Anulare act. Decizia 889/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 889
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 21 octombrie 2008 privind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 85 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1120 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CERĂT și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 28 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la 06.09.2007 pe rolul Judecătoriei Segarcea, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și, să se constate nulitatea absolută a convenției de prestări servicii încheiată între pârâți și înregistrată sub nr. 1295/01.03.2002.
În motivarea acțiunii, arată că între el și pârâtul a avut loc un litigiu, și pentru a se putea justifica calitatea de paznic obștesc a acestuia, pârâții au întocmit în mod nereal convenția de prestări servicii a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată.
În esență, arată că această convenție nu a fost semnată de pârâtul persoană fizică, nu există o hotărâre a Consiliului Local care să aprobe această angajare (prestare de servicii), convenția este antedatată, lipsește avizul organelor de poliție, actul încheiat are o cauză ilicită, pârâtul nefiind angajat la data de 01.03.2002 și nici nu a fost retribuit de la această dată.
Prin sentința civilă nr.1120 din 07.11.2007, pronunțată de Judecătoria Segarcea, s- respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între pârâți a intervenit un acord convenție, având natură civilă, pentru prestarea unei activități (serviciu), în temeiul unei cereri formulate și însușite de pârâtul, la 28.02.2002 (fila 17), în baza căreia s-a încheiat convenția la 01.03.2002, pe o perioadă determinată, până la 31.12.2002, între timp, la 01.10.2002 încheindu-se și contract de muncă, ce a încetat la 30.05.2003.
Acordul de voință a fost exprimat chiar și în situația susținută de reclamant că pârâtul nu a semnat convenția (formă cerută ad probationem în cazul încheierii contractelor de muncă) nu se poate susține că pârâtul nu și-a manifestat consimțământul de a intra în raporturi juridice, acesta de altfel fiind și retribuit pentru activitatea prestată cum reiese din înscrisul autentic (adresa 3332/10.09.2004 comunicată Tribunalului Dolj de Primăria ). A admite astfel, înseamnă a nega posibilitatea pârâtului de a beneficia de drepturile conferite de legiuitor pentru munca prestată.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de reclamant, referitoare la existența unor acte premergătoare, avize necesare desfășurării raportului de muncă, instanța a reținut că acestea nu sunt motive care să atragă nulitatea absolută a convenției, lipsa avizului organelor de poliție putând constitui ulterior un motiv de desființare (încetare) a activității (dar cu beneficiul în sarcina angajatului a perioadei lucrate) ceea ce în speță nu poate fi vorba, deoarece acest aviz a fost obținut ulterior.
Cu privire la cauza ilicită invocată de reclamant, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada fraudării drepturilor sale, în speță a înțelegerii intervenite între cei doi pârâți pentru a-i aduce atingere drepturilor subiective ale reclamantului, aceste aspecte fiind cenzurate implicit și de instanțele penale, astfel că nu se poate trage concluzia privind existența în convenția încheiată între părți a unei cauze ilicite.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a analizat toate motivele de nulitate invocate, analiza acestora fiind simplistă și se îndepărtează de la acțiunea dedusă judecății.
Arată că, singura dovadă a unui acord de voință într-o convenție, fie și una privată, este semnătura ambelor părți.
Motivarea instanței este contradictorie, întrucât reține două aspecte de fapt, respectiv că avizul poliției, deși cerut în 18.03.2002 și acordat în 25.04.2002, se referea la cererea de angajare din februarie 2002, iar pe de altă parte, o consideră legal soluționată cu 01.03.2002.
Apelantul arată că, instanța de fond nu a analizat alt motiv de nulitate și anume, faptul că acest act nu a fost încheiat de Consiliul Local în condițiile legii.
Susține că a solicitat constant să se facă dovada că primarul comunei, la acea dată a avut mandat să încheie acest act, deoarece semnătura de pe convenție îi aparține, iar simpla aplicare a ștampilei de către consiliul local nu face dovada celor susținute anterior.
Observând și cele două dispoziții emise ulterior convenției contestate, respectiv la 14.07.2004, prin care primarul a dispus angajarea lui ca paznic cu convenție civilă, întăresc faptul că acesta se substituie consiliului local și încearcă în mod evident să acopere lipsa unei hotărâri a acestuia la angajare.
Lipsa avizului în momentul așa-zisei angajări, precum și cauza ilicită evidentă, arată intenția clară a celor care au "fabricat" convenția, de a da aparență de legalitate acestui act nul.
Se mai arată că instanța penală a Tribunalului Dolj, în loc să-l achite pe apelant pentru ultraj, deoarece a dobândit calitatea de paznic cu contract de muncă legal la 01.10.2002, a dat eficiență juridică convenției, și reținând calitatea de paznic în baza acestui act nul, l-a condamnat la închisoare.
Prin decizia civilă nr.85 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1120 din - pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CERĂT și.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile aduse de reclamant, și nu se verifică niciuna din cauzele de nulitate invocate.
Astfel, s-a apreciat că lipsa avizului Poliției, deși reprezenta o cauză de nulitate relativă a convenției, s-a acoperit prin obținerea ulterioară a acestui acord, iar inexistența unei hotărâri prealabile a Consiliului Local în vederea angajării unei persoane pe postul de paznic nu constituie o cauză de nulitate, nefiind prevăzută o asemenea obligativitate în actele normative care reglementau condițiile de exercitare a atribuțiilor conferite pârâtului prin convenția civilă contestată.
S-a mai apreciat totodată, că nu se poate reține că părțile contractante nu și-au manifestat consimțământul valabil pentru perfectarea convenției, câtă vreme pârâtul a fost efectiv remunerat pentru prestarea activității, iar semnătura primarului nu a fost contestată.
Împotriva acestei decizii civile,în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanțele de fond au dat dovadă de lipsă de rol activ, și au încălcat astfel dispozițiile art. 129, cod pr. civ.
De asemenea, s-a invocat faptul că hotărârea Tribunalului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 89, 90 și 92, Cod pr. civ. apelul fiind judecat în condiții de lipsă de procedură cu reclamantul. Sub acest aspect, s-a arătat că încă de la primul termen de judecată, apelantul reclamant s-a aflat în detenție, iar avocatul care l-a reprezentat în instanță nu a avut un mandat valabil, nefiind împuternicit de parte.
Astfel, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, și sunt incidente dispozițiile art. 304, pct.5, Cod pr. civ. care coroborate cu art. 312, cod pr. civ. atrag admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Pe fond, recurentul reclamant a arătat că s-au analizat în mod eronat cauzele de nulitate absolută invocate, respectiv lipsa consimțământului, dedusă din faptul material al nesemnării actului de către părți, inexistența avizului prealabil al poliției, și încălcarea condițiilor legale prevăzute în legea administrației publice locale privind condițiile de angajare în posturi destinate asigurării ordinii publice. În acest ultim sens, s-a arătat că lipsește hotărârea Consiliului Local prin care primarul a fost mandatat să-l angajeze pe pârât pe postul de paznic obștesc.
La dosarul cauzei s-au depus: taxă de timbru, timbru judiciar, copia carnetului de muncă al pârâtului, copia deciziei penale nr.87/1.02.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, copia sentinței penale nr. 185/7.04.2006 a Judecătoriei Segarcea, copia deciziei penale nr.15/15.01.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, copia deciziei penale nr. 360/19.06.2006 a Tribunalului Dolj, dispoziția emisă la data de 7.07.2004 de Primăria.
Potrivit art. 305, Cod pr.civ. s-a dispus efectuarea unei adrese către Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, în vederea comunicării datei la care a fost arestat reclamantul, precum și a perioadelor în care a beneficiat de întreruperea pedepsei, relații înaintate și existente la dosar la fila 52.
În ședința publică din 21.10.2008, recurentul reclamant a învederat instanței că înțelege să precizeze primul motiv de recurs formulat, referitor la soluționarea cauzei cu lipsă de procedură, și în acest sens i-a fost luată o declarație atașată la dosar.
Examinând criticile formulate, prin prisma motivelor de recurs reglementate de art. 304, pct.1 -9, Cod pr. civ. Curtea reține următoarele:
procedurii de citare cu apelantul reclamant, invocată ca prim motiv de recurs, a fost acoperită prin reprezentarea sa în instanța de apel d e către avocat ales.
Astfel, începând cu data de 4.12.2007, reclamantul a fost reîncarcerat, iar procedura de citare trebuia realizată potrivit art. 90, alin.6, Cod pr.civ. prin înmânarea citațiilor la administrația închisorii. Această împrejurare, deși cunoscută de apelantul aflat în stare de libertate la momentul declarării căii de atac, nu a fost adusă la cunoștința instanței, și urmează să fie asimilată cu dispozițiile art.98, Cod pr. civ. care sancționează această omisiune cu neluarea în seamă.
Prin urmare, nu au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin.2, Cod pr. civ. iar motivul de casare prevăzut de art. 304, pct.5, Cod pr. civ nu subzistă.
Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Reclamantul nu justifică un interes legitim pentru a solicita nulitatea absolută a convenției de prestări servicii, întrucât chiar dacă actul juridic constatator al acordului de voință s-ar desființa cu efect retroactiv, el nu ar obține un folos personal, imediat și direct.
Încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite de reclamant nu s-a făcut în temeiul exclusiv al aprecierii valabilității convenției, instanța penală administrând un probatoriu amplu din analiza căruia s-a dedus fără echivoc că partea vătămată exercita efectiv atribuții specifice serviciului public de pază la nivelul comunei. În aceste condiții, o eventuală desființare cu efect retroactiv a convenției nu ar fi de natură să creeze premisele schimbării încadrării juridice pentru infracțiunile comise de reclamant, printr-o cale extraordinară de atac.
Chiar dacă recurentul ar fi fost în măsură să justifice un interes juridic legitim în promovarea acțiunii, motivele de nulitate a convenției, cu privire la care s-au formulat și critici în recurs, sunt neîntemeiate.
Nu se poate reține încălcarea dispozițiilor esențiale imperative prevăzute de art. 948, Cod civil, pentru validitatea convenției de prestări servicii din 1.03.2002, respectiv consimțământul valabil al părților ce se obligă și cauza licită.
Consimțământul pârâtului la perfectarea contractului a fost valabil, întrucât a provenit de la o persoană cu discernământ, a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, a fost exteriorizat și nu a fost afectat de vreun viciu de consimțământ.
consimțământului pârâtului s-a făcut prin cererea de angajare înregistrată sub nr.1295, formulată la data de 28.02.2002( fila 17, dosar Judecătorie), iar omisiunea semnării contractului, în sens de act constatator al voinței părților, nu poate antrena o altă concluzie, mai ales că legea impune forma scrisă a convenției doar ad probationem ( pentru dovedire), și nu ad validitatem ( pentru însăși validitatea convenției).
Acordul de voință al părților a fost dovedit și prin executarea contractului, respectiv prin faptul material al prestării de activități de pază de către pârât, dublat de remunerarea acestuia, cu începere de la data încheierii convenției, așa cum rezultă din adresa emisă de Primăria sub nr.3332/10.09.2004, existentă la dosarul primei instanțe la fila 33.
Corect au reținut ambele instanțe de fond că nu s-a dovedit nici cauza ilicită a convenției, în sensul că prin perfectarea actului juridic s-ar fi urmărit înrăutățirea situației juridice a reclamantului în cauza penală în care a fost condamnat, câtă vreme a rezultat cu evidență din probele administrate că pârâtul a prestat efectiv activitatea specifică postului de paznic, fiind și remunerat corespunzător. Prin urmare, cauza juridică a convenției este valabilă, potrivit art. 966 și urm. din Codul civil.
Celelalte reproșuri aduse de reclamant convenției de prestări servicii, și anume lipsa avizului poliției și inexistența unei hotărâri prealabile a Consiliului Local de aprobare a organigramei posturilor din cadrul Primăriei reprezintă motive de nulitate relativă, și în consecință, nu pot fi invocate de persoane terțe față de contract.
Actul normativ care reglementa la momentul încheierii convenției obiectul său, și anume Legea 18/11.04.1996, privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, în prezent abrogată, prevedea în art. 5, obligativitatea avizului de specialitate al poliției pentru organizarea și efectuarea pazei, însă nerespectarea acestei condiții se sancționa cu nulitatea relativă, care putea fi acoperită prin confirmare.
În plus, deși nici anterior, nici concomitent datei întocmirii actului juridic contestat, acest aviz nu a existat, el a fost exprimat ulterior, așa cum rezultă din adresa nr. 20/968/25.04.2002, astfel încât cauza de nulitate relativă a fost acoperită.
Nici inexistența unei hotărâri a Consiliului Local prin care să se fi stabilit organigrama serviciilor publice de pază nu constituie motiv de nulitate absolută a convenției, ci de nulitate relativă, și nu poate fi invocată decât de partea contractantă al cărei interes legitim ar fi fost încălcat prin nesocotirea dispoziției legale, nu și de terți, astfel că reclamantul nu se poate prevala de o astfel de neregularitate.
Nu se poate aprecia nici că instanța de apel nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, și că ar fi încălcat astfel dispozițiile art. 129, Cod pr. civ. câtă vreme au fost examinate toate susținerile și apărările părților, prin prisma probelor administrate.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant nu sunt întemeiate, în sensul art. 304,pct. 1- 9, Cod pr. civ. urmând ca, potrivit art. 312, Cod pr. civ. recursul să se respingă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 85 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1120 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL CERĂT și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/4.11.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
