Anulare act. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 85/Ap
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul prin mandatar și de pârâții STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 581 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 8 septembrie 2008 iar apoi pentru astăzi, 12 septembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 581/S/21.12.2007, Tribunalul Brașova respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economie și Finanțelor pentru Statul Român, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna, reprezentată legal de Primar.
A admis în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, reprezentat în instanță de mandatar, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, și Comuna, reprezentată legal de Primar și, în consecință:
A constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat cota de parte din imobilul situat în comuna,-, județul B, înscris în nr. 3659, sub nr. top 155.
A obligat pârâta Comuna, reprezentată legal de Primar, să facă reclamantului, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a cotei de 1/2 parte din imobilul mai sus identificat.
A respins restul pretențiilor.
În argumentarea acestei soluții, prima instanță a reținut, în esență, că prin contractul de vânzare - cumpărare, intervenit, la data de 23 martie 1973, între și, în calitate de vânzători și reclamantul și -, în calitate de cumpărători, reclamantul și fosta soție a acestuia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, compus din construcție și teren în suprafață de 680,40 mp, înscris în Cf nr. 3659, sub nr. top. 153.
Prin Decizia nr. 927, emisă la data de 31 octombrie 1987, în baza Decretului nr.223/1974, de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Județului B, s-a decis trecerea, fără plată, în proprietatea satului a cotei de 1/2 parte din imobilul mai sus menționat, cotă ce a aparținut reclamantului.
Prin aceeași decizie, s-a dispus preluarea de către stat a celeilalte cote de 1/2 parte din imobilul în litigiu, de la numita, cu plata către aceasta a sumei de 17.500 lei, cu titlu de despăgubiri.
Reclamantul și fosta soție a acestuia au urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, sens în care, au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 13.02.2002, pe rolul Prefecturii Județului B, o notificare prin care au solicitat a le fi acordate despăgubiri bănești pentru imobilul ce a constituit obiectul dreptului lor de proprietate.( fila 46)
Notificarea astfel formulată a fost trimisă de Prefectura Județului B spre competentă soluționare pârâtei Comuna, care nu a soluționat această notificare, până la data la care reclamantul a sesizat instanța cu prezenta cerere de chemare în judecată.
Din starea de fapt mai sus expusă, instanța reține că, cererea dedusă ei spre soluționare a fost formulată de reclamant ca urmare a nesoluționării notificării pe care acesta a formulat-o, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu.
În soluționarea excepției necompetenței materiale a instanței, s-a arătat că aceasta este nefondată câtă vreme reclamantul a urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, pentru a obține măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ, prin hotărârea care urmează aop ronunța instanța substituind decizia sau, după caz, dispoziția pe care persoana juridică notificată era obligată să o emită cu privire la notificarea formulată.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român sub argumentul că acesta este titularul actului de preluare a cărui valabilitate a fost contestată în cadrul litigiului.
În mod corespunzător, s-a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală de reprezentare a Statului Român, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, după cum este justificată și calitatea procesuală activă a pârâtului Comuna, parte care are calitatea de persoană notificată în procedura declanșată de reclamant pentru restituirea imobilului.
Sub aspectul fondului cauzei, cercetând valabilitatea titlului constituit în favoarea Statului Român asupra imobilului în litigiu, din perspectiva art. 6 alin (1) din Legea nr.213/1998, instanța a constatat că prevederile art. 1 și art. 2 alin (2) din Decretul nr.223/1974 contraveneau dispozițiilor Constituției României din anul 1965 (art. 36), precum și dispozițiilor art. 480 și 481 Cod civil, conform cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. Fiind vorba de o încălcare a ordinii constituționale și implicit a ordinii juridice interne, evident și actele subsecvente Decretului nr. 223/1974 sunt nule, lipsite de efecte juridice.
De asemenea, s-a arătat că Decretul nr. 223/1974 contravenea și art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căruia orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv țara sa și dreptul de a reveni în țara sa.
Raportat la aceste considerente, prima instanță a statuat că titlul în temeiul căruia statul a preluat imobilul în litigiu este nevalabil, el fiind emis cu nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării lui și a prevederilor și principiilor tratatelor internaționale la care România era parte.
Cât privește calitatea reclamantului de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, din examinarea materialului probator, instanța a reținut că la data preluării de către stat a imobilului în litigiu, acesta constituia obiectul dreptului de coproprietate în devălmășie al reclamantului și al fostei soții a acestuia, numita, măsura preluării operând față de reclamant pentru cota de parte din acest imobil. La data de 09.09.2003, Tribunalul a pronunțat divorțul dintre reclamant și fosta soție, de la această dată dreptul devălmaș transformându-se într-un drept pe cote-părți, ceea ce justifică dreptul reclamantului la din imobilul în litigiu.
În privința modalității de restituire a cotei părți cuvenite, tribunalul a constatat că, de la principiul restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, principiu consacrat de prevederile art. 1 alin. (1), de art. 7 și de art. 9 din lege, actul normativ menționat instituie, în art. 18 lit. coe xcepție, statuând că, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, în cazul în care, imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
În speță, s-a reținut că, imobilul în litigiu a fost înstrăinat, în baza Legii nr.112/1995, numitei, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.586/22.01.1998, intervenit între persoana menționată, în calitate de cumpărător și, în calitate de vânzător, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, acesta nu poate fi restituit în natură, singura modalitate de restituire a imobilului fiind aceea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În ceea privește petitul relativ la obligarea pârâtei Comuna la plata unor daune cominatorii de 500lei /zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății de către pârâta menționată a despăgubirilor solicitate de reclamant, prima instanță a reținut că acesta este subsidiar capătului de cerere referitor la stabilirea în sarcina pârâtei Comuna a obligației de plată către reclamant a despăgubirilor solicitate de acesta.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamantul și pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comuna prin primar.
Apelul declarat de reclamantul tinde la schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate.
În cuprinsul criticilor căii de atac se arată că în mod greșit tribunalul a constatat că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei, în condițiile în care a solicitat instanței cercetarea valabilității contractului de dobândire și, pe această cale, restituirea în natură a imobilului. Tot astfel, susține apelantul reclamant, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a imobilului de către fosta soție a acestuia, după cum nu s-a pronunțat nici asupra cererii vizând constatarea nulității titlului statului asupra imobilului.
Prin apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor se arată că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, întrucât imobilul în litigiu se află în patrimoniul Comunei, situație în care statul este reprezentat de această unitate administrativ-teritorială. Sub aspectul fondului cauzei, susține apelanta că titlul statului de preluare a imobilului este unul valabil, fiind conform Decretului nr. 223/1974, aplicat întocmai raportat la realitatea socio-politică de la momentul emiterii deciziei administrative de preluare.
Apelanta pârâtă Comuna prin primar, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei identificări a unității deținătoare a imobilului, arătând că acesta nu se află în patrimoniul unității administrativ-teritoriale ci, conform prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, face parte din domeniul privat al statului.
Reclamantul a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâta Comuna, solicitând respingerea acestei căi de atac, invocând pe cale de excepție tardivitatea exercitării apelului, precum și nulitatea cererii de apel, întrucât nu a făcut dovada mandatării avocatului care a reprezentat-o în cauză.
Cercetând cu prioritate incidentele invocate, acestea se dovedesc a fi nefondate.
Sub aspectul tardivității, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei Comuna la data de 22.02.2008 iar apelul a fost declarat la data de 27.02.2008, fiind așadar în interiorul termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 284 alin.1 Cod procedură civilă.
În mod corespunzător, nu poate fi acceptată nici excepția nulității apelului. Dispozițiile art. 83 Cod procedură civilă, invocate de reclamant în susținerea incidentului, fac referire la alăturarea procurii de reprezentare a mandatarului la cererea adresată instanței, în cazul de față a delegației avocațiale, fără a statornici vreo sancțiune, cu atât mai mult a celei vizând nulitatea cererii în cazul lipsei acestei procuri de reprezentare.
Verificând hotărârea apelată în limitele motivelor invocate, Curtea apreciază fondate apelurile declarate de reclamant și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin conținutul cererii introductive, reclamantul a solicitat nulitatea titlului Statului Român în baza căruia acesta și-a trecut în proprietate imobilul în litigiu, cerere precizată la termenul din 28.09.2007 prin solicitarea de restituire în natură a imobilului.
Astfel cum se desprinde din considerentele sentinței apelate, tribunalul a examinat valabilitatea titlului constituit în favoarea statului asupra imobilului, stabilind că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 contraveneau legii fundamentale în vigoare la momentul adoptării actului normativ, prevederilor Codului civil și tratatelor internaționale ratificate de România.
În mod corespunzător, s-a arătat că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legi nr.112/1995 terțului, instanța justificând soluția de restituire în echivalent, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prin recunoașterea efectelor contractului de vânzare-cumpărare prin care terțul a dobândit imobilul. Câtă vreme valabilitatea actului translativ de proprietate nu a fost contestată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamantul nu poate pretinde restituirea în natură a imobilului.
Curtea apreciază ca întemeiată critica formulată de reclamant relativ la cota parte restituită titularului acțiunii sub forma echivalentului din valoarea imobilului care formează obiectul judecății.
Deși s-a reținut de către prima instanță că la data preluării imobilului de către stat acesta se afla în proprietatea devălmașă a reclamantului și soției sale, numita, iar în anul 2003 intervenit divorțul soților, în mod nejustificat instanța a recunoscut măsurile reparatorii în favoarea reclamantului doar în cotă-parte de, prin aceasta realizând practic un partaj parțial a patrimoniului devălmaș al soților, stabilind cota-parte a reclamantului asupra imobilului cu ignorarea criteriilor privind împărțirea bunurilor comune ale soților. Din perspectiva acestei analize, nu poate fi acceptată susținerea reclamantului în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra notificării numitei, din moment ce aceasta nu este parte în litigiul dedus judecății, urmând însă a recunoaște reclamantului drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 cu privire la întregul imobil. Adoptarea acestei soluții nu aduce atingere drepturilor patrimoniale ale fostei soții a reclamantului, aceasta putând cere constatarea dreptului său devălmaș și, pe această cale, împărțirea bunului comun.
În privința apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a reținut în mod greșit calitatea procesuală pasivă a acestei părți, considerentele care urmează răspunzând totodată și apelului exercitat de pârâta Comuna prin primar.
Având în vedere obiectul litigiului, nu pot fi invocate dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 pentru a justifica poziția procesuală a statului, imobilul aflându-se în domeniul privat al Comunei prin efectul art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a admite apelurile declarate de reclamant și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a schimba în parte hotărârea atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
Pentru considerentele expuse, se va constata nevalabilitatea titlului statului pentru întregul imobil, cu consecința obligării pârâtei Comuna prin primar, ca unitate deținătoare în înțelesul legii să facă reclamantului o ofertă de restituire în echivalent pentru întregul imobil.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității și nulității apelului declarat de pârâta Comuna, prin Primar și excepția tardivității apelului exercitat de pârâta Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite apelurile declarate de reclamantul și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.581/S/21.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Schimbă în parte această hotărâre în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin ministerul Economiei și Finanțelor.
Constată nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat întregul imobil situat în comuna,-, județul B, înscris în nr. 3659, nr. top. 155 și obligă pârâta Comuna, prin Primar, să facă reclamantului, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a întregului imobil mai sus identificat.
restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de pârâta Comuna, prin Primar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./10.10.2008
Tehnoredact./13.10.2008/ 6 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Dorina Rizea
