Anulare act. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 91/
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta INTERNAȚIONAL - reprezentată de -, împotriva deciziei civile nr.299 din data de 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: la prima strigare a cauzei, reprezentantul recurentei-pârâte Internațional B, și avocat, pentru intimații-reclamanți lipsă și, în baza împuternicirii avocațiale nr.33 din data de 03.03.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual, la cea de-a doua strigare a cauzei prezent fiind și apărătorul recurentei-pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2721 din data de 05.03.2008, emisă de Baroul B-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei, achitată cu chitanța nr.63286 din data de 05.03.2008, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte, -, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și solicită lăsarea cauzei la oad oua strigare, având în vedere că societatea recurentă are apărător ales, din Baroul B, acesta urmând a se prezenta la instanță.
Curtea constată întemeiată cererea formulată de reprezentantul societății recurente.
La cea de-a doua strigare a cauzei, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei- pârâte, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, desființarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței de fond. Arată că decizia Tribunalului Argeș este nelegală, întrucât s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.1774 Cod civil, însă este vorba de o greșită interpretare a acestui text de lege, ca și cum acesta ar constitui o cauză de nulitate absolută. Precizează că intimații au refuzat să achite bunurile livrate de societatea recurentă și că aceștia au înstrăinat mansarda imobilului, anterior încheierii contractului de ipotecă, această vânzare nefiind înscrisă în Cartea funciară. De asemenea, arată că noii proprietari ai mansardei imobilului au făcut modificări, după încheierea contractului de ipotecă. Precizează că a fost opțiunea liberă a părților, exprimată în fața notarului, cu privire la instituirea mai multor privilegii și ipoteci asupra aceleiași datorii și că bunurile au fost livrate societății intimaților, care au înțeles să garanteze cu bunurile proprii.
Apărătorul intimaților-reclamanți, avocat, solicită respingerea recursului, întrucât contractul de ipotecă de rangul II este total nelegal. Prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arată că art.1674 cod civil este regula în materia ipotecii convenționale. Precizează că părțile s-au judecat și într-o contestație la executare, iar intimații au câștigat acel litigiu. Arată că, la momentul la care s-a făcut ipoteca, creditorul ipotecar trebuia să facă demersuri, în sensul de a verifica dacă debitorul este proprietar exclusiv, având în vedere publicitatea actului de vânzare-cumpărare. De asemenea, există posibilitatea ca un terț să-și asume debitul unei societăți comerciale, însă trebuie să existe girul adunării generale a membrilor acestei societăți. Precizează că, în speță, creanța este afectată de o modalitate, respectiv condiție suspensivă, în favoarea creditorului. Invocă dispozițiile art.1776 Cod civil și precizează că au fost încălcate dispozițiile art.1689 Cod civil, în sensul că în cuprinsul contractului de ipotecă nu s-a menționat valoarea imobilului, pentru a fi posibilă înstrăinarea. Arată că la baza contractului de ipotecă este un contract de vânzare-cumpărare de bunuri mobile cu plata în rate, în cuprinsul căruia se arată că transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor se va face la achitarea ultimei rate, astfel că în speță creditorul este încă proprietar al acestor bunuri, astfel că acesta avea la îndemână, la expirarea termenului, o acțiune în revendicare a bunurilor mobile. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul recurentei-pârâte, avocat, având cuvântul în replică, arată că intimații au vândut mansarda imobilului în anul 2004, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost transcris, iar lipsa acestei transcrieri a condus la faptul că în extrasul de Carte funciară eliberat pentru constituirea ipotecii nu apare această înstrăinare. Cu privire la contractul de ipotecă de grad II, arată că este o garanție personală a debitorilor. Precizează că bunurile mobile au fost o parte înstrăinate, o parte distruse, iar debitorii au refuzat să le restituie creditorului. De asemenea, arată că prin clauza cu privire la vânzarea imobilului către creditor se arată că intimații se obligă să vândă imobilul la prețul de circulație al acestuia, la data înstrăinării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2070/21.11.2006, la udecătoria Curtea d Argeș, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC Internațional SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de potecă de rangul II încheiat între aceștia și pârâtă la data de 25.01.2005, autentificat sub nr.248 de Asociați.
În subsidiar, s-a solicitat ca în situația în care se va constata nulitatea contractului să se dispună radierea ipotecii menționată din Cartea Funciară.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că la data de 9.01.2004, reclamanții au cumpărat de la pârâtă prin contractul de livrare și achiziție nr.21, mai multe mașini și utilaje, fiind emisă în acest sens factura nr. - aflată la fila 7 dosar, plata cestora urmând să se facă în mai multe tranșe.
În continuare, reclamanții au arătat faptul că în cuprinsul contractului anterior menționat s-a instituit în conformitate cu dispozițiile art.1730 Cod civil privilegiu în favoarea vânzătorului asupra bunurilor ce constituiau obiectul vânzării.
Au mai arătat reclamanții faptul că pentru aceeași datorie creditorul nu-și poate constitui două privilegii de executare și anume privilegiul prevăzut în contractul livrare și achiziție și ipoteca asupra bunurilor debitorului.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că imobilul ce a constituit obiectul ipotecii nu aparține în exclusivitate reclamanților, el aparținând și numiților și, acest fapt atrăgând nulitatea absolută a contractului ipotecă atacat.
Un alt motiv de nulitate absolută invocat de reclamanți este cel al nerespectării disp. art.1774 Cod civil, în sensul că imobilul ipotecat nu a fost descris și individualizat în componență și dimensiuni, creându-se o eroare asupra individualizării imobilului ipotecat, în sensul că ipoteca a fost aplicată pe un imobil ce a fost anterior demolat și înlocuit cu o construcție nouă, compusă din parter și etaj, deci cu totul diferită de cea care a făcut obiectul contractului de ipotecă.
S-a mai arătat în motivarea acțiunii faptul că actul atacat este lovit de nulitate absolută deoarece conține o clauză prohibită de lege și anume aceea că în cazul neachitării sumei garantate la termenul stipulat, debitorii se obligă să înstrăineze creditoarei imobilul ipotecat, încălcându-se astfel dispozițiile art.1689 Cod civil.
La data de 15.02.2007, pârâta SC Internațional SRL a depus la dosar întâmpinare (40-41 ), în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând pe de o parte faptul că actul atacat reprezintă acordul de voință al părților semnatare, iar pe de altă parte așa cum rezultă din adresa BCF Curtea de A nr.80/20.11.2006, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.473/5.02.2004, privind pe reclamanți și cumpărătorii și nu a fost prezentat Biroului de Carte Funciară Curtea de A, în vederea intabulării dreptului de proprietate pentru partea din imobil cumpărată, această împrejurare făcând ca respectivul contract de vânzare-cumpărare să-i fie inopozabil.
Prin sentința civilă nr.339/29.03.2007, Judecătoria Curtea d Argeșa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de către prima instanță următoarele:
"La data de 09.01.2004, prin contractul de livrare și achiziție nr.21, aflat la fila 5 dosar, reclamanții și au cumpărat de la pârâta SC Internațional SRL mai multe utilaje, urmând ca plata pentru acestea să se facă în mai multe tranșe.
În cuprinsul contractului anterior menționat, la pct.4 s-a stipulat în condițiile art.1730 Cod civil, un privilegiu în favoarea vânzătorului asupra bunurilor ce constituiau obiectul vânzării, în sensul că aceste bunuri rămâneau în proprietatea vânzătorului până la achitarea ultimei tranșe din prețul convenit.
Ulterior, la data de 25.01.2005, între reclamanți și pârâtă a intervenit Contractul de ipotecă autentificat sub nr.248, aflat la filele 13-14 dosar, prin care s-a instituit o ipotecă de rangul II asupra imobilului situat în municipiul Curtea de A, str.--- nr.124, județul A, proprietatea reclamanților, în favoarea pârâtei SC Internațional SRL.
Instituirea respectivei ipoteci avea ca motiv restanța în valoare de 66.400 EURO, rămasă de achitat pârâtei, conform contractului de livrare și achiziție încheiat anterior cu reclamanții.
În opinia reclamanților, contractul de ipotecă atacat a fost ilegal întocmit și ca atare este nul deoarece nu se pot constitui două garanții pentru același debit, în speță referindu-se la privilegiul stipulat la pct.4 din contractul de livrare și achiziție precum și la ipoteca de II conținută prin contractul nr.248/25.01.2005.
Această susținere nu este fondată, deoarece legiuitorul nu interzice în vreun fel constituirea mai multor garanții simultane sau ulterioare asupra aceluiași debit, cu atât mai mult cu cât acestea apar ca urmare a acordului părților, liber exprimat.
Referitor la al doilea motiv de nulitate a contractului de ipotecă invocat de reclamanți, în sensul că la data instituirii ipotecii imobilul ipotecat ar fi aparținut și altor persoane în afară de reclamanți, acesta nu atrage nulitatea contractului atacat, deoarece așa cum reiese din adresa nr.80/20.11.2006 emisă de GF. Curtea de A precum și din extrasul de Carte Funciară nr.249 l/N, aflate la filele 50-52 dosar, în cartea funciară a imobilului ipotecat nu apar alți proprietari în afară de reclamanți. Ca atare, deși între reclamanți în calitate de vânzători și numiții și în calitate de cumpărători, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.473/05.02.2004, nefiind prezentat Biroului de Carte Funciară în vederea intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorilor, acest fapt conduce conform principiului relativității actelor juridice, către inopozabilitatea acestuia față de terțe persoane.
Respectivul contract, datorită neefectuări formelor de publicitate imobiliară produce efecte numai față de părțile semnatare, respectiv vânzătorii și și cumpărătorii și, fiind astfel lipsit de efecte juridice, față de raporturile dintre reclamanți și parata.
Un alt motiv de nulitate a contractului de ipotecă atacat, invocat de reclamanți, este acela al nerespectării disp. art.1774 Cod civil, în sensul că la data autentificării contractului de ipotecă imobilul ipotecat nu a fost descris și individualizat descriindu-se componența construcției pe camere și dimensiuni, iar pe de altă parte construcția ipotecată nu mai exista, fiind demolată și în locul acesteia ridicându-se o nouă construcție cu parter și etaj, total diferită de cea pe care s-a aplicat scriptic ipoteca.
Nici această susținere nu este fondată, deoarece la momentul încheierii contractului de ipotecă aceasta a fost constituită asupra imobilului așa cum era descris în titlul de proprietate al reclamanților, fiind menționate totodată înscrierile de intabulare în Cartea Funciară și dovada efectuării cadastrului ( fișa corpului de proprietate din-, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, adresa nr.80/20.11.2006- CF. Curtea de A, extras de Carte Funciară nr. 249l/N, memoriu tehnic - 48-53 ).
De asemenea, față de invocarea de către reclamanți a nulității contractului de ipotecă deoarece acesta ar conține o clauză interzisă de lege și anume aceea că în cazul neachitării sumei datorate de către debitorii reclamanți, aceștia se obligă să înstrăineze creditoarei pârâte imobilul ipotecat, aceasta nu a fost reținută de instanță întrucât această clauză constituie în realitate o promisiune unilaterală de vânzare prevăzută de legea civilă ca fiind un antecontract și nicidecum un fapt sau act prohibit de lege.
În ceea ce privește ultimul motiv de nulitate al contractului de ipotecă invocat de reclamanți și anume referirea la dispozițiile art.1689 Cod civil, nici acesta nu va fi luat în considerare de instanță deoarece textul de lege indicat se referă la procedura amanetului, neavând aplicabilitate în speța de față, și oricum articolul de lege anterior menționat se referă la nulitatea unei anumite stipulații și nu la întregul act.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, fiind respinsă."
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și care au considerat-o netemeinică și nelegală invocându-se în principiu aceleași motive de apel după cum urmează:
1.- Prima instanță a încălcat disp.art.1774 civ. fapt ce atrage nulitatea absolută a contractului de ipotecă de II. În acest sens s-a arătat că prin dispozițiile legale menționate s-a prevăzut că ipoteca convențională nu este valabilă dacă prin actul de constituire al ipotecii nu se specifică natura și situația fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se instituire ipoteca creanței, iar potrivit art. 1775 civ. bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci.
Referitor la acest aspect s-a arătat că prin contractul de ipotecă obiectul ipotecii este format din terenul de 129 mp. curți construcții împreună cu casa C1 în suprafață de 56 mp. fără a fi descrisă construcția în mod amănunțit, bunuri ce figurează la numărul cadastral nr. 1732 și intabulate în CF.
Aceste mențiuni sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosar potrivit cu care construcția C1 este formată din parter și etaj și respectiv mansardă, bunuri ce au revenit apelanților prin partajul voluntar nr.7297/24.11.1997 ( fila 15), imobile care însă sunt diferite față de cele pentru care s-a instituit ipoteca, bunul pentru care s-a instituit ipoteca nemaiexistând.
De asemenea, s-a arătat că la momentul constituirii ipotecii unul din spațiul imobilului, respectiv mansarda, nu mai aparținea apelanților, deoarece acesta fusese înstrăinat în urmă cu 2 ani soților și, care chiar dacă nu a fost intabulat în cartea funciară este valabil întocmit, astfel că susținerile privind inopozabilitatea față de creditor a respectivei convenții nu sunt întemeiate.
În concluzie, s-a arătat că imobilele intabulate în cartea funciară în baza actului de partaj voluntar sunt diferite de cele existente în prezent, iar contractul de ipotecă este nul absolut, întrucât bunurile pentru care s-a solicitat instituirea ipotecii au rămas în continuare în patrimoniul creditorului până la achitarea prețului, iar creanța nu este certă, lichidă sau exigibilă, întrucât neachitându-se prețul apelanții nu pot deveni proprietari asupra bunurilor ce rămân în continuare proprietatea vânzătorului, ca urmare a instituirii privilegiului vânzătorului.
Pe de altă parte s-a arătat că ipoteca este nulă, întrucât s-a constituit un bun viitor raportat la actul de partaj voluntar ce a reprezentat titlul de înscriere în cartea funciară a drepturilor apelanților reclamanți, construcțiile revenite acestora prin partaj fiind demolate și edificate altele după anul 2003, fapt atestat și de extrasul de carte funciară.
2.- Instanța a încălcat și disp.art.1689 Cod civil, în sensul că în cuprinsul contractului de ipotecă s-a stabilit că în situația în care la termen nu se va achita debitul, imobilul ipotecat să devină proprietatea debitorului până la concurența sumei datorate, iar diferența să fie atribuită debitorilor, aspecte interzise de dispozițiile legale menționate a fi stabilite prin convenție. În acest sens s-a arătat că, creditorul nu poate deveni proprietar fără o evaluare făcută de o persoană de specialitate, respectiv de un executor judecătoresc, fapt ce atrage nulitatea contractului de ipotecă și sub acest aspect.
Prin decizia civilă nr.299 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de reclamanți și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de ipotecă de II, autentificat sub nr.248 din 25 ianuarie 2005 de către n - Curtea de
S-a dispus radierea ipotecii cu nr.2491 din Cartea Funciară Curtea de A și a fost obligată pârâta la 4.800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
În motivarea deciziei, tribunalul a reținut în raport de actele și lucrările dosarului, că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
"Cu privire la prima critică din apel s-a constatat că potrivit art.1774 civ. ipoteca convențională nu este valabilă dacă prin actul de constituire al ipotecii nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se consimte ipoteca creanței.
Textul legal menționat instituie principiul specializării căruia este supusă ipoteca fiind prevăzut sub sancțiunea nulității ca aceasta să fie specializată sub un dublu aspect și anume:trebuie să fie determinat atât asupra imobilului afectat de garanție, cât și asupra valorii creanței garantate ( art. 1776.civ.).
Examinându-se în cauză obiectul ipotecii s-a constatat că acesta este determinat de imobilele formate din teren în suprafață de 129 mp. și construcții, Casa C1, imobilele identificate sub nr. cadastral nr. 732 și intabulate în Cartea Funciară nr. 2491 / al localității Curtea de A.
Analizându-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 7297/24.11.1997 s-a constatat că lotul apelantei copartajante este format din suprafața de 127,65 mp. și construcția încorporând S4 + S5 prevăzută cu beci sub porțiunea S5, în timp ce ceilalți copartajanți primesc de asemenea construcții situate pe terenurile atribuite și identificate în celelalte loturi.
Examinându-se contractul de ipotecă de rangul II s-a constatat că, suprafața de 56 mp construcție amplasată pe terenul în suprafață de 129 mp. nu este identificată și descrisă în nici un mod, cu atât mai mult cu cât din memoriul tehnic prin care se descrise planul de amplasament și delimitare al construcției casă de locuit ( fila 53 dosar fond), rezultă că aceasta este formată din parter, etaj și mansardă.
Prin urmare, s-a constatat că bunurile menționate în contractul de ipotecă nu coincid cu cele descrise în cartea funciară și intabulate în baza documentației cadastrale, astfel că, în cauză sunt îndeplinite disp.art. 1774.civ. potrivit cu care ipoteca convențională nu este valabilă dacă nu se specifică și nu se descrie natura și situația fiecărui imobil.
De asemenea, s-a reținut că la momentul constituirii ipotecii, mansarda imobilului despre care nu se face vorbire în nici un mod în contractul de ipotecă ca făcând parte din imobilul asupra căruia s-a instituit garanția reală, nu mai aparținea debitorilor, fiind înstrăinat în anul 2004 numiților și prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr.473/05.02.2004.
Cât privește aplicarea disp.art.1775 civ. s-a reținut că potrivit extrasului de carte funciară ( fila 52) pe terenul în suprafață de 129 mp. se află construcția despre care se face mențiune contradictorie cu privire la aceasta în sensul că, pe de o parte se reține că aceasta a fost dobândită de în baza actului de partaj voluntar, ca bunuri proprii, iar pe de altă parte se menționează că numai terenul este bun propriu, iar construcția ca și entitate distinctă de cea atribuită prin partaj este bun comun al apelanților reclamanți.
S-a reținut că prima critică este fondată și sub aspectul existenței unei cauze ilicite invocate de către reclamanți în sensul că, deși s- constituit privilegiul vânzătorului asupra bunului vândut în condițiile în care în caz de neplată a prețului vânzătorul va deveni proprietarul bunurilor mobile ce constituie obiectul vânzării prevăzându-se în mod suplimentar că trecerea proprietăților tuturor drepturilor și riscurilor se vor realiza către cumpărător doar la momentul achitării ultimei plăți, ipoteca convențională de II apare ca o garanție reală imobiliară fără finalitate, atâta vreme cât se instituie un drept de urmărire a imobilului ipotecat pentru o creanță pentru care este deja instituit un privilegiu și care determină o poziție preferată altor creditori, chiar dacă aceștia sunt ipotecari ( art.1722 civ.).
Prin urmare, fiind instituit un privilegiu care decurge din calitatea creanței creditorului și are drept obiect bunurile înstrăinate care practic sunt garantate creanțele, tribunalul a reținut că instituirea unei alte garanții, respectiv ipoteca încalcă scopul pentru care aceasta a fost prevăzută de art.1746 Cod civil.
S-a reținut că a doua critică din apel este nefondată, întrucât în contractul de ipotecă de rangul II a fost prevăzută o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la imobilul ce formează obiectul convenției supusă altor reguli juridice decât cele ce reglementează ipoteca convențională prev. de art.1746 și urm. civ.
Prin urmare, tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare și interpretare a disp.art.1774 civ. motiv pentru care în temeiul art.296 pr.civ. admis apelul reclamanților, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 4800 lei apelanților.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal.
În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a susținut că este nelegală admiterea primului motiv de apel pentru considerentul că modificarea asupra imobilului a intervenit după constituirea ipotecii în favoarea acesteia la momentul semnării contractului de ipotecă, respectiv 25 ianuarie 2005, că imobilul corespundea întru-totul descrierii și documentației cadastrale intabulate la Cartea Funciară, neexistând nici o modificare asupra acestuia.
Tot nelegală consideră că este și reținerea ca temeinică a criticii reclamanților cu privire la faptul că ipoteca a fost constituită asupra mansardei imobilului care nu le mai aparținea și apreciată ca un motiv de nulitate a contractului de ipotecă.
S-a susținut că reclamanții își invocă propriul act doloziv, faptul că anterior vânduseră podul imobilului, fără ca acest act să fie înscris la Cartea Funciară și fără ca acesteia să-i fi adus la cunoștință.
Nu s-a avut în vedere că niciodată ipoteca nu a fost constituită asupra mansardei imobilului, deoarece la momentul acela mansarda nu fusese construită, construcția ei intervenind ulterior.
Recurenta consideră nefondată admiterea apelului pe considerentul că există o cauză ilicită în sensul în care ipoteca convențională a fost realizată pentru o creanță ce era garantată cu un privilegiu al vânzătorului asupra bunului vândut, întrucât nu are finalitate. Se apreciază că acest motiv nu poate constitui o cauză de nulitate a unui contract de ipotecă convențională pentru că, creditorul își poate asigura în orice mod plata datoriei în măsura în care aceasta este certă, cum este cazul în speță și până la concurența sumei datorate putând constitui oricâte privilegii sau contracte de garanție, legea neinterzicând acest lucru.
Examinând decizia recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fost respins.
Motivul de recurs încadrat în dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, prin care se susține că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este nefondat și urmează a fi respins, întrucât considerentele deciziei recurate cuprinde motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției din apel, așa cum prevăd dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
De fapt, din dezvoltarea ambelor motive de recurs se desprinde ideea că recurenta este nemulțumită de motivarea admiterii motivelor de apel, respectiv de interpretarea probelor, cu referire la ipoteca convențională și reținerea cauzei ilicite a acesteia, situație ce nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă prin care se susține că decizia este lipsită de temei legal, este nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța de apel a precizat în considerente temeiul de drept ce a fost încălcat, respectiv a reținut "în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.1774 din Codul civil" și că "ipoteca încalcă scopul pentru care aceasta a fost prevăzută de art.1746 din Codul civil".
Cât privește aplicarea în speță a acestor dispoziții enunțate anterior, se constată că în raport de situația de fapt reținută în urma interpretării actelor de la dosar de către instanța de apel, s-au aplicat corespunzător.
Astfel, s-a stabilit că din contractul de ipotecă lipsesc elementele prevăzute de art.1774 din Codul civil pentru ca aceasta să fie validă, respectiv nu se specifică natura și situația fiecărui imobil al debitorului asupra căruia s-a consimțit ipoteca creanței.
Rezultă că imobilul ce a format obiectul ipotecii îl constituie casa C1 cu terenul de 129. situat în municipiul Curtea de A, str.- -, fără să fie descris în amănunțime acest imobil, situație constatată cu prilejul executării acestei ipoteci de către executorul judecătoresc.
În urma formulării unei contestații la executare de către cumpărătorii mansardei - podul și acoperișul acestuia, în 2004, s-a admis definitiv și irevocabil această contestație tocmai pe considerentul lipsei acestui element esențial din ipoteca convențională.
Având în vedere că în cadrul contestației la executare au figurat ca părți atât reclamanții, familia și, cât și recurenta-pârâtă, rezultă că s-a stabilit definitiv prin hotărârea pronunțată în această cauză faptul că din ipoteca convențională lipseau elementele esențiale prevăzute de dispozițiile art.1774 din Codul civil pentru a fi valabilă.
De asemenea, rezultă că în contractul de ipotecă nu s-a menționat contravaloarea creanței și contravaloarea imobilului supus ipotecii, elemente absolut esențiale ce trebuiau avute în vedere pentru ca acest act să fie în conformitate cu dispozițiile legii.
Cum și în cadrul acestui motiv de recurs recurenta este nemulțumită de fapt de aprecierea eronată asupra cuprinsului din actul de ipotecă convențională, respectiv de situația de fapt reținută de către instanța de apel, se constată că această critică nu îndeplinește cerințele prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru a conduce la modificarea sau casarea deciziei.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurentă la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de apărător, dovedit cu chitanța de la fila 66 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta " INTERNAȚIONAL" B, împotriva deciziei civile nr.299 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/27.03.2008.
Jud.apel:
-.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
