Anulare act. Decizia 902/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 902/
Ședința publică din 7 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta prin mandatar, domiciliat în Tg.M,-.2, împotriva deciziei civile nr.397 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns mandatarul reclamantei recurente, și reprezentanta pârâtei intimate Primăria mun. Târgu M, consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar, iar reclamanta recurentă a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța comunică reprezentantei pârâtei intimate un exemplar din răspunsul la întâmpinare și pune în discuție insuficienta timbrare a recursului, acesta nefiind timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru.
Mandatarul reclamantei recurente se obligă să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la încheierea dezbaterilor. Susține că președintele completului, doamna judecător a participat la judecarea dosarului nr-, soluționat prin decizia civilă nr.1055/9.10.2007, prin care s-a luat act de renunțarea la judecată de către reclamantă. Această susținere, care tinde spre a releva o eventuală imparțialitate o vizează doar pe doamna judecător, nu și pe doamna judecător, care a făcut, de asemenea, parte din completul care a pronunțat respectiva decizie. Nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a doamnei judecător.
În raport de aspectele invocate și de faptul că respectivul dosar a fost soluționat luându-se act de renunțarea la judecată, se apreciază că nu există motive pentru formularea unei eventuale propuneri de abținere.
Reprezentanții părților declară că nu mai au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul reclamantei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta pârâtei intimate Primăria municipiului Târgu M solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică. În situația în care mandatarul reclamantei recurente nu va timbra recursul, solicită anularea lui ca netimbrat.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2387 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgu -M în dosarul nr-, s-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâții și prin întâmpinare și pe cale de consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Târgu-M, și, obligând-o pe reclamantă la plata către pârâtul a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 397 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței sus-menționate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă pentru judecarea în fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia atacată a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2387 din 23 aprilie 2008, prin care, în urma admiterii excepției autorității de lucru judecat, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în CF 889 Târgu-M nr. top. 1536/3/2/5, 1536/3/2/6.
Recurenta a susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat s-a arătat că nu sunt îndeplinite în cauză cele trei condiții imperative reglementate prin art. 1201 Cod civil.
Astfel, în ceea ce privește părțile, s-a relevat că nu corespunde realității faptul că reclamanta nu a contestat că în speță cele două cereri sunt între aceleași părți, întrucât în prima cauză a fost parte și reclamanta, iar a doua acțiune a fost formulată în exclusivitate de reclamanta și pe alt temei de drept.
Cu privire la obiect s-a invocat faptul că în mod eronat s-a reținut că atât în dosarul nr. 8075/2003 cât și în dosarul nr-, s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 84/2002, deși în esență reclamanta a solicitat anularea contractului autentic nr. 1464/2003, deoarece numai acesta avea efecte juridice în condițiile Legii nr. 7/1996. În dosarul nr. 8075/2003 s-a judecat reaua-credință la încheierea actelor de înstrăinare în condițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar în dosarul nr- s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor în temeiul legilor fondului funciar, astfel cum au fost completate și modificate prin Legea nr. 247/2005.
În privința identității de cauză s-a arătat că prima cerere a fost soluționată prin prisma dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar a doua cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 167/1997 și a Legii nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, s-a apreciat de către reclamantă că nu este vorba de identitate de părți și cauză, iar argumentele de fapt și de drept în cele două cauze nu sunt identice.
Cu privire la,motivul invocat în apel în sensul că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de obiectul concret al pricinii, s-a susținut că acesta a fost soluționat evaziv și nejustificat, instanța de apel reținând în mod arbitrar că argumentele străine de cauză au fost enunțate tocmai pentru a se putea constata că este vorba de aceeași cauză a celor două cereri.
În final, s-a reținut în mod eronat că promovarea succesivă a celor două acțiuni nu este de natură să înlăture aplicarea excepției. De asemenea, s-a reținut greșit că la instanța de fond și de apel cauza a fost cercetată pe fond, ceea ce nu corespunde realității, ambele cauze fiind soluționate pe cale de excepție.
Reclamanta a mai relevat că din probele dosarelor rezultă că în dosarul nr. 8075/2003 acțiunea civilă a fost introdusă la 14 noiembrie 2003 și soluționată la 9 octombrie 2007, prin renunțare la recurs, iar acțiunea în dosarul nr- as fost introdusă la data de 11 decembrie 2006, deci anterior soluționării recursului, iar soluționarea acțiunii introductive a durat până la data de 23 aprilie 2008.
Instanța de apel nu s-a preocupat de faptul că reclamanta ar fi beneficiat de despăgubiri, în temeiul Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei locale de fond funciar, deși în dosarul cauzei s-au administrat probe suficiente cu privire la suspendarea acestei măsuri abuzive, prin urmare, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Municipiul Târgu-M, prin Primar, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, susținând că în mod justificat în cauză instanța de fond și instanța de apel au considerat că există autoritate de lucru judecat. Astfel, în cele două dosare care au fost menționate de reclamantă există identitate de părți iar obiectul ambelor cereri îl constituie anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 84/2002, prin care Primăria municipiului Târgu-M a vândut numiților și suprafața de 697 mp teren aferent apartamentului nr. 1, situat în Târgu-M, B-dul 1 decembrie 2. nr. 149/ Cu privire la cauza cererii de chemare în judecată, în mod corect s-a reținut că ambele cereri au fost întemeiate în principal pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 decembrie 2006 la Judecătoria Târgu -M reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Târgu-M și și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 84 din 14 iunie 2002, autentificat sub nr. 1464 din 20 martie 2003, încheiat între pârâți, având ca obiect suprafața de 697 mp teren, înscris în CF nr. 889 Târgu-M, nr. top 1536/3/2/5, 1536/3/2/6, 1536/3/2/7 și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților de rând II.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 84/2002 cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute a fost încheiat la 14 iunie 2002 între Primăria municipiului Târgu-M, în calitate de vânzător și și, în calitate de cumpărători; contractul respectiv fiind încheiat în baza Hotărârii Consiliului Local al municipiului Târgu-M nr. 126 din 31 mai 2001, hotărâre prin care s-a aprobat vânzarea suprafeței de teren în litigiu către pârâți.
Între pârâți s-a încheiat inițial contractul de vânzare-cumpărare nr. 84/2002 și ulterior părțile s-au prezentat la notar și s-a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, acesta fiind autentificat sub nr. 1464 din 20 martie 2003.
Judecătoria Târgu -M a respins acțiunea introductivă ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, sentința pronunțată fiind menținută de instanța de apel.
Atât în prima instanță, cât și în apel s-a reținut că între părțile din prezenta cauză a mai existat un litigiu cu același obiect în care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea aceluiași contract de vânzare-cumpărare, litigiul respectiv fiind soluționat prin sentința civilă nr. 2594 din 6 mai 204, pronunțată de Judecătoria Târgu -M în dosarul nr. 8075/2003, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința civilă menționată s-a soluționat acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin care aceasta a solicitat anularea aceluiași contract de vânzare-cumpărare. În acel dosar reclamanta a invocat faptul că imobilul în litigiu a fost înstrăinat cu nerespectarea prevederilor legale întrucât prin notificările nr. 400/2001 și 137/2002, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, ea a solicitat restituirea în natură a imobilului și prin urmare, ulterior formulării notificărilor menționate, acesta nu mai putea face obiectul vânzării.
Prin decizia civilă nr. 144/A din 22 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă în dosarul nr. 1988/2004/C s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2594 din 6 mai 2004 Judecătoriei Târgu -
Prin încheierea civilă nr. 1055/R din 9 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr- s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 144/A din 22 martie 2005.
În aceste condiții, la data de 23 aprilie 2008, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 2387/2008 a Judecătoriei Târgu -M, sentința civilă nr. 2594/2004 a aceleiași instanțe era definitivă și irevocabilă.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, recurenta reclamantă a invocat faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile imperative reglementate de art. 1201 cod civil pentru a se invoca această excepție.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil trebuie să existe tripla identitate de părți, de obiect și de cauză.
Din actele dosarului rezultă că părțile din prezenta cauză au avut calitatea de părți și în cauza anterioară. Este adevărat că în acel proces a avut calitatea de intervenientă și numita, însă aceasta a formulat cerere de intervenție doar în recurs și ulterior a și renunțat la judecarea cererii formulate, astfel că în cauza respectivă nu s-a statuat nimic în legătură cu eventualele drepturi pretinse de această parte cu privire la imobilul în litigiu. Prin urmare, în mod nejustificat se susține că nu există identitate de părți.
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, prin ambele cereri de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 84/2002, pe motiv că a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale. În a doua cerere de chemare în judecată s-a făcut referire și la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1464 din 20 martie 2003, însă acesta este contractul care a fost autentificat la notar și care în esență coincide cu contractul sub semnătură privată încheiat de părți, datele referitoare la identificarea imobilului și prețul fiind identice. Contractul a fost autentificat doar la data de 20 martie 2003, deoarece doar atunci s-a achitat integral prețul, plata fiind făcută în rate. În aceste condiții, nu se poate susține că acțiunile formulate de reclamantă nu au vizat aceeași operațiune juridică de înstrăinare a imobilului în litigiu.
Referitor la cauza cererii de chemare în judecată, aceasta reprezintă fundamentul pretenției afirmate, respectiv situația de fapt calificată juridic.
În speță, scopul urmărit de reclamantă prin ambele acțiuni este identic, urmărindu-se desființarea contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat imobilul în litigiu. În ambele acțiuni s-a invocat faptul că înstrăinarea imobilului s-a făcut fără a se ține cont de faptul că în temeiul legilor reparatorii s-a solicitat restituirea imobilului în litigiu. În prima cauză, prin cererea introductivă s-au invocat în drept prevederile Legii nr. 10/2001, iar în cea de-a doua cauză s-au invocat și prevederile Legi nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997 și ale Legii nr. 1/2000, susținându-se că înstrăinarea imobilului s-a făcut fără a se lua în considerare cererile de restituire formulate în temeiul acestor legi. Trebuie precizat însă că în cursul judecării primei acțiuni, prin precizările făcute pe parcurs, reclamanta a făcut trimitere și la actele normative invocate, iar prin hotărârile pronunțate, instanțele au făcut referire și la legile fondului funciar, iar temeinicia acțiunii acesteia a fost analizată și prin prisma legilor respective.
Cert este că în speță, prin ambele acțiuni s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat imobilul în litigiu, invocându-se același temei.
În cazul autorității de lucru judecat esențial este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că problemele de drept dezlegate printr-o hotărâre să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară. În speță în contextul în care prin noua acțiune reclamanta a urmărit același scop cu c el din prima acțiune, în mod justificat s-a reținut că există autoritate de lucru judecat, reclamanta nemaiputând să-și valorifice printr-o altă acțiune un drept asupra căruia s-a statuat deja printr-o hotărâre irevocabilă.
Susținerile reclamantei în sensul că prima acțiune nu a fost soluționată pe fond, sunt nefondate. Prin sentința pronunțată de judecătorie și prin decizia pronunțată de tribunal s-a analizat fondul pricinii, iar împrejurarea că în recurs s-a renunțat la judecarea căii de atac, nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Renunțarea la judecarea recursului echivalează doar cu necercetarea fondului în recurs, însă prin aceasta hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la chestiunile deduse judecății și cu privire la care s-a pronunțat pe fond prima instanță și instanța de apel.
S-a mai susținut că in stanța de apel nu s-a pronunțat în privința despăgubirilor cu privire la care s-a reținut că ar fi beneficiat reclamanta în temeiul Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei locale de fond funciar, însă din moment ce instanța de apel a reținut că în speță există autoritate de lucru judecat, nu se mai impune să analizeze acest aspect care vizează chestiuni de fond.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de recurs reține că în mod justificat a apreciat instanța de apel prin decizia atacată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil și că există autoritate de lucru judecat și în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, cu domiciliul ales în Târgu-M,-,. 2, județul M, prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 397 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-10.07.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
