Anulare act. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.90
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta SC Târgoviște SA, cu sediul în municipiul Târgoviște,--11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1012 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul în municipiul Târgoviște, str. - -, bloc 35,. 14, jud. D, reprezentat de Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște,--11, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 16 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2008 și apoi pentru aceleași motive la data de 30 ianuarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatorul Sindicatul Liber Independent Târgoviște, prin reprezentarea salariatului, a solicitat anularea dispoziției nr. 1867 din 13 iulie 2007 emise de SC Sa Târgoviște, prin care s-a luat măsura concedierii salariatului, urmare desființării postului de din secția trăgătorie de bare deținut de acest salariat.
În motivarea contestației s-a susținut că prin emiterea dispoziției contestate, intimata a încălcat dispozițiile art. 100 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate conform cărora aceasta era obligată să anunțe în scris despre situația apărută, sindicatul și pe salariat, numărul total al posturilor reduse și structura acestora, cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.
Totodată, intimata nu a respectat nici dispozițiile art. 2 alin.2 din același contract colectiv, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, cu toate că s-au făcut angajări și nici dispozițiile art. 64 cu privire la consultarea Agenției Teritoriale de Muncă și ale art. 73 pct.3 din Codul muncii, referitoare la suspendarea curgerii preavizului pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.
În consecință, urmare anulării dispoziției contestate se impune reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă și până la reintegrarea eventivă, precum și acordarea tichetelor de masă la valoare nominală.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației deoarece prevederile contractului de muncă pe unitate reglementează doar procedura concedierii colective și nu cea a concedierii individuale cum se prezintă situația în speță, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin.1 și 102 alin.3 lit.a din acest contract, iar prin negocierile prealabile s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii.
Se mai arată că obligativitatea ofertei de redistribuire a locului de muncă subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, ori pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1012 din 31 octombrie 2007, cu opinie separată, a admis contestația intentată de salariatul prin reprezentarea sa de către sindicat și s-a constatat nulitatea dispoziției emise de intimată, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale și a tichetelor de masă de la data încetării contractului colectiv de muncă până la reintegrarea sa efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că într-adevăr în speță sunt aplicabile în cazul concedierii dispozițiile art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă când are loc o reducere de personal, ca urmare a restrângerii ori reorganizării a activității, text de lege care nu distinge între concedierea individuală și colectivă, cum pretinde intimata.
Împotriva acestei sentințe, intimata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației în totalitate ca neîntemeiată.
Criticând sentința, intimata a susținut în esență că nerespectarea prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuale, iar nerespectarea obligației de a informa sindicatul în legătură cu măsura dispusă cu 60 de zile anterior, nu poate duce decât la obligarea plății de către intimată a fiecărui salariat la plata salariului pentru această perioadă și nu la nulitatea deciziei de concediere, iar pe de altă parte, în mod nelegal nu a fost introdus în cauză salariatul, care avea posibilitatea să renunțe sau să nu intenționeze continuarea judecății, conform principiului disponibilității.
De asemenea, nu se poate susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 64 și 74 din Codul muncii cu privire la obligativitatea ofertei de redistribuire, care subzistă numai pentru inaptitudine fizică sau psihică ca și în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește și care, de altfel, nu duce la nulitatea absolută a măsurii, în condițiile în care desființarea unor posturi a fost efectivă și serioasă față de organigrama adoptată.
În final, s-a formulat și critica referitoare la greșita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul era concediat față de regimul special al acordării tichetelor de masă stabilit prin Legea nr. 142/1998, ceea ce exclude o reparație bănească a prejudiciului suferit prin concediere, situație în care salariatul nu a fost prezent în mod efectiv la locul de muncă și de altfel nu poate beneficia de tichete de masă.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform dispozițiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societății intimate, în situația în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activității ori reorganizării procesului de producție ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunțe în scris sindicatul despre situația apărută și numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca și structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală și efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.
Aceste dispoziții legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât și cele individuale, nefăcându-se o distincție între cele două tipuri de concedieri, dispoziții care au fost încălcate de către societatea intimată, situație în care soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispozițiile art. 76 și 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.
Nu este fondată nici critica invocată în motivele de recurs privind neintroducerea în cauză a salariatului a fost citat în cauză încă de la primul termen (fila 7 dosar fond) și care a figurat în continuare, inclusiv în faza de recurs, fiind legal citat, iar acesta nu a formulat opunere în legătură cu cererea introductivă de instanță, în condițiile în care sindicatul din unitate poate reprezenta salariații săi în promovarea intereselor legitime în raporturile cu unitatea, conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997.
Este fondat însă motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat, soluția primei instanțe fiind greșită sub acest aspect.
Potrivit dispozițiilor legii speciale în materie - Legea nr. 142/1998 reactualizată, salariații pot beneficia de tichete de masă, în condițiile art. 5 și urm. din lege, beneficiind de un număr de tichete de masă, cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate, cum impun în mod expres prevederile art. 6 alin.(1) din legea menționată.
Or, în speță, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul nu a fost prezent la muncă și astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă, o astfel de facilitate fiind destinată a suplini efortul fizic pe care îl face salariatul la locul de muncă, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, soluția primei instanțe este nelegală în parte cu privire la acordarea acestor tichete de masă, situație în care recursul de față este fondat și urmează a fi admis în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă și în consecință se impune modificarea în parte a sentinței și înlăturarea obligării societății intimate la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării sale efective, menținându-se restul dispozițiilor sentinței care sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata SC Sa Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 1012 din 31 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu Sindicatul Liber Independent Târgoviște și salariatul, și în consecință;
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că înlătură obligarea recurentei-intimate la acordarea tichetelor de masă pentru.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
Irevocabilă.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex./06.02.2008
/
dos.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
