Anulare act. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
-Secția civil și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.898
Ședința public din data 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
Judectori - - -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliat în B- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 131 din 15 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu pârâta, domiciliat în com. Vidra sat jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciar de timbru de 6 lei conform chitanței nr. -/11.11.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns recurenta-reclamant personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 176/2009 și intimata-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. -/2009.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamant arat c a luat la cunoștinț de întâmpinarea depus de ctre intimata - pârât, c nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata - pârât arat c nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea, luând act c nu se formuleaz alte cereri, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul prților în dezbateri
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamant arat c în mod nelegal instanța de apel a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize psihiatrice, deși aceast nou expertiz psihiatric nivelul Institutului Medicin Legal Minovici B era necesar pentru lmurirea cauzei. Expertiza efectuat la fond a fost fcut de un medic legist, care nu este specialist în domeniul psihiatric. Aceasta a fost rațiunea pentru care au solicitat efectuarea unei expertize în domeniul respectiv, iar Institutul Național de Medicin Legal " Minovici" putea s se pronunțe în alt mod pe baza acelorași acte.
Susține în continuare c, prin motivele de apel au invocat c instanța de fond nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauz, întrucât defunctul din anul 1999 fost în evidențele Laboratorului de Sntate B, unde timp de 2 ani a avut parte de examene și controale periodice. Prțile adverse au produs un act medical din care rezult c defunctul era în deplintatea facultților mintale, acest consult fiind fcut de medicul de familie cu o zi înainte de întocmirea actului.
Apreciaz c încheierea testamentului a fost premeditat, întrucât au fost chemați martori care s asiste la întocmirea actului, a fost fcut un control medical de ctre medicul de familie, iar actul a fost semnat prin aplicarea amprentei digitale, cu toate c defunctul știa s scrie și nu avea nicio afecțiune a articulațiilor care l-ar fi putut împiedica s semneze. Consider c actele medicale dovedesc cu prisosinț problemele medicale ale defunctului.
Solicit în principal admiterea recursului, casarea deciziei apelate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru completarea probelor cu expertiz medico legal.
În subsidiar solicit admiterea recursului modificarea deciziei apelate și pe fond admiterea acțiunii cu consecința anulrii testamentului,cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - pârât solicit respingerea recursului ca nefondat, potrivit considerentelor artate prin întâmpinare.
Consider c atât instanța de apel cât și instanța de fond a reținut în mod corect c apelanta nu a fcut dovada lipsei discernmântului defunctului la încheierea testamentului, a fost un act de voinț din partea lui, întrucât, deși fiica sa este medic, nu țineau legtura, nu erau în relații bune.
Mai mult, instanța a dat dovad de rol activ și a audiat mai mulți martori în cauz.
Instanța de apel a respins în mod corect cererea privind efectuarea unei noi expertize psihiatrice, reținând c în fața instanței de fond a fost administrat o asemenea prob, pe baza tuturor actelor medicale de care dispunea.
Susține în continuare c nu se impune efectuarea unei noi expertize medico legale.
Solicit respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a hotrârilor pronunțate atât de instanța de apel cât și de instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constata:
Prin cererea înregistrata la Judec toria Buz u sub nr. 8408/200 din 17.1.2007, reclamanta a chemat în judecat pe pârâta, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care s se dispun anularea testamentului aut. nr. 3819/11.09.2007 la BNP din B si cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii reclamanta a învederat ca prin testamentul din data de 11.09.2007 defunctul a testat in favoarea paratei întreaga avere mobila si imobila ce s-a gsit in patrimoniul sau la data decesului, fiind stipulata si obligația de întreținere in sarcina paratei.
Reclamanta a susținut ca la data de 14.02.2000 a avut loc decesul mamei sale, de pe urma creia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 177/18.10.2000, din care rezulta ca moștenitorii sunt reclamanta - in calitate de fiica si - in calitate de soț supraviețuitor.
La data de 18.09.2007 a avut loc decesul tatlui reclamantei, def. si prin anexa 24 eliberata de Primaria B la data de 21.09.2007 se arata ca moștenitorii acestuia sunt reclamanta - in calitate de fiica si parata - ca moștenitoare testamentara, potrivit testamentului aut. nr. 3819/11.09.2007.
Reclamanta a mai artat ca tatl sau suferea de numeroase boli, care in mod cert i-au afectat discernmântul temporar, realitate ce a putut fi perceputa si de cei din jur înainte de deces; totodat, acest testament s-a încheiat la domiciliul testatorului, iar in loc de semntura apare amprenta digitala, deși tatl sau știa carte si știa sa semneze. Astfel, reclamanta apreciaz ca ne aflam in situația in care consimțmântul nu a provenit de la o persoana cu discernmânt, iar lipsa discernmântului atrage ca sancțiune nulitatea relativa a actului astfel încheiat.
Reclamanta susține ca i se pare suspecta încheierea acestui testament, prin prisma relației foarte bune pe care o avea cu tatl sau si crede ca actul s-a încheiat intr-un moment in care defunctului i-a lipsit discernmântul cu desvârșire, situație de care a profitat parata, având in vedere starea avansata a bolii.
Prin sentința civila nr.6156/07.11.2008, Judec toria Buz a respins acțiunea reclamantei si a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ctre parata.
Pentru a hotrî astfel, instanța fondului a reținut faptul ca testamentul a crui anulare se cere a fost încheiat la domiciliul testatorului in B,-, acesta fiind bolnav netransportabil, in prezenta martorilor si Constanta, nu a semnat din pricina bolii, fiindu-i luata amprenta degetului arttor de la mana stânga.
Nulitțile relative sunt determinate de doua cauza: consimțmântul uneia dintre prți a fost viciat prin eroare, dol, violenta si incapacitate de exercițiu a uneia dintre prți.
Actele juridice sunt sancționate cu nulitate absoluta când se constata lipsa totala de consimțmânt, existenta unui scop contrar legii, intereselor statului sau unor terțe persoane.
Nulitatea relativa se poate pronunța când se retine lipsa discernmântului in momentul încheierii contractului, consimțmântul viciat al uneia dintre prți.
Reclamanta a susținut ca ne aflam in situația in care consimțmântul nu a provenit de la o persoana cu discernmânt, Lipsa discernmântului la întocmirea unui act poate conduce la nulitatea actului respectiv, caz în care nu se pune problema viciilor de consimțmânt, ci doar a anulrii testamentului pentru viciul (lipsa) voinței (consimțmântului), ceea ce trebuia dovedit potrivit art. 1169 Cod civil.
Din înscrisurile depuse de prți la dosar, constând in acte medicale, instanța a reținut ca la data încheierii testamentului defunctul avea discernmânt, fiind in deplintatea facultților mintale pentru a da un consimțmânt valabil, insa actul s-a încheiat la domiciliul testatorului, deoarece acesta nu era transportabil, așa cum rezulta din adeverința medicala nr.2138/10.09.2007 - fila 79.
In ceea ce privește starea de sntate a defunctului, instanța a reținut ca acesta a suferit mai multe boli, fiind internat in spital la data de 11.09.2007, dup încheierea testamentului, externat la cerere la data de 13.09.2007 si decedat la data de 18.09.2007, cu diagnosticul insuficienta cardio respirator acuta, tumoare abdominala".
Din aceste boli nu rezulta ca defunctul ar fi suferit de maladii care sa de psihicul acestuia, iar trimiterea pentru consult psihiatric din perioada 1999-2001 este nerelevanta, neputând fi reținuta in cauza, deoarece nu a fost confirmata ulterior prin alte consultații sau internri in clinici de specialitate.
Toți martorii audiați, din care doi prezenți la încheierea testamentului, au declarat ca defunctul era o persoana tonica, glumeața, conștienta, având un comportament normal din punct de vedere psihic, fiind total responsabil de faptele sale, neputând fi influențat de pârât și a dorit sa încheie acest testament cu mai multe zile înainte, când au și fost anunțați cei doi martori, si Constanta, despre faptul ca avea sa se încheie acest act juridic.
Din declarațiile tuturor martorilor instanța a reținut ca parata a locuit, "a gospodrit si a avut grija de defunct pana la deces si s-a ocupat de înmormântare si pomenirile cuvenite".
In ceea ce privește expertiza medico-legala psihiatrica, pentru efectuarea creia instanța a înaintat toate documentele medicale depuse de prți la dosar, aceasta lucrare concluzioneaz ca documentele medicale si actele juridice avute la dispoziție nu sunt suficiente pentru a putea aprecia capacitatea psihica si implicit discernmântul defunctului la data semnrii testamentului.
Așa fiind, instanța, in raport de actul medical eliberat de medicul de familie la data încheierii testamentului, a apreciat ca defunctul era în deplintatea capacitaților mintale si a dat un consimțmânt valabil, proba ce este întrita si de declarațiile celor 6 martori care l-au cunoscut de mult timp pe defunct, îl vizitau in ultimele zile ale vieții, doi dintre ei fiind prezenți la încheierea testamentului.
Instanța a reținut si faptul ca relațiile dintre defunct si fiica sa erau lipsite de afecțiune, sporadice, reclamanta neparticipând la înmormântare, deși a cunoscut de acest eveniment potrivit confirmrii anunțului telefonic emis de Romtelecom.
Pe baza probatoriului administrat, instanța a apreciat ca la încheierea testamentului au fost îndeplinite dispozițiile art. 948 Cod civil, respectiv testatorul a dat un consimțmânt valabil, in cauza nefiind incidente viciile consimțmântului prev. de art. 953 Cod civil, iar potrivit art. 1169 cod civil reclamanta nu a fcut dovada lipsei discernmântului testatorului.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat ca acțiunea este neîntemeiata.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat soluția pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmtoarele considerente: instanța de fond nu a dat dovada de rol activ in rezolvarea spetei si a ignorat prezenta unei boli psihice a defunctului in momentul facerii actului, cu atât mai mult cu cat era diagnosticat si cu o tumora care era de natura sa-i provoace tulburri si sa-i afecteze voința.
Instanța de fond nu si-a pus problema modului de acțiune al paratei, care a urmrit sa fie gratificata cu toata averea defunctului cu orice preț. Astfel, defunctul este pus sa încheie testamentul la ora 9 dimineața, nesocotindu-se recomandarea medicului de a-l interna in spital, pe testament apare ora încheierii lui si semntura a doi martori, precum si amprenta digitala a testatorului, nu semntura lui, defunctul este externat din spital la cererea intimatei, fara efectuarea examenului neurologic recomandat de medici.
Faptul ca prin expertiza efectuata in cauza nu s-a putut aprecia starea psihica si discernmântul defunctului din ziua perfectrii actului, nu erau de natura ca instanța sa pronunțe o asemenea soluție de respingere a acțiunii. De asemeni, instanța fondului a nesocotit faptul ca defunctul era cunoscut la ca suferind de tulburare organica afectiva si de personalitate, înc din anul 19999, iar boala evolueaz in timp, fiind in stadiu terminal la încheierea testamentului.
A solicitat apelanta prelungirea probatoriului cu o expertiza psihiatrica la INML Minovici B, pentru a se putea concluziona cu privire la discernmântului defunctului
Intimata a depus la dosar, in termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având in vedere urmtoarele aspecte:
In legatura cu necesitatea efectuarii unei noi expertize, intimata a solicitat respingerea cererii,pentru ca in cauza a fost efectuata deja o expertiza de specialitate, iar o alta in raport de aceleasi acte medicale este greu de crezut ca va ajunge la o alta solutie, iar pe de alta parte, proba cu expertiza trebuie coroborata cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv acte si martori.
Instanta de fond a dat dovada de rol activ in solutionarea prezentei cauze, pentru ca a incuviintat si a administrat toate probele necesare propuse de parti, si din oficiu a dispus audierea martorilor care au asistat la perfectarea actului.A rezultat ca testamentul a fost incheiat in prezenta a doi martori tocmai pentru ca defunctul nu voia ca actul sa fie contestat de fiica sa, cu care nu avea nici un fel de relatii si care nu s-a ocupat niciodata de soarta lui.
In legatura cu lipsa discernamantului de functului, intimata a aratat ca instanta de fond a avut in vedere toate actele medicale depuse de parti, inclusiv depozitiile de martori, de unde a reiesit ca suferea de insuficienta respiratorie testatorul, si de tumoare abdominala.Dupa cum au aratat toti martorii audiati, defunctul a incheiat actul in deplina cunostinta de cauza in favoarea intimatei, care a avut grija de el in ultimii ani, au gospodarit impreuna, si chiar l-a inmormantat si i-a facut pomenile ulterioare dupa deces.
Prin decizia civil nr. 131 din 15 aprilie 2009, tribunalul a respins apelul declarat de reclamanta, iar pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut c cererea privind efectuarea unei noi expertize psihiatrice pentru a vedea daca defunctul a avut sau nu discernmânt in momentul încheierii testamentului, este neîntemeiat, motivat de faptul ca in fata instanței de fond a fost administrata o asemenea proba, pe baza tuturor actelor medicale de care dispunea apelanta.
Concluziile raportului de expertiza au fost in sensul ca defunctul suferea de hipertensiune arteriala oscilanta, tulburri circulatorii vertro - bazilare, obezitate,cu posibilitatea ca acestea sa evolueze pe fondul unei ipotetice arteroscleroze aschemice, neconfirmate prin acte de specialitate și în aceasta situație, este greu de crezut ca o noua expertiza ar duce la alte concluzii, având in vedere si faptul ca prima expertiza a avut la baza întocmirii ei toate actele necesare, precum si depozițiile martorilor care au asistat la încheierea testamentului.
De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca proba cu expertiza nu este o proba absoluta, probelor, ci concluziile raportului trebuie coroborate cu întregul material probator administrat in cauza, si numai pe baza tuturor acestor elemente instanța își va putea forma convingerea intima cu privire la adevrul din speța dedusa judecații, iar în speța, instanța de fond a ținut cont de concluziile raportului de expertiza, pe care le-a coroborat cu actele medicale, celelalte înscrisuri, precum si cu depozițiile de martori.
Din aceste considerente, instanța de control a apreciat ca nu se impune prelungirea probatoriului cu o noua expertiza, pentru ca nu putea duce la alte concluzii,motiv pentru care a apreciat cauza in stare de judecata si a acordat cuvântul pe fondul apelului.
O alta critic adus soluției instanței de fond este aceea c nu a dat dovada de rol activ in soluționarea cauzei, in sensul ca nu s-a preocupat de boala de care suferea defunctul, boala de natura sa la admiterea acțiunii reclamantei, respectiv la anularea testamentului pe motivul lipsei de discernmânt.
O scurta analiza a tuturor probelor administrate in fata primei instanțe dovedește ca aceasta a fost atent preocupata de aflarea adevrului in cauza, prin administrarea unui probatoriu complex si suficient, respectiv acte, martori, expertiza de specialitate.
O alta dovada a rolului activ al instanței de fond este aceea ca a dispus, din oficiu,audierea celor doi martori care au asistat la încheierea testamentului, pentru a fi edificata cu privire la existenta sau nu a discernmântului testatorului. De altfel, rolul activ al instanței, așa cum este el reglementat el de art.129 cod de proc.civila, nu înseamn in nici un fel ca instanța este obligata sa fac probe pentru dovedirea pretențiilor deduse judecații.
Din contra, in procesul civil, proces guvernat de principiul disponibilitții, prțile sunt cele care au sarcina probei, au interesul de a propune probele pe care le considera necesare, utile in soluționarea cauzei. Numai in msura in care probele solicitate de prți si încuviințate de instanța nu pot duce la dezlegarea pricinii, instanța are obligația de a ordona chiar si din oficiu probe pe care le considera necesare pentru aflarea adevrului, ca expresie a rolului activ de care trebuie sa dea dovada in proces.
In urma administrrii tuturor acestor probe a rezultat ca defunctul era in deplintatea facultților mintale, ca a dat un consimțmânt valabil, neafectat de niciun viciu, ca era responsabil de faptele sale si ca nu a fost influențat de intimata, ci a dorit cu adevrat sa testeze in favoarea ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, artând c în speț sunt întrunite dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civil întrucât tribunalul nu a reținut c prima instanț nu a dat dovad de rol activ și a înclcat dispozițiile art.129 alin.5 cod pr.civil, refuzând s lmureasc sub toate aspectele cauza dedus judecții.
În acest sens, se arat c în mod nelegal instanța de apel a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize psihiatrice, deși aceasta era necesar în conditiile în care din conținutul raportului de expertiz întocmit de Serviciul Medico-legal B rezult faptul c defunctul a suferit de o boal psihic grav, instalat înc din anul 1999.
Apreciaz recurenta c aceasta rezult și din luarea în evidenț a defunctului ca pacient în cadrul Cabinetului de psihiatrie Dr. din care nu rezult alte înregistrri și tratament dup anul 2001, referitoare la o eventual vindecare defunctului, precum și din foaia de observație clinic întocmit la 11.09.2007 ce cuprinde mențiuni exprese referitoare la existența agitației psiho-motorii și necesitatea sedrii pacientului.
Se apreciaz c adeverința nr.2138/2009 eliberat cu o zi înaintea autentificrii testamentului conține doar consemnarea bolii care a generat decesul și faptul c bolnavul este în deplintatea facultților mintale, dar nu rezult mențiuni referitoare la boala psihic de care a fost trata anterior.
Totodat, deși din foaia de observație clinic completat cu ocazia internrii au fost cuprinse referiri privind recomandarea unui examen neurologic, cu ocazia examinrii pe aparate și sisteme, cu privire la sistemul nervos nu s-a consemnat nimic, existând dubiu dac agitația psiho-motorie a pacientului a fost generat de boala psihic a pacientului sau de cea care a determinat decesul.
Se apreciaz c nu s-a ținut cont nici de concluziile raportului comisiei medico-legale și nu s-au administrat suficiente probatorii referitoare la evoluția sau involuția bolii psihice și nici c testamentul autentificat de notar nu poart semntura defunctului ci amprenta digital a acestuia,
Examinând decizia atacat prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrrile dosarului și textele legale incidente în cauz, Curtea de Apel constat c recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arta în continuare:
În ceea ce privește înclcarea dispozițiilor art.129 alin.5 cod pr.civil referitoare la lipsa de rol activ instanței și la refuzul prelungirii probatoriilor cu efectuarea unei expertize la INML Minovici, instanța de recurs apeciaz c, atât judectoria, cât și tribunalul, au rezolvat în mod corect cauza dedus judecții, administrând toate probatoriile ce se impuneau în cauz, ca fiind necesare, pertinente și utile acesteia.
a fost lmurit în mod total prin administrarea, atât a probatoriilor cu înscrisuri, a declarațiilor martorilor audiați în cauz, cât și a concluziilor raportului de expertiz întocmit de Serviciul Județean de medicin-legal B, (filele 142-146 dosar fond).
Chiar dac concluziile acestui raport de expertiz au fost în sensul c nu sunt suficiente elemente obiective pentru a putea aprecia capacitatea psihic și implicit discernmântul numitului la data semnrii actului notarial, trebuie precizat c medicii din comisia instituit în acest scop au artat c defunctul suferea de hipertensiune arterial oscilant, tulburri circulatorii vertebro-bazilare, obezitate, aceeași medici spun îns c o ipotetic artero- scleroz sistemic, nu este confirmat prin examene paraclinice sau internri în clinici de specialitate.
De altfel, recurenta nu a depus alte înscrisuri în afar de cele avute în vedere la efectuarea acestui raport de expertiz care s îi confirme susținerile sau care s produc vreun dubiu asupra strii de sntate mintal a defunctului și care s impun necesitatea efecturii unui nou raport de expertiz.
C întocmit deja în fața instanței de fond a avut în vedere, atât filele din registrul de consultație al cabinetului de psihiatrie Dr. care atest c defunctul, în perioada 1999-2001, este examinat și tratat, având diagnosticul "tulburare afectiv și de personalitate organic ", cât și foaia de observație clinic întocmit cu ocazia internrii din data de 11.09.2007.
Concluziile acestui raport de expertiz sunt întrite de constatrile personale ale medicului care a examinat defunctul cu ocazia întocmirii actului notarial și care a eliberat adeverința nr.2138/10.09.2007 prin care a atestat, ca urmare a consultrii pacientului, c bolnavul este în deplintatea facultților mintale pentru a da un consimțmânt valabil, nefiind îns transportabil, în acest fel fiind respectate dispozițiile art 59 din legea nr. 36/1995 provind activitatea notarial.
Este irelevant faptul c în cuprinsul acestei adeverințe nu au fost efectuate mențiuni cu privire la istoricul de boal a pacientului cât vreme ceea ce intereseaz este percepția nemijlocit a medicului ce a consultat pacientul referitoare la existența sau nu a discernmântului acestuia, bolile consemnate în adeverinț fiind cele existente la data consultației și nu cel de care eventual, bolnavul a suferit de-a lungul timpului.
La întrebarea dac boala de care suferea defunctul în anii 1999-2001 și confirmat prin luarea în evidenț a defunctului ca pacient în cadrul Cabinetului de psihiatrie Dr. putea evolua în timp a raspuns chiar raportul de expertiz sus amintit care a artat c este posibil o asemenea evoluție, dar ea nu este confirmat.
De altfel martorii audiați, din care doi prezenți la încheierea testamentului, au declarat ca defunctul era o persoan tonic, glumeaț, conștient, având un comportament normal din punct de vedere psihic, fiind total responsabil de faptele sale, neputând fi influențat de pârât și a dorit sa încheie acest testament cu mai multe zile înainte, când au și fost anunțați cei doi martori, si Constanta, despre faptul c avea s se încheie acest act juridic.
Ca atare, probatoriile administrate nu au confirmat existența unei boli psihice la data întocmirii testamentului, cu atât mai mult lipsa discernmântului testatorului, iar faptul c în foaia de obervație clinic întocmit la data de 11.09.2007 s-a consemnat existența unei agitații psihomotorii care a determinat sedarea pacientului nu este sufucient a rasturna perceptia nemijlocit a medicului de familie și a martorilor prezenți la data întocmirii testamentului, precum și a notarului.
În ceea ce privește lipsa semnturii testatorului se constat c în speț au fost îndeplinite dispozițiile art. 62 din legea 36/1995 privind activitatea notarial potrivit crora " în cazul acelora care din pricina infirmitții, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre aceast împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel fcut ținând loc de semntur".
Ori din adeverința emis de ctre medicul specialist rezulta faptul c bolnavul este netransportabil, fiind bolnav, deci lipsa semnturii nu s-a datorat faptului c nu ar fi știut s semneze așa cum încearc a suține recurenta ci datorit strii sale de boal.
Se observ de asemenea c hotrârea atacat nu conține motive contradictorii sau strine de natura pricinii, este motivat în mod corespunztor, clar, în conformitate cu disp. art. 261 pr.civ.
Cum nu a rezultat în cauz existența nici unuia din motivele de nelegalitate invocate de ctre recurent încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ și nici în dispozițiile art. 304 pct.7 pr.civ. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauz, potrivit disp. art. 312 al. 1 pr.civ.
Fcând aplicarea disp. art. 274 pr.civ. va fi obligat recurenta la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecat ctre intimata, reprezentand onorariu aprtor, conform chitanței nr. 16/2009 atașat la dosarul cauzei, fila 21.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul, formulat de reclamanta, domiciliat în B- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 131 din 15 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu pârâta, domiciliat în com. Vidra sat jud.
Oblig recurenta la 5000 lei cheltuieli de judecat ctre intimata.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judectori,
C -, - -, - -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
4 ex./4.12.2009
nr- - Judec toria Buz
-
a- Tribunalul Buz
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait Mioara Iolanda
