, la data cererii acesta nu avea cetățenia română, nefăcând nici dovada declanșării procedurii legale pentru obținerea cetățeniei.
Cererea nu a fost notată în CF și a fost soluționată după depunerea actelor doveditoare din anul 1999 prin hotărârea nr.166 a Consiliului Județean A prin care s-au acordat despăgubiri în sumă de 81.650.480 lei vechi, hotărâre care nu a fost atacată de către apelantul reclamant în instanță, acesta nu a uzat de prevederile legii speciale nr.10/2001 pentru restituirea în natură a casei.
Ca urmare a preluării de către Statul Român, acest imobil a fost închiriat pârâților în anul 1989, iar în anul 1997 - 13 ianuarie, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.83, aceștia au cumpărat imobilul în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.112/1995, fiind chiriași ai imobilului care nu a fost restituit în natură foștilor proprietari pentru că nu îndeplineau condiția cetățeniei.
S-a invocat reaua-credință a pârâților cumpărători la încheierea contractului de vânzare-cumpărare care nu a fost dovedită de reclamant, cererea acestuia nu a fost notată în CF pentru a fi cunoscută terților, pârâții fiind chiriași ai casei din anul 1989.
Cererea reclamantului a fost soluționată prin hotărârea Consiliului Județean A nr.166/1999, prin care s-au acordat despăgubiri, hotărâre care nu a fost contestată în instanță, reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului în temeiul Legii nr.10/2001, iar în dosarul nr.434/2002 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1441/25.02.2002 a fost respinsă acțiunea pentru constatarea nulității absolute a deciziei de preluare nr.553/1989 și de constatare a nulității absolute a vânzării făcută către soții, reținându-se că nu au fost respectate prevederile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, au fost respectate cerințele Legii nr.112/1995 atunci când imobilul a fost vândut chiriașilor, nu a fost dovedită reaua-credință a cumpărătorilor, fiind respectate și cerințele prevăzute de art.948 civil privind valabilitatea unei convenții.
Astfel, Tribunalul Arad, în temeiul art.296 pr.civ. a respins apelul reclamantului, apreciind că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr.112/1995, art.480, 948.civ. și a Legii nr.10/2001.
Acțiunea în revendicare nu este întemeiată, deoarece reclamantul nu este proprietarul acestui imobil, iar pârâții de la care se cere predarea imobilului sunt posesorii proprietari având un drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.83/1997 încheiat cu respectarea cerințelor art.948 civ. și ale Legii nr.112/1995.
Nefiind anulată decizia nr.553/1989 a Consiliului Județean A de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român, nu poate fi anulat nici actul subsecvent contractul de vânzare-cumpărare nr.83/1997, pârâtul cumpărător fiind de bună-credință beneficiază și de principiul forței probante a intabulării potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.115/1938.
In concluzie, pârâții sunt dobânditori de bună credință, deoarece atunci când au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului au avut încredere în cele înscrise în CF, au un titlu de proprietate și au și posesia imobilului, motiv pentru care a fost respins apelul reclamantului .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Impotriva deciziei civile nr.263/A/2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și a sentinței civile nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/C/2006, în termen legal, la data de 6 iulie 2009, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a ambelor hotărâri recurate, și, rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In motivarea recursului reclamantul a criticat ambele hotărâri pentru nelegalitate, întrucât imobilul în litigiu a fost proprietatea lui, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/1974, contrar prevederilor Constituției din 1965, și acordurilor internaționale de la acea vreme ale României, în materia drepturilor omului. Din acest punct de vedere, reclamantul subliniază că decizia administrativă de preluare este lovită de nulitate absolută, titlul statului este nevalabil, și conform art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.213/1998, este îndreptățit la revendicarea imobilului pe calea dreptului comun. In acest sens, invocă dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, în sensul că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Relativ la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.83/1997 încheiat asupra imobilului în litigiu, în temeiul Legii nr.112/1995, s-a subliniat că acesta s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legii pentru că a avut ca obiect un bun de care statul nu putea să dispună în condițiile în care îl deținea fără titlu, fiind încălcate astfel prevederile art.948 pct.2 și 4.civil, precum și dispozițiile art.968 civil.
S- susținut că pârâții sunt de rea-credință motivat de faptul că, în anul 1996 reclamantul a formulat cererea de revendicare, cerere ce a fost finalizată în anul 1999, cu toate acestea însă, autoritățile au decis vânzarea către chiriașii încă din ianuarie 1997, fără ca cererea de revendicare sau de acordare de despăgubiri să fi fost finalizată. Acest aspect, alături de faptul că reclamantul a făcut demersuri constante și continue pentru recuperarea proprietății sale, care au fost cunoscute de pârâți, înlătură total buna-credință a acestora.
In raport cu această stare de fapt, reclamantul arată că ambele instanțe de judecată nu au ținut cont de împrejurările concrete ale preluării imobilului de către stat, de faptul că pârâții au fost de rea-credință, nici de temeiul de drept invocat în susținerea prezentei acțiuni, și demersurile constante și continue încă din anul 1990 pentru recuperarea proprietății sale, cunoscute atât de autoritățile locale, cât și de cumpărătorii.
Față de aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și rejudecând, pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. raportat la art.9 și 45 din Legea nr.112/1995, art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Local a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât titlul statului este valabil raportat la actul normativ incident la acea vreme, respectiv Decretul nr.223/1974, iar înstrăinarea imobilului, ulterior, către chiriașii G și, s-a făcut cu respectarea Legii nr.112/1995 și a normelor metodologice de aplicare a legii.
De asemenea, a mai invocat faptul că reclamantului i s-au acordat despăgubiri bănești pentru imobil, în sumă de 81.650.480 lei, prin Hotărârea nr.166/1999 eliberată de Comisia Județeană A de aplicare a Legii nr.112/1995, neatacată în justiție.
In consecință, titlul Statului Român a fost valabil, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Statul Român cu pârâții este în concordanță cu dispozițiile Legii nr.112/1995, ei fiind de bună-credință, beneficiind astfel de principiul forței probante a intabulării, potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.115/1938.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile Legii nr.112/1995, Legii nr.10/2001 cu modificările ulterioare, art.480 civ. și art.948 civ. Curtea constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, situat administrativ în localitatea nr.29, jud.A, a constituit proprietatea tabulară a reclamantului, preluat apoi de către Statul Român în proprietate, în temeiul Decretului nr.223/1974, urmare a plecării reclamantului din țară.
In baza Legii nr.112/1995, reclamantul a formulat la data de 26.07.1996 o cerere (nr.14) către Consiliul Local pentru restituirea în natură a imobilului, soluționată de Comisia Județeană A pentru aplicarea Legii nr.112/1995 abia în anul 1999, prin Hotărârea nr.166/1999, în sensul acordării pentru acest imobil de despăgubiri bănești, în sumă de 81.650.480 lei.
In raport de obiectul prezentei acțiuni, acela de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți, este important de reținut faptul că, dispozițiile Legii nr.112/1995 a introdus o interdicție de vânzare a imobilelor pentru care s-a solicitat restituirea în natură pe procedura administrativă specială a legii, pentru imobilul în cauză, reclamantul înregistrând la data de 26.07.1996 o astfel de cerere, fiind înștiințați în acest sens, atât Consiliul Local, cât și chiriașii imobilului, aceștia din urmă au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.83/13.01.1997.
Relativ la valabilitatea titlului statului de preluare a imobilului în baza Decretului de naționalizare nr.223/1974 trebuie subliniat că dispozițiile acestui decret referitoare la preluarea imobilelor fără plată, contraveneau dispozițiilor art.12 din Constituția din 1965, în vigoare la acea dată, care instituiau principiul exproprierii terenurilor și construcțiilor numai pentru satisfacerea unui interes obștesc și numai cu plata unei juste despăgubiri. De asemenea, erau nesocotite prevederile art.17 alin.1 privitoare la egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor în toate domeniile (economice, sociale, politice, juridice, culturale), respectiv cele ale art.36 alin.1 din legea fundamentală, conform cărora "dreptul de proprietate personală este ocrotit".
Dispozițiile Decretului nr.223/1974 contraveneau și Declarației Universale a Drepturilor Omului din decembrie 1948, care la art.17 alin.1 și alin.2 prevăd că orice persoană are dreptul la proprietate și nici unul nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, Pactului Internațional - cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care potrivit art.5 paragraful 2 "nu se putea admite nici o restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau în vigoare în orice țară în virtutea unor legi" - dreptul de proprietate personală făcând parte din drepturile fundamentale ale omului.
Aceste dispoziții legale se raportau la prevederile art.480 - 481.civil, din care rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a dispune de el, că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa (ex. exproprierea pentru cauză de utilitate publică, și cu o dreaptă și prealabilă dispoziție).
In concluzie, trecerea imobilului în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr.223/1974, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale de mai sus, conferind astfel caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil.
In această situație, în contextul legislativ existent, începând cu Legea nr.112/1995, HG nr.20/1996, modificată și completată ulterior cu HG nr.11/1997, Legea nr.10/2001 prin art.2 alin.2 recunoaște că persoanele de la care au fost preluate imobile fără titlu valabil (cazul de speță) și-au păstrat calitatea de proprietar pe care au avut-o la data preluării.
In condițiile în care pentru imobilul din litigiu, trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de naționalizare nr.223/1974, reclamantul înregistrase la autoritatea competenței în materie o cerere pentru restituirea în natură a fostei sale proprietăți, nefinalizată în sensul soluționării ei decât în anul 1999, Consiliul Local nu putea proceda la vânzarea lui către chiriașii G și Denisia, întrucât au fost încălcate în mod evident dispozițiile Legii nr.112/1995, precum și dispozițiile HG nr.20/1996 și art.9 ind.1 din HG nr.11/1997, care prevăd în mod expres sancțiunea nulității absolute a vânzării imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 1945 - 22 decembrie 1989.
In ceea ce privește buna-credință a dobânditorilor G și Denisia, invocată de aceștia prin întâmpinările depuse la dosar, și susținută și de pârâtul Consiliul Local, trebuie arătat că aceasta nu mai poate fi reținută în beneficiul lor, întrucât înstrăinarea imobilului s-a realizat în condițiile în care există înregistrată din 26 iunie 1996 o cerere de restituire în natură a imobilului în condițiile Legii nr.112/1995, dar a cărei rezolvare nu era finalizată, iar cumpărătorii puteau să ia cunoștință de pretențiile revendicatoare ale proprietarului dacă se informau ca un diligent și bun cumpărător la sediul comisiei locale pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 sau la sediul societăților care administrau fondul de imobile cu destinație locativă și nu au făcut-
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile art.1898 civil, nu puteau reține buna credință a cumpărătorilor atâta timp cât la data transmiterii, titlul vânzătorului (statului) era contestat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamantul este întemeiat, că cele două instanțe de judecată au făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.112/1995 și a dispozițiilor Legii nr.10/2001 cu modificările ulterioare, raportat la dispozițiile art.948 civil, 480.civil, astfel că în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul reclamantului, va modifica în tot ambele hotărâri și, rejudecând pe fond, va admite acțiunea civilă, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Statul Român cu pârâții, dispunând revenirea la situația anterioară de CF, cu obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.263/A/2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și a sentinței civile nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/C/2006.
Modifică în totalitate, ambele hotărâri și rejudecând, pe fond:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimații Statul Român reprezentat de Primarul comunei, Consiliul Local al Comunei, G și, și în consecință:
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.83/13 ianuarie 1997, încheiat între Consiliul Local L și pârâții G și, pentru imobilul înscris în CF nr.9069 nr.top.38-39.40/b/2 și 41-45/a/2/2/1.
Dispune revenirea la situația anterioară de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților G și și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul sus-menționat.
Dispune restabilirea situației anterioare de CF în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, conform prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /05.11.2009
Tehnored./M/ 2 ex./ 06.11.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
