Anulare act. Decizia 829/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 829/CM
Ședința publică din 25 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă UNIVERSITATEA, cu sediul în B, bd. - - nr.36-46, sector 5, împotriva sentinței civile nr.995 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliat în B,-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier juridic, în baza delegației depusă la dosarul cauzei, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentanta recurentei pârâte susține că în cauză nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Față de susținerea recurentei pârâte, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâteavând cuvântul asupra recursului de față susține:
- sentința civilă nr.955/12.09.2008 a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.284 alin.2 Codul Muncii, competența teritorială a prezentei cauzei revenea Tribunalului București;
- prin întâmpinare recurenta pârâtă a arătat că acțiunea reclamantei este tardiv formulată și a invocat această excepție, întrucât termenul de 30 de zile curge de la data de 15.11.2007 când i-a parvenit reclamantei convocarea prin care i s-a adus la cunoștință conținutul deciziei contestate, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții;
- în mod eronat instanța a apreciat că se impune anularea deciziei nr.1639/20.09.2006 reținând că cererea reclamantei a fost modificată de administratorul financiar în cadrul Direcției Resurse umane ( ), când de fapt realitatea este alta: cererea de concediu fără plată nu a întrunit condițiile legale de formă și fond, nefiind precizată perioada pentru care se solicita concediu, cererea nu a fost modificată de d-na, ci a fost completată în josul paginii la recomandarea Facultății și după convorbirea telefonică cu reclamanta.
Mai susține că art.102 alin.1 din Legea nr.128/1997 nu reglementează dreptul cadrelor didactice de a avea un concediu de 3 ani consecutiv, ci de posibilitatea de a beneficia de mai multe concedii a căror durată totală nu poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani. Nu se poate considera că în lipsa unui interval precizat cererea putea fi aprobată pentru întreaga perioadă de 3 ani.
Pentru considerente mai sus arătate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea B, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 1639/20.09.2006 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că, decizia contestată este nelegală, deoarece solicitarea sa, de a i se acorda concediu fără plată pentru studii a fost făcută fără a se menționa perioada finală, cererea de concediu a fost modificată fără acordul său, pârâta aprobându-i concediul fără plată pentru un an de zile.
Cauza a venit prin declinare de la Tribunalului București (sentința civilă nr.3797/30.04.2008).
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr.995 din 12 septembrie 2008 admis acțiunea civilă având ca obiect anulare act formulată de reclamanta.
A anulat decizia nr.1639/20.09.2006 emisă de intimată.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate faptul că "cererea reclamantei a fost aprobată, așa cum a fost prezentată Rectorului Universității B, iar modificarea intervenită ulterior, s- făcut de o altă persoană, respectiv de administratorul financiar al Direcției Resurse Umane, fără acordul reclamantei, situație nelegală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Universitatea
În motivele de recurs, recurenta învederează instanței, faptul că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată de o instanță necompetentă. În materia litigiilor de muncă, orice cerere de chemare în judecată se introduce la domiciliul reclamantei. Competența de soluționare a cauzei revenea Tribunalului București - Secția conflicte de muncă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tardivității acțiunii reclamantei. Termenul de 30 de zile curge de la data de 15.11.2007 când a parvenit reclamantei convocarea înregistrată cu nr.20431/5.11.2007.
În cererea de acordare a concediului fără plată nu s-a indicat perioada pentru care s-a solicitat acest concediu.
Nu a intervenit nici o modificare în cuprinsul cererii formulate de reclamantă, însă administratorul financiar d-na, în urma unei convorbiri telefonice cu reclamanta, la data de 20.09.2006 a specificat în partea de jos a cererii durata concediului fără plată.
Recurenta a mai arătat că în cauza de față se impunea proba cu interogatoriu și proba cu martori care erau pertinente și utile în soluționarea prezentei cauze.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, în calitate de angajată a pârâtei Universitatea Bas olicitat instanței anularea deciziei nr.1639 din 20.09.2006, prin care pârâta recurenta i-a acordat concediu fără plată pentru studii începând cu data de 01.10.2006 până la 01.10.2007, deci pentru 1 an de zile.
Acțiunea a fost formulată și depună inițial la Tribunalul Municipiului B - Secția conflicte de muncă.
Tribunalul Municipiului B prin sentința civilă nr.3739/30.04.2008, a apreciat în mod corect, că în conformitate cu art.284 Codul Muncii raportat la art.2 pct.1 lit.c cod procedură civilă, conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărei circumscripții reclamantul își are domiciliul sau sediul, după caz.
S-a făcut dovada de intimata reclamantă cu actul de identitate și s-a constatat că are domiciliul în Municipiul C, iar Tribunalul Municipiului B, în mod corect a declinat soluționarea cauzei la Tribunalul Constanța.
În cazul în care una din părți era nemulțumită de această măsură, avea posibilitatea ca în termen de 5 zile de la pronunțare să declare recurs.
Cum nici o parte nu a declarat recurs, dosarul s-a trimis la instanța competentă - Tribunalul Constanța, care a procedat la judecarea cauzei; această critică referitoare la competență fiind nefondată, urmează a fi respinsă.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la tardivitatea contestării deciziei.
Din actele existente în dosarul cauzei rezultă faptul că decizia nr.1639 a fost emisă la data de 20.09.2006, i s-a comunicat intimatei reclamante la data de 12.12.2006, dată reținută în mod corect și de instanța de fond, când aceasta a fost convocată pentru cercetarea disciplinară.
Recurenta intimată a încercat să demonstreze că, mai înainte de această dată a făcut demersuri pentru convocarea intimatei la 5.11.2007 și 15.11.2007, însă actele depuse nu confirmă susținerile acesteia.
Contestația depusă la instanță s-a făcut cu respectarea termenului de 30 de zile depunându-se de intimata reclamantă în acest sens plicul cu ștampila Oficiului Poștal care confirmă data expedierii și data când contestația a ajuns la instanță.
Pe fondul cauzei, instanța reține că intimata reclamantă a depus la sediul unității recurente, o cerere de concediu fără plată începând cu data de 01.10.2006, neprecizându-se data până la care dorește concediu fără plată. Completarea cererii s-a făcut de o terță persoană, consemnându-se în cerere ca dată finală a concediului fără plată - 01.10.2007.
Faptul că intimata reclamantă nu a cunoscut data finală consemnată în cererea sa, de către o terță persoană, a determinat-o ca după primirea deciziei nr.1639/20.09.2006 să formuleze plângere penală împotriva d-nei, care a completat cererea de concediu fără plată (dosar penal nr. 885/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale). Decizia nr.1639/2006 a fost comunicată intimatei reclamante la cererea acesteia la data de 12.12.2007 la sediul, când i s-a adus la cunoștință faptul că, începând cu 01.10.2007 concediul fără plată a expirat și a început să înregistreze absențe nemotivate.
De menționat este faptul că intimata reclamantă este doctorand la Universitatea 7.
În această situație, în mod corect instanța de fond a apreciat în temeiul art.102 alin.1 Codul Muncii, contestația ca fiind fondată.
Textul de lege enunțat mai sus cuprinde dispoziții imperative în sensul că, se arată în mod clar faptul că "personalul didactic titular, care din proprie inițiativă solicită să se specializeze să participe la cercetarea științifică în țară sau străinătate, are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani. în aceste situații sunt de competența conducerii instituției de învățământ superior sau, după caz, a inspectoratului școlar, dacă se face dovada activității respective".
În cauza de față, cererea intimatei reclamante a fost aprobată de conducerea Universității B, așa cum a fost formulată inițial, completarea cu limita finală a concediului fără plată făcându-se de o altă persoană, decizia nr.1639/20.09.2006 a fost anulată în mod corect.
Textul de lege enunțat mai sus îi permitea reclamantei o perioadă mai lungă pentru concediu fără plată, respectiv de 3 ani.
Conducerea Universității B, în cazul în care aprecia că cererea este incompletă, avea posibilitatea să o cheme pe intimata reclamantă și personal să-și completeze cererea.
Probatoriile administrate în cauza de față, respectiv înscrisurile, au fost apreciate ca fiind suficiente a se pronunța soluția în cauza de față.
Chiar dacă motivarea instanței de fond este făcută într-o manieră succintă, aspectele esențiale au fost analizate și față de considerentele expuse, recursul este nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă UNIVERSITATEA, cu sediul în B,--46, sector 5, împotriva sentinței civile nr.995 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/11.12.2008
Tehnored.gref.RD/2ex./11.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
