Anulare act. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 81/
Ședința publică din 29 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Rm.V,-,.A,.20, județul V, împotriva deciziei civile nr.282/A din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.138/19.12.2007 emisă de Baroul V - Cabinet individual și intimații-reclamanți și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.40/31.01.2008 emisă de Baroul V - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei - taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr.28021/01.02.2008 aflată la fila 160 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, în copie, conformă cu originalul.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.2, 7 și 9 Cod procedură civilă, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea probelor, cu cheltuieli de judecată. Se arată că expertizele medico-legale efectuate în cauză au concluzii distincte iar când s-au stabilit obiectivele pentru expertize a rămas nerezolvată problema discernământului reclamantei după data încheierii chitanței, deși s-a solicitat acest lucru la instanța de apel. Se arată că la data formulării acțiunii reclamanta nu avea discernământ iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de procurator care nu avea mandat de reprezentare. Solicită casarea cu trimitere spre rejudecare și pentru soluționarea acestor excepții.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că motivele invocate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Depune la dosar copia sentinței civile nr.1005/21.06.2005 pronunțată de Judecătoria Motru, jud.G în dosarul nr.1874/2005. Se arată că dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă fac referire la o altă împrejurare decât cea susținută de recurent în motivele de recurs iar reclamanta a fost reprezentată legal la primă instanță, deci excepțiile sunt nefondate.
Apărătorul recurentului-pârât se opune depunerii la dosar a acestei hotărâri de către apărătorul intimaților-reclamanți, după acordarea cuvântului pe recurs.
Apărătorul intimaților-reclamanți precizează că hotărârea depusă la termenul de astăzi există și în dosarul de apel, însă a considerat necesar să o depună și la termenul de astăzi.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la udecătoria Brezoi sub nr.1520/2003, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a convenției de vânzare-cumpărare intitulată "chitanță de mână" și, implicit, a sentinței civilă nr.660/18.06.2003, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.904/2003, prin care a fost materializată și să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafață de 2.500 mp. situat în punctul "Acasă", pe raza orașului -,-, județul V și că pârâtul susține în mod nesincer că i-ar fi vândut o suprafață de 250 mp. din acesta. Este adevărat că acesta a încercat prin diverse mijloace să o determine să-i vândă casa și terenul, însă ea nu și-a exprimat niciodată dorința de a înstrăina aceste bunuri.
Reclamanta a mai arătat că nu a beneficiat de gratuități sau de întreținere din partea pârâtului, că nu datorează nicio sumă de bani acestuia, că în data de 17.06.2003 a fost luată cu forța de la domiciliul său de către pârât și ascunsă în pivnița barului, iar ulterior a fost transportată la domiciliul pârâtului, unde i s-a impus să-și scrie numele pe o coală albă, că pârâtul a completat această coală și a cerut instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și că la încheierea acestei chitanțe de mână nu a existat consimțământul ei și nu s-a plătit prețul.
Chiar dacă pe chitanță este semnătura sa, ea nu și-a dat consimțământul, nu a fost notificată să se prezinte la notar, nu a avut cunoștință de chitanța de mână, iar acordul dat în instanță este nul.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât aceasta a fost de acord cu vânzarea terenului de 250 mp. chitanța a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească, prețul a fost plătit, efectuându-se și alte prestații, iar reclamanta a recunoscut vânzarea și plata prețului. Pârâtul a invocat și excepția autorității lucrului judecat, întrucât aceleași motive au fost invocate și în apelul formulat de rudele reclamantei, care a fost respins prin decizia civilă nr.961/2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.2913/2003.
De asemenea, în ședința publică din data de 18 iunie 2004, apărătorul pârâtului a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr.904/20 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr.1520/2003, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat "Chitanță de mână", încheiat la data de 7.03.2003, privind vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 252 mp. situat pe raza orașului, județul V, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară și a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității sentinței civile nr.660/18.06.2003, pronunțată de Judecătoria Brezoi, dispunându-se totodată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că, la data încheierii actului sub semnătură privată, reclamanta nu avea discernământul faptelor sale și că desființarea hotărârii judecătorești prin care s-a consfințit această chitanță se poate realiza numai pe calea unei revizuiri.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, care a solicitat anularea procedurii și a hotărârii judecătorești, precum și reluarea judecății, pentru următoarele considerente:
- nu s-a dorit un proces echitabil la instanța de fond, iar sentința și procedura sunt nule; nu au fost primite apărările făcute de el, referitoare la: lipsa calității procesuale active, nelegalitatea susținerilor prin avocat fără împuternicire, nelegalitatea cooptării terților în proces, nediscutarea expertizei, lipsa dezbaterilor, cererea de recuzare, actele procedurale efectuate în perioada de suspendare legală, etc.;
- după ce instanța a trecut la dezbaterile în fond în lipsa sa și a avocatului său, dar în prezența avocatului reclamantei, fără împuternicire, și a acordat termen pentru a se depune note de ședință, cu toate că nu se discutaseră nici expertiza și nici celelalte probe, nu a ținut cont de aceste note și de solicitarea de a fi repusă cauza pe rol pentru soluționarea aspectelor invocate; în schimb, în sentință se consemnează că dezbaterile au avut loc la data de 15 octombrie 2004 și că sunt consemnate pe larg în încheierea din această dată, ce face parte integrantă din ea, însă nu s-a comunicat și această încheiere; în cuprinsul ei nu sunt înscrise dezbaterile și concluziile puse de părți;
- reclamanta nu are dreptate nici pe fondul cauzei, așa cum s-a statuat irevocabil prin decizia penală nr.1011/22 noiembrie 2004 Tribunalului Vâlcea, din care rezultă că ea este cea care a semnat chitanța, a solicitat la primărie certificat de înstrăinare, a recunoscut în fața instanței și a fost de acord cu confecționarea actului;
- instanța de fond nu a acceptat cererea sa de a se face expertiză la Minovici pentru aflarea adevărului și nu a dat curs cererii sale de înscriere în fals.
În cuprinsul aceleiași cereri de apel, apelantul a mai invocat, față de normele de competență în vigoare la acel moment, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea și a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
Prin decizia civilă nr.95/4 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.26/2005, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea și a fost declinată competența soluționării apelului în favoarea Curții de APEL PITEȘTI. Recursul declarat împotriva acestei decizii de către reclamanta-intimată a fost respins prin decizia civilă nr.393/R/25 martie 2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.867/CIV/2005.
Intimata, prin curator, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât susținerile apelantului referitoare la nerespectarea drepturilor procesuale și la netemeinicia acțiunii sunt nereale.
În ședința publică din data de 21 aprilie 2005, s-a învederat instanței că reclamanta-intimată a decedat și că judecata va continua cu moștenitorii acesteia și.
În urma modificărilor aduse Codului d e procedură civilă prin Legea nr.219/2005, apelul a fost trimis pe cale administrativă spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea.
În apel s-a procedat la administrarea probei cu expertiză medico-legală, efectuată de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici".
Prin decizia civilă nr.282/A din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins apelul formulat de pârât pe care l-a obligat la plata către intimați a sumei de 3.233,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul a invocat în susținerea apelului său atât neregularități procedurale, cât și aspecte de fond.
În ceea ce privește neregularitățile procedurale, niciuna dintre cele invocate de apelant nu se confirmă.
Astfel, prin chiar sentința atacată prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reținând că acțiunea formulată de aceasta a fost însușită de curatorul. De altfel, era evident că reclamanta, în calitate de parte a convenției a cărei nulitate se solicită, avea calitate procesuală activă să formuleze cererea de chemare în judecată. Aspectul invocat de apelantul-pârât nu ține de calitatea procesuală a reclamantei, ci de capacitatea procesuală a acesteia și de reprezentarea legală a ei în proces. Oricum, problema a fost rezolvată prin introducerea în cauză, în calitate de reprezentant legal (curator) a numitului. Acesta nu a fost introdus în cauză în calitate de terț, în sensul celor prevăzute de art.49-66 Cod pr.civilă, ci în calitate de reprezentant legal al reclamantei, în sensul dispozițiilor art.42-44 Cod pr.civilă, astfel că nu se poate pune problema nelegalității cooptării terților în proces.
De asemenea, s-a invocat faptul că susținerile avocatului sunt nelegale, fiind făcute fără a exista împuternicire. Aceste afirmații sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar în apel (contractul de asistență juridică nr.34/10.08.2003 și împuternicire avocațială - filele 115 și 116 din dosar), din care rezultă că avocatul reclamantei a fost împuternicită în mod legal. S-a făcut, așadar, dovada calității de reprezentant al reclamantei.
Raportul de expertiză medico-legală-psihiatrică, întocmit în cauză de Spitalul Județean de Urgență V reprezintă o probă administrată în cursul judecății, care poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei. Punerea în discuție a acestei probe nu este necesară, în condițiile în care niciuna din părțile cauzei nu a formulat obiecțiuni. Părțile sunt libere să-și susțină cererile inclusiv prin invocarea acestei probe, însă nu există obligația instanței de a discuta expertiza în contradictoriu, în lipsa unor obiecțiuni.
Susținerile referitoare la lipsa dezbaterilor sunt și ele contrazise de încheierea de dezbateri din 15 octombrie 2004, în care sunt consemnate susținerile părților prezente. Lipsa apărătorului pârâtului nu înseamnă că soluționarea cauzei s-a făcut fără a exista dezbateri. De altfel, pentru a se respecta dreptul la apărare al acestuia, s-a procedat la amânarea judecății pentru a se depune concluzii scrise. Încheierea de dezbateri nu se comunică părților. Dispozițiile art.261 alin.3 Cod pr.civilă prevăd numai obligativitatea comunicării hotărârii, iar nu și a încheierii de dezbateri.
Apelantul a mai făcut vorbire în cuprinsul motivelor sale despre o cerere de recuzare, fără să menționeze despre ce astfel de cerere este vorba și care sunt nemulțumirile sale legate de aceasta și de asemenea, despre acte de procedură întocmite în perioada de suspendare legală, fără a se menționa care sunt acestea. Din verificarea succesiunii celor petrecute în dosarul instanței de fond, se poate observa că între momentul suspendării judecății (încheierea din 28 noiembrie 2003) și momentul repunerii cauzei pe rol, nu au fost făcute acte de procedură.
În fine, instanța nu trebuia să dea curs cererii apărătorului pârâtului de a repune cauza pe rol, în condițiile în care expertiza a fost depusă la dosar din data de 14 iulie 2004, părțile având la dispoziție trei termene pentru a formula obiecțiuni și pentru a discuta probele administrate.
Cu privire la fondul cauzei, expertiza întocmită în apel d e către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", avizată de Comisia de Avizare și Control, confirmă lipsa discernământului reclamantei în momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat "Chitanță de mână" și ulterior acestui moment. Existența semnăturii reclamantei pe acest înscris, solicitarea de către aceasta a certificatului de înstrăinare, recunoașterea în fața instanței și acordul exprimat pentru încheierea actului nu pot duce la concluzia că aceasta avea discernământ și nu pot schimba soluția pronunțată de prima instanță.
În fine, problema efectuării unei expertize medico-legale de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" și cea a înscrierii în fals au fost rezolvate de către instanța de apel pe parcursul soluționării acestei căi de atac.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.2, 7 și 9 Cod procedură civilă, însă criticile sale pot fi încadrate numai în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- Hotărârea instanței de apel este nelegală prin aceea că la soluționarea apelului au intrat foarte multe complete de judecată și ulterior a fost admisă cererea de abținere a judecătoarei fără a se preciza ce se întâmplă cu actele de procedură soluționate de această magistrată.
- Decizia pronunțată este nelegală, deoarece instanța nu a dat dovadă de rol activ în administrarea probelor, iar recurentul-pârât a fost prejudiciat în drepturile sale.
- Expertiza medico-legală trebuia completată, deoarece cuprinde concluzii contradictorii, iar în final în mod greșit a fost respinsă cererea formulată de recurentul-pârât, deoarece trebuia stabilit discernământul și ulterior confecționării actului.
- Nu s-a luat în considerare faptul că avocatul intimaților nu avea împuternicire de reprezentare, iar cererea depusă la dosar este falsă, în plus reclamanta nu avea calitate procesuală activă de a promova acțiunea de față, instanța nu s-a pronunțat pe cererea de recuzare, pe cererea de înscriere în fals și nu a fost comunicată încheierea de dezbateri odată cu sentința.
- Greșit a fost obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată și în plus nu există o motivare a instanței privind calitatea procesuală a intimaților și.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, neputând fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă, deoarece este adevărat că pe parcursul judecării apelului au intrat mai multe complete de judecată, însă acest lucru s-a datorat unor cauze obiective și anume faptul că magistrații respectivi se aflau în concediu de odihnă sau în concediu medical, motiv pentru care s-a făcut proces verbal de către președintele secției în baza art.982alin.8 din Hotărârea nr.71/2005 al Consiliului Superior la Magistraturii și au fost desemnați alți magistrați în sistem aleatoriu.
Prin această măsură recurentul-pârât nu a fost vătămat în nici un fel în drepturile sale procesuale și de altfel nici nu se susține în cuprinsul acestei critici acest lucru.
Referitor la magistratul care s-a abținut întrucât se mai pronunțase în altă cauză și era incompatibilă, se reține de către C că aceasta nu a efectuat nici un act de procedură, a intrat la un singur termen în care dosarul s-a amânat.
În ceea ce privește a doua critică aceasta este nefondată, întrucât nu se poate susține că instanța de apel a dat dovadă de lipsă de rol activ, dimpotrivă aceasta a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, având în vedere faptul că cele două expertize efectuate anterior conțineau concluzii contradictorii.
A treia critică se referă la concluziile raportului de expertiză medico-legală și cum recurentul-pârât face aprecieri cu privire la încălcarea dispozițiilor art.948 Cod civil, această critică poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a precizat deja anterior, în cauza dedusă judecății s-au efectuat două expertize medico-legale, și anume prima la instanța de fond care la fila 52 precizat că numita avea discernământul abolit, ulterior prin cea de-a doua expertiză (fila 25 apel), s-a concluzionat că aceasta are discernământul păstrat, iar ulterior instanța, având în vedere concluziile contradictorii, a dispus să se efectueze oat reia expertiză complexă de către Comisia superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici".
Această ultimă expertiză a concluzionat că la data efectuării înscrisului sub semnătură privată reclamanta nu avea capacitate psihică de exercițiu.
Nu se mai impunea în nici un fel ca această ultimă expertiză că fie completată, interesând în speța dedusă judecății data când s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, respectiv 7.03.2003.
Critica privind pretinsa lipsă de calitate procesuală activă este nefondată, deoarece s-a introdus în cauză în calitate de reprezentant legal un curator care să reprezinte interesele reclamantei, respectiv pe numitul.
De asemenea, nefondată este și critica privind faptul că avocatul a făcut susțineri în dosar fără a avea împuternicire, deoarece la dosar s-a depus contractul de asistență juridică nr.34/10.08.2003 și împuternicirea avocațială (filele 115-116 dosar).
În ceea ce privește afirmația că instanța nu s-a pronunțat privind înscrierea în fals a recurentului-pârât, se reține de către C, că prin încheierea din 14 septembrie 2007 instanța a respins cererea de sesizare a organelor de urmărire penală privind săvârșirea infracțiunii de fals cu privire la trei înscrisuri, pentru considerentele care rezultă pe larg din conținutul acelei încheieri, respectiv nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.180-184 Cod procedură civilă.
Susținerea referitoare la lipsa dezbaterilor sunt contrazise de încheierea de dezbateri din 15 octombrie 2004, în care sunt consemnate punctele de vedere ale părților prezente, iar lipsa apărătorului nu înseamnă că soluționarea cauzei s-a făcut fără a exista aceste dezbateri. De altfel, pentru a se respecta dreptul la apărare s-a procedat la amânarea judecății pentru a se putea depune concluzii scrise, iar dispozițiile art.261 alin.3 Cod procedură civilă, prevăd obligativitatea comunicării hotărârii, iar nu și a încheierii de dezbateri.
În cuprinsul aceleiași critici se mai face mențiune despre o cerere de recuzare, însă fără a se preciza despre care cerere este vorba și care sunt nemulțumirile recurentului față de cererea respectivă.
În fine, nefondată este și ultima critică și anume aceea prin care se pretinde că în mod greșit recurentul-pârât a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât s-a respins apelul formulat de acesta și au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă.
Cu privire la susținerea că instanța nu s-a pronunțat pe calitatea procesuală a intimaților și, Curtea reține că recurentul nu a formulat această critică în apel, fiind vorba de omisso medio, iar calitatea acestora este dovedită prin aceea că sunt moștenitorii reclamantei decedate.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul-pârât să plătească intimaților-reclamanți suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.282/A din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimaților-reclamanți suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.03.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
