Anulare act. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurenta în contradictor cu intimatul, având ca obiect anulare act împotriva deciziei civile numărul670/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca recurenta prin apărător să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13.02.2009, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurentă.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 385/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a admis acțiunea formulată de reclamantul-pârât -, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta -- - și s-a constatat că pârâta-reclamanta a vândut reclamantului-pârât imobilul "Stațiunea " situat în localitatea, județul I compus din clădiri și terenul intravilan aferent acestor clădiri, teren intravilan în suprafață totală de 2,23 ha ce formează Parcul Stațiunii, prețul fiind achitat integral prin depunere cu scrisoare de garanție bancară emisă de Bank România SA în favoarea pârâtei-reclamante.
S-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul - pârât ca neîntemeiata.
S-a dispus obligarea pârâtei - reclamante să plătească reclamantului - pârât cheltuieli de judecată în sumă de 8.876,5 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 8.06.2006 prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006 la. -, -- - în calitate de promitent-vânzătoare s-a obligat să vândă, iar - în calitate de promitent - cumpărător s-a obligat să cumpere Lotul I și Lotul II după cum urmează:
Lotul I -compus din: teren forestier în suprafață de 65.000 mp situat în extravilan comuna, jud. I cu nr. cadastral nr. 362, parcela 1(648/1), nr. sector cadastral 71 și teren forestier în suprafață de 35.000 mp situat în extravilan comuna, jud. I cu nr. cadastral nr. 363, parcela 1(543/3), nr. sector cadastral 55
Lotul II - compus din Stațiunea, situată în localitatea, județul I, la Nord de lotul forestier de 6,5 ha, compusă din clădiri și terenul intravilan aferent acestor clădiri, teren intravilan cu suprafața totală de 2,23 ha ce formează Parcul Stațiunii.
Prețul integral al vânzării a fost stabilit la 200.000 euro: 100.000 euro în echivalent pentru Lotul I și 100.000 euro în echivalent pentru Lotul II, promitentul-cumpărător achitând în momentul încheierii antecontractului suma de 30.000 euro reprezentând avans la prețul total al celor două loturi.
Părțile au stabilit ca perfectarea contractului pentru Lotul I să se realizeze în termen de 45 de zile de la data semnării antecontractului, dată la care promitentul-cumpărător urma să achite suma de 40.000 euro, urmând ca diferența de preț rămasă de plată pentru Lotul I (30.000 euro) să fie achitată la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru Lotul II.
De asemenea, părțile s-au obligat să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II -Stațiunea în termen de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești în dosarul civil al Înaltei Curți de Casație și Justiție ce are ca obiect retrocedarea Stațiunii, promitentul-cumpărător urmând să achite la data perfectării acestuia, prețul de 100.000 euro pentru Lotul II și 30.000 de euro rest de preț aferent Lotului
La data de 14.09.2006 ambele părți contractante și-au îndeplinit obligațiile stipulate în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006, în ce privește Lotul I, perfectând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1621/14.09.2006 pentru terenul compus din teren parcelă pădure P 1 (648/1) situat în extravilan comuna în suprafață de 65.000 mp și din teren parcelă pădure P 1(543/3) situat în extravilan comuna, jud. I în suprafață de 35.000 mp.
Cumpărătorul a achitat la data perfectării contractului nr. 1621/14.09.2006 conform celor stipulate în antecontract suma de 40.000 euro urmând ca restul de preț, pentru Lotul I, respectiv suma de 30.000 euro să fie achitată în termen de 2 ani de la data încheierii acestui contract, termen în care urma să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II.
Prin Decizia civilă nr. 2175/8.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 26212/2004 imobilul Stațiunea compus din teren în suprafață de 2,23 ha și clădirile aflate pe acesta (Lotul II) a fost retrocedat promitentei vânzătoare -- -.
Cum potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.2006 promitenta - vânzătoare (pârâta - reclamantă) s-a obligat să încheie în 90 de zile de la data pronunțării hotărârii contractul de vânzare-cumpărare pentru Lotul II, promitentul-cumpărător a convocat-o pe aceasta prin notificarea nr. 1213/14.09.2006 emisă de ( 49) să se prezinte la. - în data de 19.09.2007 orele 14,00 în vederea efectuării diligențelor necesare vânzării și transmiterii proprietății asupra imobilului. Pârâta-reclamantă nu s-a prezentat la notariat, iar contractul de vânzare-cumpărare nu s-a putut încheia în formă autentică.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți naște în sarcina acestora o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică.
În speță, antecontractul întrunește condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil, iar bunul a cărui vânzare s-a promis (lotul II denumit în antecontract) este în patrimoniul promitentului vânzător potrivit deciziei civile nr. 2175/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
Deși reclamantul (promitent-cumpărător) si-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract, pârâta a refuzat să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a considerat irelevantă în cauză susținerea pârâtei-reclamantei cu privire la inexistența pe terenul în suprafață de 2,23 ha pe care se află Stațiunea (Lotul II din antecontract) în condițiile în care obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare îl constituie terenurile, respectiv Lotul I și Lotul II și nu izvorul. De altfel, apărările pîrîtei sunt contradictorii aceasta susținând, pe de o parte, că Izvorul nu se află pe Lotul II și deci vânzarea-cumpărarea nu se poate perfecta, iar pe de altă parte ca acest izvor se află pe Lotul II insa aparține domeniului public fiind inalienabil.
În susținerea celor afirmate pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei anexa 37 la Hotărârea de Guvern prin care s-a aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public, hotărâre publicată în Monitorul Oficial la data de 18.05.2002, deci anterior datei la care s-a perfectat antecontractul. Cu toate acestea în cuprinsul antecontractului ea a declarat că izvorul se află pe cele 2 loturi.
Pentru toate aceste motive, luând in considerare și faptul că reclamantul (promitent-cumpărătorul) a achitat suma de 130.000 euro reprezentând preț pentru Lotul II (100.000 euro) și diferență preț pentru lotul I (30.000 euro), suma fiind depusă prin scrisoare de garanție bancară emisă de Bank România SA în favoarea pârâtei-reclamante ( 48), instanța potrivit principiului executării în natură a obligațiilor a pronunțat în baza art. 1073 cod civil o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul Stațiunea situată în localitatea, jud. I compus din teren intravilan în suprafață de 2,23 ha ce formează Parcul Stațiunii și clădirile aflate pe acest teren.
Ca o consecință a admiterii acțiunii principale, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă prin care se solicită rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639 /8.06.2006 la.P -, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Părțile au inserat în antecontract un pact comisoriu de gradul IV în sensul că în cazul în care Izvorul nu se află pe teritoriul situat în localitatea, jud. I, antecontractul se reziliază de plin drept fără somație sau punere în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești".
Într-adevăr părțile pot insera în cuprinsul contractului sau antecontractului clauze contractuale exprese (pacte comisorii) privind rezoluțiunea contractului pentru neexecutare.
Cu toate acestea, în speță, așa zisul pact comisoriu de gradul IV inclus în antecontract de care se prevalează pârâta-reclamantă în susținerea cererii reconvenționale este lipsit de eficiență juridică, știut fiind faptul că pactele comisorii în accepțiunea Codului civil privesc neexecutarea culpabilă de către una din părți a obligației asumate prin contract și nu existența sau inexistența unui bun în patrimoniul promitent-vânzătorului, aspect ce ar putea atrage eventual sancțiunea nulității contractului și nu rezoluțiunea lui.
Pe de altă parte, și în condițiile pactului comisoriu inserat în antecontractul nr. 639/2006 ce privea neexecutarea culpabilă a obligației contractuale, acțiunea în rezoluțiune poate fi intentată numai de partea care si-a executat obligația sau care se declară să execute contractul. Dacă s-ar recunoaște o asemenea acțiune părții care nu-și execută obligația, ar însemna să i se acorde o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativității contractelor.
În speță, în condițiile în care pârâta-reclamantă refuză să-și îndeplinească obligațiile asumate prin antecontract, aceasta nu poate invoca pactul comisoriu de gradul IV și nu poate formula acțiune în rezoluțiune, considerente pentru care s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta-reclamantă a fost obligat să plătească reclamantului pârât cheltuieli de judecată în sumă de 8.876,5 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta-reclamantă -- - criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 670/17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul formulat de pârâta-reclamantă, fiind păstrată sentința civilă nr. 385/14.II.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani ca legală și temeinică și a respins ca nedovedită cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În pronunțarea soluției, instanța de prim control judiciar a reținut din probatoriul administrat că apelanta a solicitat să se dea eficiență pactului comisoriu de gradul IV înserat în antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat de părți potrivit căruia în cazul în care Izvorul nu se află pe terenul vânzătoarei,actul este reziliat de plin drept, fără somație și fără trecerea unui termen.
Singura parte contractantă în drept să invoce rezoluțiunea contractului este creditorul obligației neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta între invocarea rezoluțiunii contractului, prevalându-se de pactul comisoriu expres și cerere, printr-o acțiune în justiție, de obligare a debitorului la executarea prestației. Explicația constă în aceea că rezoluțiunea convențională este stipulată exclusiv în favoarea creditorului.
Apelanta debitoare nu aredreptulde a se prevala de pactul comisoriu expres. Aceasta pentru faptul că neexecutarea de către ea a obligațiilor contractuale este cauza desființării sau rezoluțiunii contractului.
Pe de altă parte, pactul comisoriu trebuie să vizeze neexecutarea culpabilă de către una din părți a obligației asumate prin contract și nu existența sau inexistența unui bun în patrimoniu vânzătorului, aspect ce ar putea atrage eventual sancțiunea nulității contractului și nu rezoluțiunea lui.
De asemenea, motivul de apel vizând inexistența pe terenul proprietatea apelantei sau împrejurarea că acesta se află pe domeniul public al comunei nu are relevanță, în condițiile în care obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare îl constituie terenurile și nu izvorul.
Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond în temeiul art. 1073 Cod civil a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru imobilul compus din teren intravilan situat în localitatea, în suprafață de 2,23 ha ce formează Parcul Stațiunii și clădirile de pe acest teren, motiv pentru care a respins apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta-reclamantă -- - criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâta-reclamantă a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind ignorate condițiile esențiale în pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Recurenta arată că în mod greșit se reține că în calitatea sa de debitor nu este îndreptățită să invoce pactul comisoriu de gradul IV prezent în mod expres în antecontractul bilateral de vânzare-cumpărare încheiat de părți.
Susține recurenta că instanța investită cu o acțiune privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare trebuia să manifeste diligență și să verifice refuzul și motivul determinant în perfectarea contractului.
Motivează recurenta că a arătat instanței de fond că prin antecontractul de vânzare-cumpărare intenția ambelor părți a fost aceea de a transla proprietatea asupra celor 2 terenuri aferente, intenția evidentă fiind aceea de a ceda imobilele necesare pentru exploatarea. Din conținutul antecontractului reiese intenția promitentului-cumpărător de a obține Izvorul, iar terenurile și Stațiunea balneoclimaterică au un caracter accesoriu față de acesta. Arată recurenta că la capitolul din antecontract privind clauzele de reziliere primele două paragrafe vizează în mod expres condiția existenței pe terenul proprietatea promitentului-vânzător, iar în cazul în care izvorul nu s-ar afla pe terenul respectiv și pe nici unul din terenurile proprietarei, părțile au stipulat expres rezilierea de drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără intervenția instanțelor a antecontractului perfectat.
Motivează recurenta că deși formularea întregului antecontract nu prezintă claritate și precizie, interpretând clauzele contractuale în sensul intenției reale a părților rezultă insistența promitent-cumpărătorului de achiziționa terenurile și construcțiile accesorii condiționat de existența izvorului pe terenul proprietatea promitentului-vânzător.
Consideră recurenta că instanța nu putea să ignore opoziția sa de a vinde loturile descrise în antecontract motivat de absența izvorului pe aceste terenuri atâta timp cât s-a obligat să vândă terenurile dacă acestea sunt grevate de acest izvor, ceea ce denotă asumarea unei obligații condiționale prevăzută de art. 1004 Cod civil a cărei îndeplinire duce la desființarea antecontractului.
Susține recurenta că instanța trebuia să interpreteze pactul comisoriu invocat ca fiind o condiție - sancțiune aplicabilă atât promitentului-vânzător, cât și promitentului-cumpărător.
Susține recurenta că instanțele au ignorat adevărata intenție a părților și prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărate a dat efect unei convenții în care uneia din părți nu i-a fost respectată intenția cu care a contractat, ceea ce duce la nelegalitatea hotărârii pronunțate.
Consideră recurenta că instanțele trebuiau să interpreteze pactul comisoriu de gradul IV drept o condiție prevăzută în favoarea ambelor părți.
Sub aspectul modalității în care s-a făcut dovada plății restului de preț arată recurenta că în mod greșit s-a avut în vedere scrisoarea de garanție bancară depusă la dosar. Arată că suma prevăzută în acest act nu a fost ridicată și că valabilitatea acestei scrisori de garanție a expirat până la momentul pronunțării hotărârii instanței de apel. Arată că instanțele nici nu analizează condiția esențială a plății prețului pentru a putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța de apel rezumându-se a relua motivarea instanței de fond fără a observa că prețul nu a fost efectiv plătit de cumpărător.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și admiterii cererii reconvenționale cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată incidența în cauză a motivelor de recurs înscrise în art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă, drept pentru care recursul urmează a fi admis având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond - confirmată prin decizia instanței de apel - este nelegală, întrucât a fost pronunțată urmare a unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății, precum și a unei interpretări și aplicări greșite a dispozițiilor legale ce guvernează materia.
Instanța de fond investită cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare avea obligația să verifice incidența disp. înscrise în art. 1073 și 1077 Cod civil, în raport cu clauzele contractuale cuprinse în antecontractul de vânzare-cumpărare perfectat de părțile litigante la data de 08 iunie 2006, astfel încât acestea să fie interpretate potrivit voinței lor comune și nu după sensul literar al termenilor, fiind de principiu că potrivit art. 977 Cod civil legea dă prioritate voinței reale a părților, aceasta fiind cea care într-o convenție determină cuprinsul, natura și întinderea raporturilor juridice dintre ele.
Analizând cuprinsul antecontractului perfectat la data de 08.06.2006, rezultă că părțile au procedat la descrierea obiectului convenției lor constând în loturile I și II care reprezintă promisiunea de vânzare-cumpărare, specificându-se în mod expres, la fiecare dintre ele, faptul că pe acestea "se află captările cu apă minerală sulfuroasă și izvorul cu apă potabilă, inclusiv Izvorul ".
Tot sub aspectul obligațiilor contractuale părțile au inserat în mod expres în antecontract mențiunea potrivit căreia "la data semnării contractului în formă autentică, eu, promitentul-cumpărător voi achita promitentului-vânzător suma de 40.000 Euro, urmând ca restul de preț în cuantum de 30.000 Euro să fie achitat la data semnării contractului de vânzare-cumpărare pentru lotul II, aceasta fiind o condiție esențială a prezentului act, promitenta-vânzătoare având cunoștință de faptul că eu, promitentul-cumpărător nu doresc să cumpăr numai lotul I, ci ambele loturi,împreună cu Izvorul "(pagina 2, alineat 2 final).
Acordul de voință al părților include în conținutul convenției și mențiunea că reclamantul-intimat în calitate de promitent-cumpărător se obligă a cumpăra terenul " în suprafață de 10 ha pe care se află captările izvoarelor cu apă potabilă, inclusiv Izvorul situat în " (pagina 3 convenție), iar la secțiunea intitulată "clauze de reziliere" părțile au prevăzut în mod expres o condiție rezolutorie referitoare la existența pe terenul proprietatea recurentei. Astfel, în cuprinsul acestor clauze părțile contractante au stipulat expres modalitatea condițională potrivit căreia dacă promitentul-vânzător nu poate respecta condițiile antecontractului de vânzare-cumpărare potrivit cărora Izvorul nu se află pe terenul cuprins în loturile ce fac obiectul convenției, ci s-ar afla pe un alt teren proprietatea acestuia, părțile vor proceda la realizarea unui schimb de terenuri "astfel încât Izvorul să intre de drept în posesia promitent-cumpărătorului".
Totodată părțile au prevăzut și clauza privind instituirea unui "pact comisoriu de gradul IV în sensul că, în cazul în care Izvorul nu se află pe - terenul deținut în baza titlului de proprietate nr. 5/04.05.2001 - și nici pe un alt teren aparținând promitent-vânzătorului - atunci prezentul antecontract se reziliază de drept fără somație, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești.
În operațiunea de interpretare a prevederilor contractuale, unde printre altele, trebuia să se dea eficiență interpretării ce rezultă din întreg actul juridic potrivit disp. art. 972 și 978 Cod civil. Astfel, din întreg cuprinsul antecontractului rezultă că intenția reală și comună a părților, ca rod al voinței acestora, a fost aceea de a perfecta o convenție în cuprinsul căreia au stipulat o condiție rezolutorie referitoare la eficacitatea actului juridic perfectat legată de îndeplinirea/neîndeplinirea unui eveniment viitor și nesigur cu privire la existența pe terenul proprietatea promitent-vânzătoarei (ce se circumscrie obiectului convenției) ori pe un alt teren aparținând acesteia.
În acest context, deși inserată literar în convenție drept pact comisoriu, în mod greșit atât instanța de fond, cât și cea de apel a atribuit clauzelor contractuale o atare natură juridică. Din întreg cuprinsul convenției rezultă intenția reală a părților de asumare a unei obligații condiționale în sensul disp. art. 1004 Cod civil a cărei îndeplinire ori neîndeplinire indiferent de voința părților depinde de un eveniment incert, străin de comportamentul debitorului și care afectează eficacitatea actului juridic perfectat. Existența unei atare obligații condiționale care depinde deelementul aleanu poate avea însă un caracter sancționator, astfel cum este instituit în cazul pactelor cominatorii care produc un atare efect juridic pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către debitor.
Față de obligația condițională stipulată în antecontract și având în vedere probatoriul administrat pe parcursul judecății corelat cu poziția procesuală a părților, rezultă că modalitatea condițională privind izvorul amplasat pe terenurile proprietatea recurentei s-a împlinit. Astfel, potrivit adeverinței nr. 1224/2007 ( 26 dosar fond) și nr. 222/2009 ( 15 dosar recurs) rezultă că Izvorul nu se află pe terenul proprietatea recurentei, fiind inclus în domeniul public al comunei, județul I,conform anexei nr. 74 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei, poziția 75, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 bis/2002. Rezultă că prin îndeplinirea condiției rezolutorii ca modalitate ce afectează eficacitatea actului juridic perfectat, convenția părților este desființată de drept.
Așa fiind, se constată că ambele instanțe prin soluțiile pronunțate au efectuat o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale ce guvernează domeniul, urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, împrejurare ce a condus la o concluzie greșită asupra naturii și înțelesului clauzelor contractuale.
Nu poate fi primită susținerea intimatului potrivit căreia pârâta-recurentă ar fi invocat abia în apel aspectul legat de calificarea clauzei de reziliere drept condiție rezolutorie care nu ar mai putea fi analizată. Interpretarea și calificarea juridică a clauzelor contractuale funcție de voința comună a părților și a efectelor juridice pe care le produc conform art. 978 Cod civil, constituie apanajul instanței pentru a da semnificația juridică corespunzătoare litigiului ce constituie obiectul investirii sale.
Drept urmare, verificând obligația condițională stipulată prin voința comună a părților în legătură cu eficacitatea actului juridic perfectat la data de 08.06.2006 se va constata îndeplinirea condiției rezolutorii, ceea ce va avea drept efect juridic desființarea actului, astfel încât disp. art. 1073 și 1077 Cod civil nu își găsesc aplicare, încât cerințele legale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu sunt îndeplinite.
Față de considerentele expuse referitoare la existența în cazul antecontractului a unei obligații condiționale rezolutorii ca modalitate ce afectează însăși existența actului juridic, Curtea va constata de prisos a se analiza motivul de recurs referitor la neplata diferenței de preț potrivit reglementărilor legale înscrise în art. 1114-1121 Cod civil, atâta timp cât prin îndeplinirea condiției rezolutorii convenția părților este desființată retroactiv, nefiind posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În consecință, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, urmează ca recursul pârâtei-reclamante să fie admis. În baza art. 312 Cod procedură civilă decizia civilă nr. 670/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași va fi modificată în tot, urmând a se admite apelul formulat de pârâta -- - împotriva sentinței civile nr. 385/14.02.2008 a Judecătoriei Pașcani.
Schimbând în tot hotărârea instanței de fond urmează a se respinge acțiunea reclamantului - privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată se va admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă -- -, urmând a se constata desființat de drept antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/08.06.2006 de - încheiat de părți în ceea ce privește lotul II compus din Stațiunea cuprinzând clădiri și terenul intravilan aferent acestora în suprafață de 2,23 ha.
Reținând culpa procesuală a reclamantului-intimat, urmează ca în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă acesta să fie obligat să plătească recurentei suma de 8.760,4 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul gradelor de jurisdicție derulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 670/17.10.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 385/14.02.2008 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care o schimbă în tot și, în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul - pârât - în contradictoriu cu pârâta-reclamantă.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Constată desființat de drept antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/8.06.06 de - încheiat de părți, în ceea ce privește lotul II, compus din Stațiunea cuprinzând clădiri și terenul intravilan eferent acestora, în suprafață de 2,23 ha.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 8760,4 Ron reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în toate gradele de jurisdicție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
13.03.2009
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Georgeta Protea
