Anulare act. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 86/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-,. 15, județul M, împotriva deciziei civile nr. 168 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2009, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. M la data de 28.04.2006, precizată ulterior (fila 19), reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
-constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.511/04.04.1986 și 83/18.07.2001;
-să constate că moștenitorul lui asupra imobilului înscris în CF 90824 Tg. M, nr. top 1218/1/3, 1220/2/1/2, 1218/1/4, 1220/2/1/3, 1256/2 este; - fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că la data de 01.08.1974 a redactat un testament olograf- în limba maghiară prin care a fost desemnată ca moștenitoarea care dobândește dreptul de folosință (uzufruct viager) asupra bunurilor care vor rămâne în activul succesoral după deschiderea succesiunii, iar a fost desemnat ca moștenitorul care va primi nuda proprietate tuturor bunurilor care formează obiectul succesiunii.
Certificatul de moștenitor nr. 511/1986 nu conține mențiune cu privire la existența unui moștenitor testamentar iar apare ca fiind un moștenitor care renunță la succesiune, deși la data de 04.04.1986 este încheiat un act sub semnătură privată, intitulat "înțelegere" între și, prin care sunt enumerate bunurile moștenite de cei doi și și se precizează că renunță la cota lui parte dintr-un apartament situat în cartierul -.
În drept a invocat prevederile art. 2 și următoarele din Decretul Lege 167/1958, art.973 și 1177 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 6152 din 7.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. M s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă și s-a admis cererea formulată și precizată de reclamant.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Tribunalul Mureș prin decizia civilă nr. 168/5.06.2008, prin care s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamant și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.032,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză atunci când a reținut că anterior datei de 04.04.1986 sen. a acceptat tacit succesiunea după prin preluarea și folosirea unor bunuri succesorale. Nu se poate reține că declarația de renunțare la succesiune ar fi fost dată cu încălcarea art. 694 Cod civil, deoarece anterior tatăl reclamantului ar fi acceptat tacit succesiunea după.
Prima instanță nu a observat că soția supraviețuitoare, antecesoarea pârâtei este moștenitor rezervatar conform art.2 din Legea 319/1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul,solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de apel,în sensul menținerii hotărârii primei instanțe ca fiind fondată și legală, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a omis să coroboreze toate probele din dosarul cauzei, din care rezultă că tatăl lui este moștenitor acceptant al defunctului, respectiv: cererea prin care tatăl lui a solicitat dezbaterea succesiunii, convenția încheiată între tatăl lui și.
Declarația autentificată sub nr. 3406/1986 prin care tatăl lui renunță la succesiune este un act fictiv, făcut doar pro forma, pentru a putea materializa și simplifica procedura partajului.
Trebuie coroborate acest trei documente, pentru a putea stabili calitatea de moștenitor acceptant a lui.
Este logic că inițial a fost încheiată înțelegerea și ulterior a fost dată declarația, în aceiași zi.
În încheierea din ultima ședință chiar apelanta recunoaște că a intervenit o convenție privind succesiunea după defunct. Nu se poate încheia o convenție cu un moștenitor neacceptant sau străin.
Chiar instanța de apel reține că sen. a preluat din moștenire bunuri ce constituiau amintiri de familie.
Cu privire la actul intitulat înțelegere, recurentul a arătat că brățara de aur de 80 gr. a revenit tatălui lui în schimbul cotei-părți ce revenea din apartamentul situat în Tg. M, str. -.
Deoarece bunurile indicate în acțiune erau în posesia tatălui lui în momentul semnării înțelegerii, este logic și ușor de prezumat că aceste bunuri au fost preluate după decesul unchiului și că astfel a acceptat tacit succesiunea.
Dosarul succesoral a fost deschis la cererea tatălui lui, cererea a fost semnată doar de către el, nu și de către ceilalți moștenitor, numai el s-a prezentat la fiecare termen. Abia după 7 luni de la dezbaterea succesiunii părțile se înțeleg, este întocmit certificatul de moștenitor și luată declarația tatălui lui, cum că ar fi renunțat la succesiune. Dar declarația este lovită de nulitate, deoarece a acceptat tacit moștenirea, iar art. 694 cod civil prevede că cel care a acceptat succesiunea nu mai poate reveni asupra acceptării succesorale, acesta fiind un act juridic unilateral și irevocabil. Declarația a fost luată peste termenul de acceptare a moștenirii, iar în aceste condiții, chiar dacă n-ar fi existat o acceptare a succesiunii, nu poate să producă efecte. În aceste condiții instanța de apel constată în mod neîntemeiat și nelegal că declarația autentificată sub nr. 3406/1986 nu a fost dată cu încălcarea art.964 Cod civil. Această declarația poate fi calificată cel mult o declarație prin care se confirmă că moștenitorul este străin de succesiune, ceea ce nu era în cazul de față.
Instanța de apel a omis să verifice legalitatea întocmirii dosarului succesoral. Certificatul de moștenitor nr.511/04.04.1986 nu conține mențiuni cu privire la existența unui moștenitor testamentar în ciuda faptului că pe testament apare mențiunea că este depus la dosarul succesoral nr. 10/1986. Mai mult, în acest certificat apare ca fiind un moștenitor care renunță la succesiune.
Prin actul sub semnătură privată s-a renunțat la cota-parte dintr-un apartament, nu la întreaga moștenire. Suntem în prezența unui partaj succesoral voluntar.
Nu există nici o contradicție între declarația martorului și act. Singura diferență este că martorul nu a enumerat decât câteva bunuri pe care le-a ridicat tatăl lui.
Rezerva soției este pe deplin acoperită cu apartamentul situat pe- și care a revenit dânsei în urma dezbaterii succesiunii din 1986. Cota parte ce-i revine tatălui său, în calitate de moștenitor colateral privilegiat nu încalcă rezerva succesorală a soției supraviețuitoare.
Prima instanță nu a greșit, deoarece nu a înlăturat de la întreaga succesiune pe soția supraviețuitoare, ci doar în ceea ce privește cota parte din imobilul de pe-.
În drept, a invocat prevederile art. 274, 299, 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 2 și următoarele din Decretul Lege 167/1958, art. 973 și 1177 Cod civil.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor în recurs, în sumă de 2000 lei onorariu avocațial.
În considerentele întâmpinării a invocat din nou excepția lipsei legitimării procesuale a reclamantului. Această excepție a fost în mod greșit respinsă de ambele instanțe, prin invocarea prevederilor art. 88 din Legea nr.36/1995, cu toate că certificatul de moștenitor fusese eliberat sub regimul Decret nr.40/1953 Dreptul de a solicita anularea certificatului de moștenitor a aparținut exclusiv afirmativului moștenitor tacit acceptant,. Reclamantul nu are nici un drept de a solicita anularea acestui act.
A mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Instanța de apel a reținut cât se poate de corect că mama sa, în calitate de soție supraviețuitoare, nu poate fi înlăturată de la moștenire și că înscrisul precizează foarte clar că rămân în posesia tatălui reclamantului bunurile valoroase dăruite acestuia în timpul vieții lui.
Înțelegerea realizată a fost respectată de semnatarii acesteia, conform cu prevederile art. 969 Cod civil și nu există nici un motiv pentru anularea acesteia. Recurentul reclamant nu a formulat un asemenea capăt de cerere.
La dosar s-au depus extrase din practică judiciară ( 11, 22).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Excepțiile reiterate de pârâtă în întâmpinare și respinse în mod corect de ambele instanțe sunt neîntemeiate. Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Decretul nr.167/1958 nu se poate aplica, întrucât prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor și nu anularea lor (relativă) cum greșit a reținut pârâta. Conform art. 2 din Decret constatarea nulității unui act juridic este imprescriptibilă, cererea putând fi introdusă oricând.
Reclamantul are calitate procesuală activă în formularea unei astfel de cereri. Ambele instanțe au reținut corect prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora cei care se consideră vătămați în drepturile lor la emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Pe fondul cauzei Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat în fața instanței de fond, când a reținut contradicția între act și declarația martorului și astfel a făcut o greșită aplicare a legii.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei de față, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor indicate mai sus, invocând ca motive acceptarea tacită a succesiunii de către antecesorul său și în consecință nevalabilitatea declarației de renunțare a acestuia la succesiune.
Potrivit art. 964 Cod civil, cel care a acceptat succesiunea nu mai poate reveni asupra acceptării, opțiunea succesorală fiind un act juridic unilateral și în principiu, irevocabil.
Sub acest aspect, din probele administrate în cauză rezultă indubitabil, cum corect a reținut instanța de fond, că a acceptat tacit succesiunea defunctului prin preluarea mai multor bunuri mobile, după decesul acestuia și prin încheierea unui act de partaj voluntar cu soția supraviețuitoare.
Potrivit art.689 Cod civil, acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este tacită (printre altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Astfel, din actul sub semnătură privată intitulat "Acord", încheiat la data de 4 aprilie 1986 între văduva lui și, referitor la moștenirea defunctului, luând în "considerație demersurile legale ce asigură dreptul la succesiune al soției în viață", rezultă că s-a stabilit că rămân în posesia lui: brățara de aur pe care a preluat-o cu ani în urmă de la unchiul său; 10.000 lei numerar contravaloarea a 2 carnete CEC (eliberate în vara 1985); obiecte de încălțăminte și îmbrăcăminte folosite; două picturi de familie.
a renunțat în mod oficial în favoarea văduvei lui la partea care îi revine conform testamentului din imobilul din cartierul - și a luat în proprietatea sa mai multe obiecte, o parte rămânând în folosința văduvei până la moartea acesteia, ca accesorii ale.
S-a mai consemnat în "acord" că obiectele de origine din familia au trecut în totalitate în proprietatea lui, în timp ce cele cumpărate sau procurate împreună sau separat în timpul căsătorie au rămas în proprietatea văduvei. Părțile semnatare au declarat că fac abstracție de la interpretarea testamentului și că odată cu redactarea acordului cazul moștenirii lui se consideră încheiat definitiv.
Martorul (143 dosar fond) a declarat că relațiile dintre și tatăl reclamantului erau relații tată-fiu, că a preluat după decesul lui toate valorile familiale importante.
Nu se poate reține nici o contradicție între cele 2 mijloace de probă administrate în fața instanței de fond. Din ambele rezultă clar că soția supraviețuitoare nu a contestat calitatea de moștenitor a lui, că s-a încheiat un act de partaj voluntar prin preluarea de către acesta, din masa succesorală a bunurilor mobile care au aparținut familiei, atât imediat după deces, cât și după redactarea actului și astfel intenția de acceptare a succesiunii neechivocă. Martorul doar a exemplificat generic câteva dintre bunurile preluate dedupădecesul lui, neindicânddoarbunurile care le poseda încă din timpul vieții defunctului, cum greșit a reținut instanța de apel. Pe lângă aceste bunuri, a mai indicat și mobilierul (care a rămas în folosința văduvei, pe timpul vieții acesteia), care a intrat în proprietatea lui prin actul de partaj sus-menționat și în general toate bunurile de valoare aparținând familiei.
Este evident că folosința bunurilor succesorale și partajarea lor voluntară reprezintă manifestări de voință ale moștenitorilor, în sensul acceptării succesiunii.
Din acest punct de vedere, declarația de renunțare la succesiune, dată ulterior acceptării acesteia, cu încălcarea dispozițiilor art. 694 Cod civil, este lovită de nulitate absolută, cauza acesteia fiind ilicită, conform art. 948 Cod civil.
Constatând că declarația de renunțare dată de moștenitor a fost lipsită de orice efect juridic ca urmare a actului inițial de acceptare, iar ca urmare a anulării acesteia, succesibilul este pus în situația în care era înainte de renunțare, instanța de fond a apreciat în mod corect că certificatul de moștenitor nr. 511/1986 emis în baza declarației respective, considerată nulă, este nul absolut, ca de altfel și certificatul de moștenitor nr. 83/2001, operând principiul potrivit căruia "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis".
Sub aspectul celor reținute mai sus, Curtea reținând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă și va menține din hotărârea atacată dispozițiile privind constatarea nulității absolute a declarației de renunțare și a certificatelor de moștenitor.
Petitul având ca obiect constatarea că moștenitorul lui asupra imobilului înscris în CF 90824 Tg. M, nr. top 1218/1/3, 1220/2/1/2, 1218/1/4, 1220/2/1/3, 1256/2 este va fi respins pentru cele ce succed.
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului.
Petitul care urmează a fi respins are ca obiect constatarea unui drept. Însă reclamantul poate cere și de altfel a și cerut în alt dosar realizarea dreptului, - dosar nr. 8292/2002 al Judecătoriei Tg. M, dosar nr.478/2006 al Tribunalului Mureș, având ca obiect acțiune în revendicare a imobilului sus-menționat și ieșirea din indiviziune. În atare situație, un astfel de petit, în constatarea dreptului, apare, ca inadmisibil, câtă vreme partea are deschisă posibilitatea de a cere realizarea dreptului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată avansate de acesta în recurs, reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 5.025, 15 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-,. 15, județul M, împotriva deciziei civile nr. 168 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta, domiciliată în Târgu-M, -,.3,.1,.10, județul M, împotriva sentinței civile nr.6152 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Târgu -
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul respingerii petitul având ca obiect constatarea că moștenitorul lui asupra imobilului situat în Târgu-M,-, județului M, înscris în 90824- Târgu-M nr.top.-/3, 1220/1/2, 1218/1/4, 1220/2/1/3, 1256/2 este senior.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5.025,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 1: Nemenționat
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
semnează semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
fiind în concediul de odihnă semnează
Red.
Tehnored.
2 ex./28.07.2009
Jud. fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
