Anulare act. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 836
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta și intervenientul împotriva deciziei civile nr. 215 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și pârâtul moștenitor -, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator, licențiat în drept și soț al recurentei reclamante pe care o reprezintă, recurentul intervenient, intimatul pârât, asistat de avocat G, același avocat reprezentând și intimata pârâtă, avocat, reprezentând pe intimata pârâtă și pe intimatul pârât moștenitor -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Procurator, pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că s-a reținut că a fost încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al apelantului - în temeiul art. 71, 72. însă mandatul dat de defunct dăinuie și asupra moștenitorilor acestuia. A mai susținut că s-a acordat termen pentru introducerea în cauză a acestuia, avocatul defunctului și al moștenitorului luând termen în cunoștință. emisă pe numele a fost primită de, având același domiciliu, în cauză nefiind relevant faptul că moștenitorul lucrează în Singurul domiciliu indicat a fost cel din A mai susținut că recurenții nu au făcut confuzie în ceea ce privește prima zi de înfățișare, respectiv 19.01.2009, și primul termen de judecată. A pus concluzii de admitere a recursului, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise și note de ședință.
Recurentul intervenient a solicitat admiterea recursului său și a lăsat la aprecierea instanței recursul declarat de reclamantă.
Avocat, pentru intimații pârâți și, a arătat că s-au invocat prevederile art. 71. însă nu se poate înlătura dreptul la apărare al persoanei ce vine la succesiune. A considerat că soluția pronunțată de tribunalul este temeinică și legală, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Avocat, pentru intimata pârâtă și intimatul intervenient -, a arătat că nu a avut calitate de parte în dosar la instnața de fond, nefiind conceptat și citat, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 243 pct. 1. prin decesul pârâtului. Reprezentarea părții în bază de mandat se face potrivit prevederilor art. 1532 Cod civil, însă relația avocat-client este reglementată de Legea nr. 51/1995, aceste prevederi fiind incidente în cauză. Astfel, în mod corect a stabilit instanța că nu avea cum să fie reprezentat. A solicitat respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată la 12.10.2007, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2982 din 30.06.1999 autentificat de, prin care tatăl său a vândut un teren în suprafață de 4561,41.p lui, precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3647 din data de 24.08.1999 autentificat de prin care soții și au vândut același teren numitului.
Reclamanta a arătat că pârâtul a primit de la defunctul o procură specială prin care i se permitea schimbarea destinației și înstrăinarea unei părți din terenurile obținute în urma legii 18/1991, însă pârâtul a depășit limitele mandatului său, făcând schimburi de terenuri care nu erau permise prin procură. Reclamanta a mai arătat că actul de vânzare-cumpărare nr. 2982/30.06.1999 este lipsit de o parte din elementele sale constitutive, și anume consimțământul și obiectul material, iar cele două contracte au o cauză falsă.
La data de 08.10.2007 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu de către, prin care a solicitat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2982/30.06.1999 și nr. 3647 /24.08.1999.
La data de 21.01.2008, reclamanta a depus la dosar precizare și completare a cererii de chemare în judecată.
La data de 23.03.2008 s-a depus la dosar certificatul de deces al pârâtului cu nr. 484 din 21 februarie 2008 eliberat de
La termenul din 20.06.2008 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 13608 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2982/30.06.1999 și sub nr. 3647/24.08.1999 la..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1868-58879 din 19.03.1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru tatăl reclamantei asupra suprafeței de teren de 5000. situată în extravilanul municipiului C, tarlaua 5, parcela 6/1.
Prin procura autentificată sub nr. 64/09.01.2008 la BNP, autorul l-a mandatat pe fiul său, să facă demersurile necesare la instituțiile abilitate în vederea obținerii avizelor necesare pentru schimbarea destinației terenului pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, mai exact de a fi trecut din extravilan în intravilan, iar după aceasta să înstrăineze terenul la un preț convenabil.
Raportat la art. 1532.civ. s-a apreciat că pârâtul, în calitatea sa de mandatar al tatălui său, nu a respectat întocmai obiectul mandatului dat în ceea ce privește suprafața de teren din tarlaua 5, parcela 6/1, deoarece vânzarea s-a realizat anterior schimbării categoriei de folosință a terenului, astfel că s-a obținut un preț mai mic decât dacă terenul ar fi fost în intravilan.
S-a apreciat că revânzarea terenului de către pârâții și, la mai puțin de o lună de la data primului act de vânzare-cumpărare prin care pârâtul vindea în numele mandantului său și pârâții cumpărau, exprimă o nesocotire a voinței primului proprietar și duce la concluzia că pârâtul a încercat prin aceste acte să aducă în patrimoniul său terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, pârâta și moștenitorul.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, nu s-a făcut aplicarea art. 243 alin. 1 pct. 1.proc.civ. și că, deși instanța a luat cunoștință de moștenitorii pârâtului, decedat la data de 21.02.2008, în cauză nu a fost introdus moștenitorul, fiindu-i prejudiciate drepturile.
A susținut că instanța de fond și-a întemeiat apărările pe un probatoriu insuficient și neconcludent, nu au fost administrate probe pentru a se verifica dacă mandatul a fost ratificat, s-a reținut greșit că prin lipsa la interogatoriu a recunoscut pretențiile reclamantei și nu s-a verificat buna sau reaua-credință a cumpărătorilor.
Aceleași critici au fost aduse și de pârâții și, care au mai susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. 5.proc.civ. și a interpretat greșit art. 948.civ. în corelare cu art. 1532-1551.civ. că hotărârea este în contradicție cu probele aflate în dosar, instanța nu a manifestat rol activ în administrarea probelor și nu a lămurit faptele care puteau să ducă la o concluzie justă, pronunțând o hotărâre fără a avea dovezi.
În motivarea apelului, a menționat că este moștenitorul pârâtului, în calitate de fiu, iar instanța, deși a luat cunoștință de acest fapt, nu l-a introdus în proces, nu a putut face cereri și apărări, astfel că prin hotărâre i-au fost prejudiciate drepturile ce-i revin în calitate de moștenitor al defunctului pârât, hotărârea fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialității și principiului dreptului la apărare. A mai susținut că instanța de fond își întemeiază acțiunea pe un probatoriu insuficient și neconcludent.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
În ședința publică de la 23.03.2009 s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova.
Prin decizia civilă 215 din 30 martie 2009 a Tribunalului Doljs -au admis apelurile, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada unei valori a terenului de peste 500.000 lei pentru a se putea trage concluzia că în primă instanță ar fi competent tribunalul potrivit art. 2 pct. 1 lit. b proc.civ.
Chiar și cu înscrisul depus la dosar în apel d e pârâții, care au contestat valoarea indicată de reclamantă ca fiind cea din actul de vânzare, valoarea terenului în litigiu nu depășește o valoare care să atragă competența de soluționare în primă instanță a tribunalului, astfel că excepția necompetenței materiale invocată în apel a fost respinsă.
Cu privire la criticile formulate de apelanți, tribunalul a constatat că la data de 23.05.2008 pârâta a depus la dosar o cerere (fila 89) prin care a adus la cunoștință instanței că soțul său, pârâtul, a decedat la data de 20 februarie 2008 și a depus copia certificatului de deces aflată la fila 90.
La termenul din 30.05.2008 (fila 96), apărătorul pârâtei a solicitat acordarea unui termen pentru a indica moștenitorii autorului.
Prin cererea formulată la data de 03.06.2008 (fila 97), pârâtul a indicat numele și adresa moștenitorului defunctului, acesta fiind, și a solicitat introducerea în cauză a acestuia în calitate de pârât.
La data de 11.06.2008, numitul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că este fiul lui și și a solicitat respingerea acțiunii (fila 128).
S-a arătat că împuternicirea apărătorului a fost pentru pârâții și și nu s-a extins și asupra moștenitorului, nefiind vorba de o reprezentare din cele prevăzute de art. 70.proc.civ.
Deși, potrivit art. 71.proc.civ. mandatul de reprezentare judiciară nu încetează prin moartea celui care l-a dat, totuși, într-o atare situație, este obligatorie introducerea în cauză a moștenitorilor săi, ori în speță, moștenitorul nu a fost introdus în cauză la instanța de fond.
S-a concluzionat că judecata cauzei s-a făcut în lipsa introducerii în cauză a moștenitorului apelant, fiind încălcate dispozițiile art. 85 și art. 107. proc.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
În motivarea recursului declarat de reclamantă s-au reluat apărările din întâmpinarea depusă în apel, susținându-se că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cuprinde motivații străine de natura pricinii.
Recurenta a arătat că în speță erau aplicabile dispoz. art. 71 și 72, în sensul că mandatul avocatului autorului decedat a continuat și pentru moștenitor, avocatul primind termen în cunoștință pentru acesta, cât timp nu a operat o revocare a mandatului. S-a considerat că prin cererea formulată la 11.06.2009, moștenitorul a intervenit în proces, s-a înfățișat în instanță prin avocat și a primit la 8.05.2008 o citație pe numele tatălui său decedat, având obligația de a da curs citației.
S-a susținut că moștenitorului nu i s-a produs o vătămare și nu poate justifica un interes în cauză, nu au fost încălcate dispoz. art. 85 și 107, neexistând motive pentru desființarea sentinței.
Motivele de recurs au cuprins și critici privind neregularitatea cererii de apel formulată de moștenitorul pârâtului, care nu a semnat această cerere iar instanța nu a făcut verificări privind falsul semnalat de reclamantă, astfel că toate concluziile instanței rămân fără obiect. S-a susținut că prima zi de înfățișare a fost la 19.01.2009 iar apelanții erau decăzuți din termenul de motivare a apelului, fiind greșit respinsă excepția tardivității motivării apelului.
S-a făcut referire la citarea pârâtei fără mențiunea chemării la interogatoriu și s-a cerut rectificarea unor încheieri de ședință.
Aceleași motive de recurs au fost depuse și de recurentul intervenient.
Recursurile nu sunt fondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art.41 alin.(1) proc.civ. poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul procesului. În cazul în care una dintre părți decedează până la momentul închiderii dezbaterilor, art. 243 alin. 1 pct. 1 stabilește că judecata pricinii se suspendă de drept, cu excepția cazului când se cere introducerea în cauză a moștenitorilor celui decedat. Acesta constituie un caz de suspendare legală de drept a judecății, care obligă instanța să întrerupă cursul procesului, în absența moștenitorilor.
Introducerea în cauză a moștenitorilor se justifică prin aceea că prin deces partea a pierdut calitatea procesuală de folosință, potrivit art. 7 alin 1 din Decretul 31/1954, iar o persoană lipsită de capacitate de folosință nu poate fi titulară de drepturi și obligații și nu poate fi parte în proces, chiar dacă continuă să fie reprezentată de avocat. Moștenitorii sunt continuatorii în plan civil a persoanei decedate, toate drepturile și obligațiile autorului, inclusiv cele procesual civile, trecând asupra acestora.
Pentru ca o persoană să fie parte într-un litigiu pe rol, nu este suficientă simpla sa cerere adresată instanței de judecată, ci este necesar ca instanța să dispună citarea în proces, în absența citării și a conceptării în încheierile de ședință nefiind dobândită calitatea de parte.
Potrivit art. 85, instanța nu poate trece la soluționarea unui litigiu dacă părțile nu au fost legal citate sau dacă nu s-au înfățișat la judecată. Citarea pârâților se face, potrivit art. 90 și art. 112 alin 1 pct. 1 la domiciliul indicat de reclamant prin acțiune, care are obligația de preciza, pe parcursul procesului, intervenirea unor modificări în domiciliile pârâților, această obligație derivând din aplicarea principiului disponibilității. Art. 107 obligă instanța să amâne judecata ori de câte ori constată că una din părți nu a fost legal citată.
Toate aceste dispoziții duc la concluzia că este obligatoriu ca instanța să introducă în cauză moștenitorii părții care decedează în timpul procesului, după ce aceștia au fost indicați de partea interesată în continuarea judecății.
Primirea unei citații pe numele autorului decedat pentru un termen de judecată nu echivalează cu dobândirea calității de parte în proces de către moștenitor și nu se naște obligația acestuia de a se prezenta personal în instanță, așa cum se susține în motivele de recurs, cât timp respectivul moștenitor nu a fost citat în nume propriu.
La data de 20.02.2008, pârâtul a decedat, așa cum rezultă din certificatul de deces depus în fața primei instanțe, numele moștenitorului său a fost indicat de pârât prin cererea formulată la 3.06.2008, iar moștenitorul, personal, a formulat cerere la 11.06.2008 prin care și-a arătat calitatea și a exprimat dorința de a continua demersurile judiciare ale autorului său.
Potrivit împuternicirii avocațiale din 29.11.2007 autorul era reprezentat în proces de mandatar avocat. Dispozițiile art. 71 potrivit cărora mandatul nu încetează prin moartea mandantului, ci se menține până la revocarea lui de către moștenitori, nu pot fi interpretate în sensul că nu este necesară introducerea în cauză a moștenitorului pentru că se presupune că mandatul continuă și pentru acesta, fiind greșită susținerea recurenților în senul că avocatul poate reprezenta, în virtutea mandatului inițial, nu numai pe mandantul decedat, dar și pe moștenitorul acestuia.
O astfel de interpretare este contrazisă de dispoz. art. 243, care nu prevăd ca excepție de la necesitatea citării moștenitorului situația în care partea decedată era reprezentată de avocat. Cum legea de procedură este de strictă interpretare, nu se pot aplica anumite dispoziții ale sale prin extindere la unele situații de fapt pe care legea nu le prevede.
Așadar, prima instanță a ignorat prevederea art. 107, nu dispus citarea în cauză a numitului, deși părțile au formulat cereri exprese în acest sens, astfel că hotărârea pronunțată, precum și toate actele de procedură săvârșite ulterior decesului părții, sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art.105 alin.(2) proc.civ. așa cum corect s-a reținut de tribunal, care a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin 1, impunându-se admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sunt nefondate criticile privind motivarea tardivă a apelurilor, recurenții făcând confuzie între primul termen de judecată și prima zi de înfățișare. Potrivit art. 287 c, apelul se motivează până la prima zi de înfățișare, care, în condițiile art. 134 este primul termen când părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Nu constituie prima zi de înfățișare termenul când părțile solicită amânarea pentru angajarea unui avocat, pentru pregătirea apărării sau când se comunică motivele de apel.
În speță, primul termen de judecată a fost stabilit administrativ pentru 19.01.2007, la data respectivă au fost depuse motive de apel și înscrisuri de către și, impunându-se comunicarea către părțile adverse, conform art. 289 alin. 2
La același termen s-a constatat că apelantul nu a fost legal citat, fiind acordat termen. Pentru acest nou termen de judecată s-au depus și motivele de apel din partea moștenitorului pârâtului decedat.
Cum la primul termen de judecată nu au fost legal citate toate părțile, acesta nu a fost prima zi de înfățișare, astfel că motivele de apel au fost depuse în termenul legal.
Instanța constată că nu sunt fondate nici criticile privind neregularitatea apelului introdus de moștenitor. Potrivit art. 284 c, cererea de apel trebuie semnată, iar lipsa semnăturii sau nevalabilitatea acesteia, nu atrage anularea automată apelului, ci este dată părții posibilitatea împlinirii cerinței până la prima zi de înfățișare. Cum apelantul moștenitor a depus ulterior motive de apel, chiar în absența unei cereri formale de declarare a apelului instanța era investită, deoarece partea era oricând în termenul de declarare a apelului, hotărârea primei instanțe nefiindu-i comunicată.
Ca urmare, tribunalul nu avea obligația de a dispune o verificare de scripte, așa cum susțin recurenții, investirea fiind legal făcută chiar și prin cererea de motivare a apelului.
Constatând că decizia din apel a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, tribunalul asigurând respectarea principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii,în sensul art. 304, recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenta și recurentul intervenient împotriva deciziei civile 215 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimații, -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored. GI
2ex/7-07-2009
jud. apel,
jud. fond..
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
