Anulare act. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 903/2009
Ședința publică din 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr.297/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă - pentru pârâta recurentă,lipsă fiind reclamanta Cabinet Farm.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a înregistrat practică judiciară depusă de pârâta recurentă și întâmpinarea formulată de reclamanta intimată din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente care nu solicită termen pentru studiu acesteia.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se respinge în totalitate plângerea reclamantei.
CURTEA DE APEL
Prin plângerea formulată la 27.01.2009 sub nr- LA Tribunalul Sibiu contestatorul Cabinet Farm în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție încheiat la 15.01.2009 de intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii contestatorul arată că în ianuarie 2009 depus declarațiile nominale pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2008, deci amenda s-a aplicat nejustificat, după îndeplinirea obligației legale de depunere a declarațiilor.
În subsidiar, se arată că se impune înlocuirea sancțiunii pentru că este prima dată când depune cu întârziere aceste declarații și pentru că achitat sumele stabilite ca CAS.
În drept se invocă dispozițiile art.155 lit.g Legea nr.19/2000 și art. 7 alin.2 și 3 din nr.OG 2/2001.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Sibiu a solicitat respingerea plângerii întrucât declarațiile nu au fost depuse lunar, ci cu depășirea termenului prevăzut de art.6 alin. l din Legea nr. 19/2000. Se mai susține că amenda este justificată, pericolul social constând în nevalorificarea la pensie a stagiului de cotizare pentru perioada în care nu s-au depus declarațiile.
În drept se invocă dispozițiile art. 115-118 și 158 al.1 civ.Cod Penal, Legea 19/2000.
Prin sentința civilă nr.297/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu nr. de mai sus plângerea a fost admisă în parte, a fost înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 lei cu avertismentul și au fost respinse celelalte cererii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Contestatorul, Cabinet Farm, în calitate de angajator, are obligația legală de a depune în fiecare lună declarația privind evidența nominală a asiguraților și obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Contestatorul are o angajată, iar pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2008 a depus această declarație cu întârziere adică în ianuarie 2009.
Ca urmare, starea de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, la fel și încadrarea juridică dată de agentul constatator, respectiv în contravenția prevăzută de art. 148 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Ceea ce s-a apreciat greșit, și numai sub acest aspect se va admite plângerea formulată de contestator, este individualizarea sancțiunii aplicate.
Art.21 alin.3 din nr.OG 2/2001 prevede că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Așa fiind, s-a constatat că față de pericolul social redus și de lipsa urmărilor se impunea aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului. Contestatorul are un singur angajat, întârzierea a vizat o perioadă relativ scurtă de timp, iar sumele reprezentând CAS au fost plătite, deci salariatul petentului nu a fost prejudiciat.
Ca urmare, s-a admis în parte plângerea și s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând casarea acesteia cu consecința respingerii în totalitate a plângerii formulate de contestator.
În expunerea de motive arată că societatea contestatoare a depus declarațiile nominale aferente lunilor septembrie - noiembrie 2008 în data de 12.01.2009 încălcând prevederile art.148 lit.a din Legea 19/2000.
Potrivit art.6 alin.1 din același act normativ declarația privind evidența nominală a angajaților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se depun în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS.
Nedepunerea la termen a declarației constituie contravenție conform art.148 lit.a din Legea 19/2000.
Recurenta consideră că aprecierile instanței de fond referitoare la pericolul social redus și lipsa urmărilor nu pot fi reținute câtă vreme contestatoarea nu și-a respectat obligațiile sus arătate timp de 3 luni consecutive, situație în care amenda aplicată este justificată.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu potrivit prevederilor art.304 ind.1 proc.civ, Curtea reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.478/15.01.2009 CJP Sibiu a procedat la amendarea Cabinetului Farm cu suma de 1500 lei motivat de faptul că declarațiile nominale pentru lunile septembrie - decembrie 2008 au fost depuse cu întârziere la sediul CJP Sibiu, respectiv la data de 12.01.2009 termenul legal de depunere fiind 25.10.2008, 25.11.2008 și 25.12.2008.
Împotriva acestui proces verbal contestatorul a formulat plângere contravențională, iar prin sentința civilă nr.279/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- plângerea a fost admisă în parte, fiind înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 lei cu avertismentul
Prima instanță a reținut în esență, că individualizarea amenzii aplicate a fost greșit realizată,fără a se lua în calcul prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 s-a concluzionat că față de pericolul social redus și de lipsa urmărilor se impunea aplicarea avertismentului.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea 19/2001 angajatorii sunt obligați să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS,respectiv data de 25 fiecărei luni, declarația privind evidența nominală a angajaților și obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.148 lit.1 din același act normativ, nedepunerea la termen a declarației de asigurare prevăzute la art.6 alin.1 și se sancționează potrivit art.149 lit.b cu amendă de la 1500 lei la 5.000 lei.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt menționată în procesul verbal corespunde realității, la fel și încadrarea juridică dată de agentul constatator,considerând că s-a apreciat greșit individualizarea sancțiunii aplicate, aspect pentru care a fost admisă în parte plângerea formulată de contestator, fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Este adevărat că, potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a cesteia,de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Chiar dacă putem aprecia că,așa cum a reținut prima instanță, întârzierea a vizat o perioadă relativ scurtă de timp, trebuie observat faptul că societatea contestatoare și-a perpetuat demersul contravențional pe perioada a trei luni consecutive, situație în care nu i se poate găsi nici o scuză pentru neîndeplinirea culpabilă a unei prevederi imperative a legii.
Faptul că are un singur angajat nu reprezintă o circumstanță atenuantă în favoarea contestatoarei ci dimpotrivă,contrar susținerilor instanței de fond aceasta fiind evident prejudiciat pe perioada întârzierii chiar dacă prejudiciul a fost înlăturat prin depunerea ulterioară a declarațiilor în afara termenului legal stabilit de CNPAS.
A i acorda circumstanțe atenuante contestatorului așa cum a procedat prima instanță, înseamnă a-i da posibilitatea să persiste și în alte împrejurări în motivarea unor dispoziții legale imperative,cu convingerea că va găsi aceiași înțelegere din partea instanței de judecată.
Este de observat și faptul că agentul constatator a manifestat suficientă clemență aplicându-i contestatorului cuantumul legal minim al amenzii situație în care aceasta poate și trebuie să înțeleagă că se impune să respecte dispozițiile legale în vigoare,încălcarea acestora neputând fi apreciată în nici o împrejurare ca având un grad redus de pericol social, urmările putând pune în pericol real circuitul normal al vieți economice sociale.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, potrivit prevederilor art.312 c proc.civ, Curtea va admite recursul de față și va modifica sentința în sensul respingerii contestației
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Sibiu împotriva sentinței civile nr.297/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii plângerii formulată de contestatorul Cabinetul Farm. în contradictoriu cu intimata Sibiu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător.
- - - - - -
Grefier,
-
Red.VN
Tehnored.TM/3 ex
Jud.
Președinte:Cismaru Monica MariaJudecători:Cismaru Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
