Anulare act. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.85
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală împotriva deciziei civile nr.808/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat consilier juridic în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că, prin registratura instanței, la data de 28.01.2008, reclamanta intimată a depus întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării cu reprezentantul recurentei.
Reprezentanta reclamantei intimate învederează instanței că a formulat o acțiune în constatare și nu în realizare. Arată că potrivit Ordinului nr.174/23.03.2005 pentru aprobarea nivelului sprijinului acordat, cantităților de produse pe culturi, sumelor aferente acestora, precum și condițiilor de eligibilitate ale producătorilor agricoli, emis de Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, publicat în Monitorul Oficial nr.253/2005, în Anexă este precizată lista cuprinzând cantitățile de produse agricole destinate comercializării, fondurile și sursa de finanțare a acestora în anul 2005, la poziția-marfă susținută- se prevede valoarea de 500.000 lei vechi/tonă unitate produs. În raport de această valoare, precizează că valoarea despăgubirilor solicitate în acest litigiu este de 44188 lei.
În raport de aceste ultime precizări, Curtea invocă excepția necompetenței Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentului recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente susține că acțiunea nu este evaluabilă în bani astfel că solicită respingerea excepției, admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției, respingerea recursului și menținerea hotărârilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.808/15.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr.1904/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.1904/26.02.2007, după casarea dispusă de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și de contencios Administrativ - prin decizia nr.439/08.06.2007, motivată prin necompetența materială a Tribunalului Timiș - Secția Comercială, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T și în consecință a constatat dreptul reclamantei de a încasa sprijinul financiar pentru producția de a anului 2005, valorificată în cantitate de 883,76 tone și a anulat adresa nr.740/31.01.2006 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a acestui sprijin financiar, cu cheltuieli de judecată.
În esență instanța de fond a reținut că, prin documentația depusă la sediul pârâtei, reclamanta a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru producția de a anului 2005 valorificată în cantitate de 883,76 tone.
Prin contractul de finanțare nr.384/03.09.2004 încheiat între - Agro SRL, în calitate de creditor și reclamanta din dosarul de față în calitate de beneficiar, s-a prevăzut finanțarea culturii de pentru anul 2004-2005 în vederea cultivării unor anumite soiuri de în limita a 4.200.000.000 ROL. În baza acestui contract creditoarea a achiziționat de la reclamantă o cantitate de din producția anului 2005 în schimbul căreia a efectuat mai multe plăți către diverși furnizori ai reclamantei, în valoare totală de 413.466,83 lei, în perioada februarie - iunie 2005, astfel cum atestă avizele de însoțire a mărfii, ordinele de plată și facturile emise de reclamantă.
Cu toate acestea pârâta a respins cererea reclamantei pentru acordarea sprijinului direct al statului aferent producției de motivat de aceea că aceasta din urmă nu a făcut dovada încasării contravalorii mărfii livrate.
Față de starea de fapt și de drept dedusă judecății, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în modalitatea arătată mai sus, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.3 și 6 din nr.HG65/2005 și art.3 din Ordinul 174/2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea apelată pe motiv că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a textului legal ce prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească orice producător agricol ce solicită sprijin financiar de la bugetul statului respectiv să depună actele doveditoare ale încasării contravalorii mărfii livrate.
A apreciat că instanța de fond, prin maniera de interpretare dată conținutului contactului de finanțare, facturi fiscale, ordinelor de plată și celorlalte acte anexate, a încălcat dispozițiile imperative ale art.6 alin.1 din HG65/2005, invocând sub acest aspect practica judiciară privind instituțiile statului care acordă subvenții sau sprijin financiar.
În drept a invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod legal instanța de fond a reținut starea de fapt și de drept dedusă judecății.
Examinând hotărârea apelată în raport de critica formulată în motivele de apel, potrivit art.294-296 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, reținând că cererea reclamantei privind acordarea sprijinului financiar pentru producția de a anului 2005 este corect dovedită de către reclamantă prin facturile fiscale aflate la filele 11, 12 și 13 în dosarul nr.1464/2006 al Tribunalului Timiș, facturi în care este menționată exact cantitatea de recoltată respectiv vândută, prin contractul de finanțare nr.384/02.09.2004 în baza căruia creditoarea - Agro SRL a achiziționat de la beneficiara reclamantă o cantitate de aferentă anului 2005 în schimbul căreia a efectuat mai multe plăți către diverși furnizori ai reclamantei, împrejurare ce rezultă din avizele de însoțire a mărfii și ordinele de plată aflate în dosarul 1464/2006 al Tribunalului Timiș.
Acest probatoriu a fost interpretat corect de către instanța de fond și în concordanță cu dispozițiile legale incidente speței, respectiv art.3 și 6 din nr.HG65/2005 și art.3 din Ordinul 174/2005.
Împrejurarea că în speță s-au efectuat plăți anticipate a contravalorii grâului prin ordinele de plată nu atrage nelegalitatea plății întrucât ordinul de plată reprezintă o modalitate legală de efectuare a unei plăți iar faptul că în practica judiciară, susținerea, de altfel nedovedită, nu s-a semnalat existența unui contract de finanțare intervenit între un creditor și un beneficiar de sprijin financiar din partea statului nu atrage nelegalitatea hotărârii apelate.
Apărările pârâtei făcute prin întâmpinare au fost analizate și corect înlăturate de prima instanță care a reținut că pretențiile reclamantei sunt justificate și dovedite în întregime.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal instituția pârâtă solicitând modificarea ei și a sentinței pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii pentru aceea că produsul agricol () pentru care s-a solicitat acordarea subvenției nu îndeplinește condițiile unei "mărfi" în sensul nr.HG65/2005 întrucât prețul acestui produs nu a fost efectiv încasat de la - Agro SRL, în realitate făcându-se virarea banilor în contul unor servicii sau lucrări efectuate în beneficiul pârâtei către această din urmă societate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de azi, 31.01.2008, Curtea a pus în vedere părților prezente să precizeze valoarea subvențiilor la data introducerii acțiunii (13.02.2006) a căror recunoaștere se solicită în beneficiul societății reclamante.
Reprezentantul societății reclamante intimate a precizat faptul că pentru cele 883,76 tone vândute din producția anului 2005, conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr.174/2005 și Ordinului aceluiași ministru nr.798/2005, subvenția totală de care trebuia să beneficieze era de 441.800.000 lei.
În raport de acest aspect esențial al acțiunii precum și de celelalte caracteristici ale sale rezultate atât din conținutul ei cât și din cele ale deciziei de casare pronunțată în cauză, Curtea, în virtutea rolului activ prevăzut de lege, înainte de a examina fondul motivelor de recurs, a pus în discuție, din oficiu și cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului cu care a fost investită, la a cărei admitere s-au opus ambele părți.
Examinând această excepție în raport cu toate datele anterior menționate se constată că ea este fondată.
Rezultă astfel că prin decizia nr.439/8.06.2006 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a stabilit, cu caracter irevocabil, natura civilă a acțiunii reclamantei, trimițând-o spre competentă soluționare ca atare, Judecătoriei Timișoara.
La data înregistrării acestei cauze la Judecătoria Timișoara (27.07.2005), art.2821Cod procedură civilă stabilea (la fel ca și în prezent) că nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în primă instanță în acțiunile civile sau comerciale al căror obiect are o valoare de 1 miliard lei inclusiv.
Făcând aplicarea acestui text, rezultă că obiectul acțiunii societății reclamante, indiferent că este vorba de o acțiune în constatarea sau în realizarea dreptului (aspect important doar pentru stabilirea taxei de timbru aferentă acțiunii) are un caracter patrimonial evident, fiind determinabil în bani la nivelul sumei de 441.800.000 lei astfel cum a precizat astăzi în recurs societatea reclamantă intimată.
În raport de această valoare, hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara în primă instanță nu putea fi supusă controlului judiciar decât în calea de atac a recursului care, potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă, era de competența instanței imediat superioare, adică a Tribunalului Timiș.
Cum Tribunalul Timișa procedat la judecarea acestei cauze în apel și nu în recurs, astfel cum o impune natura civilă a acțiunii, dreptul subiectiv patrimonial al reclamantei a cărui recunoaștere s-a cerut precum și valoarea determinabilă a pretențiilor sale, s-a prilejuit incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art.304 pct.3 Cod procedură civilă raportat la art.159 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T și va casa decizia nr.808/15.10.2007 a Tribunalului Timiș cu trimiterea cauzei spre judecarea recursului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală împotriva deciziei civile nr.808/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- pe care o casează cu trimitere spre judecarea recursului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
.int. - SRL T --
rec.Direcția p. pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - T-
Red./1.02.2008
Tehnored. /4 ex./4.02.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
