Anulare act. Decizia 911/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 911
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul ca moștenitor al autorului, împotriva deciziei civile nr. 552 din 13 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 382/civ/2005), în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatele pârâte PRIMĂRIA MUN.BĂILEȘTI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A.18/1991, PREFECTURA JUD. D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A.18/1991, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât moștenitor asistat de avocat, intimatul reclamant reprezentat de avocat, lipsind intimatele pârâte PREFECTURA JUD. D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A.18/1991, PRIMĂRIA MUN.BĂILEȘTI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A.18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului pârât moștenitor depune un set de acte pe care îl comunică apărătorului intimatului reclamant.
Avocat, pentru intimatul reclamant, nu solicită acordarea unui termen pentru a le observa.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât moștenitor, arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că nu s-a făcut o cercetare corectă a fondului.
Arată că bunicul pârâtului a cedat tatălui său suprafața de 1447 mp, iar acesta prin contract de întreținere i-a transmis gospodăria și terenul aferent în suprafață de 1447 mp.
Precizează că prin decizia civilă nr. 1468 din 06.07.2008 se constată uzucapiunea pentru suprafața de 1000 mp care este distinctă de suprafața de 1447 mp.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei Tribunalului Dolj în ceea ce privește nulitatea titlului de proprietate nr. 2691-44577 din 10.10.1996 privind suprafața de 1000 mp situată în intravilanul orașului B și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, arată că motivele de recurs nu au temei juridic iar instanța a avut în vedere toate actele depuse la dosarul cauzei.
De asemenea precizează că recurenții au avut în vedere aprecieri ce privesc hotărâri date în alte dosare decât în acțiunea în anulare dedusă judecății.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea din data de 28 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 2083/2004, având ca obiect partaj succesoral, s-a dispus disjungerea completării de acțiune depusă în acel dosar la termenul de judecată din 24 ianuarie 2005, formulată de reclamantul împotriva pârâților și, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2691-44577/10.10.1996 și nr. 2594-44325/04.10.1996, formându-se dosarul nr. 569/2005.
În motivarea completării acțiunii, reclamantul a arătat că prin cele două titluri de proprietate s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate asupra a două suprafețe de teren intravilan și anume 1000 mp. în 237, 68-38 prin cel emis la 4 octombrie 1996 și suprafața de 1000 mp. de teren intravilan în 273, 68-37 prin cel emis la 10.10.1996, deci în total 2000 mp.
Că, unul dintre titluri este emis în nume propriu, iar cel de-al doilea din 10.10.1996 - emis pentru pârât, ca moștenitor al tatălui său, iar terenul care provine de la este terenul curții reclamantului, deoarece acesta a dobândit în anul 1977 prin cumpărare de la toți copiii lui (moștenitori), inclusiv de la pârât, gospodăria acestuia - construcții și teren - pe care l-a stăpânit din acel an și potrivit Decretului nr. 42/1990 acest teren, care la data cumpărării a trecut în proprietatea statului, a revenit în proprietatea sa.
Prin aceeași încheiere s-a dispus citarea ca pârâte și a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991
Ulterior, prin încheierea din 4 aprilie 2005, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu, acesta nefiind titularul dreptului de proprietate din titluri și s-a dispus scoaterea din cauză a acestuia ca pârât, rămânând în proces ca mandatar al pârâtului.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2691-4577/10.10.1996, deoarece reclamantul nu are în proprietate decât un teren vecin cu ei, cu lățimea de 10,50 și lungimea de 90, iar aceștia au un teren cu lățimea de 16 și lungimea de 90, în total 1446, așa cum rezultă din cartea funciară anexată, diferența de 1447 mp la 2000 mp cât s-a stabilit în intravilan pe str. - revine reclamantului, astfel că sunt de acord cu anularea titlului.
Au susținut că nu sunt de acord cu anularea celuilalt titlu, deoarece reclamantul nu a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-a avut, care este soția lui și mama reclamantului și a mandatarului.
Că, cererea de reconstituire nu a fost formulată nici în baza Legilor nr. 18/1991, 169/1997, 1/2000 și că numita, ă, a adus ca zestre un teren în suprafață de 2 ha și 26 ari, iar reclamantul a ocupat în mod abuziv 3,5 ha teren, astfel că cererea reclamantului este admisibilă parțial conform celor arătate mai sus.
S-a mai arătat că acțiunea reclamantului este admisibilă numai în parte și anume numai pentru diferența de teren de la 1447 mp cât au cei doi pârâți în cartea funciară, la 2000 mp cât s-a trecut la teren intravilan în cele două titluri de proprietate, urmând ca titlul de proprietate din 10.10.1996 să fie anulat parțial, urmând ca practic reclamantul să dețină terenul pe care l-a cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare, iar pârâții cu suprafața de 1447 mp înscrisă în cartea funciară.
În același timp, pârâții au învederat că, pentru restul solicitărilor reclamantului, acțiunea acestuia este inadmisibilă, deoarece nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu poate invoca nici uzucapiunea scurtă, întrucât titlul de proprietate emis pentru suprafața de 2,26 ha adusă ca zestre de, a fost eliberat în anul 1996.
Prin sentința civilă nr. 339 din 16 mai 2005, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 569/2005, s-a respins acțiunea civilă pentru anulare titluri de proprietate formulată de reclamantul, împotriva pârâților, Comisia Locala pentru aplicarea Legii 18/1991 B și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991
Prima instanță a apreciat că titlurile de proprietate contestate au fost eliberate pârâtului cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, în forma nemodificată prin Legea nr.169/1997, formă în vigoare la data emiterii acestora.
În acest sens, s-a reținut, pe baza actelor înaintate de Comisia Locală B, că pârâtul a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate atât în calitate de titular pentru suprafața cu care figura în registrul agricol din 1959-1963, cât și în calitate de moștenitor al tatălui său -, pentru suprafața de 2,29 ha trecută la fila acestuia din registrul agricol, astfel încât, în mod legal i-au fost atribuite pârâtului prin titlurile emise suprafețele de teren solicitate.
Cât privește imobilul cumpărat de reclamant în anul 1977 de la numiții, și, prima instanță a reținut că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat sub imperiul Legii nr.58/1974, astfel că terenul aferent construcției cumpărate a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din acest act normativ.
S-a apreciat că în aceste condiții, pentru a invoca un drept cu privire la respectiva suprafață de teren se impunea ca reclamantul să formuleze o cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, sau să îndeplinească formalitățile prevăzute de art.36 alin.6 din această lege, care dispuneau că atribuirea în proprietate a terenurilor aferente construcțiilor ce au căzut sub incidența Legii nr.58/1974, se face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, în urma verificării situației juridice a terenurilor.
Constatând că reclamantul nu a formulat cerere în temeiul Legii nr.18/1991 cu privire la acest teren și nici nu a făcut dovada existenței unui ordin al prefectului de atribuire în proprietate a terenului, prima instanță a concluzionat că acțiunea sa de constatare a nulității titlului tatălui său este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul motivat că, pe lângă cererile de constatare a nulității celor două titluri de proprietate, acțiunea introdusă la Judecătoria Băileștia avut ca obiect și un alt capăt de cerere prin care s-a solicitat anularea contractului de întreținere încheiat la data de 15.12.2004 de pârâtul cu, iar instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
S-a mai susținut că în mod greșit, a reținut instanța că titlurile de proprietate au fost eliberate cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, fără a avea în vedere că pârâtul nu era îndreptățit a solicita prin cerere reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui său pentru terenul intravilan, în condițiile în care apelantul reclamant cumpărase încă din anul 1977 de la pârât și frații săi suprafața de 1.000. împreună cu construcțiile amplasate pe aceasta.
Totodată, apelantul a mai arătat că este greșită motivarea cu care instanța a respins acțiunea sa, în sensul că era obligatorie formularea unei cereri de reconstituire, întrucât dreptul său asupra terenului intravilan nu era condiționat de depunerea unei astfel de cereri, dat fiind că respectivul teren reprezenta propria sa C din anul 1977, conform actelor depuse la dosar.
De asemenea, prima instanță a trecut peste voința părților, având în vedere că pârâtul a fost de acord cu admiterea în parte a primului capăt de cerere, formulat de reclamant.
Prin decizia civilă nr.552 din 13 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Primăria Municipiului B - Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, Prefectura Jud. D - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991.
A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.2691-44577/10.10.1996 emis de Comisia Județeană D, cu privire la suprafața de 1000 mp, situată în intravilanul orașului B, în 273, 68-37.
Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate privind respingerea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2594-44325/04.10.1996 emis de Comisia Județeană D și cele privind cheltuielile de judecată.
A fost obligat intimatul la plata către apelant a sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel.
S- constatat că reclamantul a învestit Judecătoria Băilești cu o cerere de constatare a nulității a două titluri de proprietate, invocând cauze diferite de nelegalitate a acestora.
Astfel, cu privire la suprafața 1.000. intravilan din 273, P 68-37, inclusă în titlul de proprietate nr.2691-44577/10.10.1996 eliberat pârâtului ca moștenitor al tatălui său, reclamantul a invocat un drept propriu, susținând că acest teren reprezintă curtea casei sale, dobândită prin contractul autentic încheiat la data de 31.01.1977, iar cu privire la diferența de teren din acest titlu, precum și pentru o parte din terenurile din titlul de proprietate nr. 2594-44325/04.10.1996, eliberat pârâtului ca titular deposedat, reclamantul a susținut că includerea lor în cele două titluri este nelegală, întrucât acestea ar fi aparținut autoarei.
Prima instanță, respingând în totalitate acțiunea, și-a bazat în principal soluția adoptată pe împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991, neformulând o cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în temeiul aceste legi speciale.
Motivarea primei instanțe este însă greșită în ceea ce privește suprafața de 1.000. teren intravilan din 273, 68-37, în privința căreia reclamantul -. a invocat un drept propriu, susținând că aceasta reprezintă terenul aferent curții sale dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.781/31.08.1977, încheiat în baza Legii nr.58/1974, fapt de natură a face aplicabile prevederile art. 23 sau art. 36 alin. 3 și 5 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data emiterii celor două titluri.
Potrivit art.22 din lege, art.23 după republicare " sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul nr.42/1990." ( în limita a 6.000.), iar în conformitate cu art.35 alin.3 și 5 (actual art.36 ) ".terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenurilor, proprietari ai locuințelor", atribuirea în proprietate realizându-se " prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor."
Așadar, nici unul dintre cele două texte de lege nu condiționează stabilirea dreptului de proprietate de formularea unei cereri, în aceste cazuri recunoașterea dreptului și a calității de beneficiar al prevederilor legii fondului funciar făcându-se de drept.
În condițiile în care reclamantul a beneficiat de drept în temeiul textelor de lege enunțate, de stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în anul 1977, acesta a justificat un interes legitim în a solicita constatarea nulității titlului eliberat altei persoane pentru respectiva suprafață de teren.
Existența interesului legitim provine și din faptul că în cadrul acțiunii în constatare ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Băilești, acțiune soluționată în contradictoriu cu pârâtul, s-a reținut că terenul aferent casei de locuit pe care reclamantul -. a dobândit-o în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.781/31.08.1977, corespunde ca dimensiuni și vecinătăți cu suprafața de 1.000. din 273, 68-37 inclusă în nr. 2691-44577/10.10.1996, constatându-se dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestuia.
De altfel, pârâtul nu a contestat dreptul reclamantului în ceea ce privește suprafața de 553. din 273, 68-37, prin întâmpinarea depusă la fila 19 din dosarul de fond, fiind chiar de acord cu anularea parțială a titlului de proprietate nr.2691--/10.10.1996 pentru această suprafață.
Cât privește diferența de teren din aceeași parcelă 68-37, de 447. motivele invocate în apărare de către pârât și pentru care acesta s-a opus anulării titlului, sunt contradictorii.
S-a reținut, pe de o parte, că titlul de proprietate nr.2691-44577/10.10.1996 ce i-a fost eliberat pârâtului în calitate de moștenitor al tatălui său -, a fost emis cu respectarea prevederilor legii fondului funciar, ceea ce înseamnă o recunoaștere implicită a faptului că terenurile, inclusiv suprafața de 447. inclusă in 273, 68-37 au aparținut tatălui său înaintea cooperativizării, acesta fiind proprietarul deposedat.
Pe de altă parte, pârâtul a invocat un drept propriu și exclusiv de proprietate asupra suprafeței de 447. susținând că aceasta este parte a terenului de 1447. ce i-a fost donat de către tatăl său prin actul de donație autentificat sub nr.50/07.03.1950 (fila 15), ceea înseamnă că în același timp pârâtul își asumă el calitatea de proprietar deposedat.
Or, prin această apărare pârâtul dreptul autorului său -, venind în contradicție cu cea dintâi susținere a sa, întrucât două drepturi de proprietate exclusivă asupra aceleiași suprafețe de teren, nu pot coexista în același timp.
Sub acest aspect, s-a reținut că în ipoteza în care pârâtul invoca în baza actului de donație din 1950 un drept propriu și exclusiv asupra suprafeței de 447. din 273, 68-37 ( inclusă în titlul emis de pe urma tatălui său), trebuia ca prin cererea de reconstituie depusă în calitate de titular să solicite o suprafață de 1447. în intravilan, iar ulterior să-și conteste propriul titlu și propriile actele premergătoare de reconstituire, prin care i-a fost validată și atribuită în intravilan doar suprafața de 1.000.
Din actele eliberate în cadrul procedurii de reconstituire prevăzute de Legea nr.18/1991, a rezultat că pârâtului i-a fost validată în calitate de titular o suprafață totală de 4,32 ha, din care 0,10 ha în intravilan ( cu care de altfel figura în registrul agricol la categoria " curți-construcții"), pentru aceeași suprafață fiindu-i eliberat ulterior titlul de proprietate nr.2594-44325/04.10.1996.
Pârâtul nu a contestat aceste acte prin căile speciale de atac prevăzute de Legea nr.18/1991, nemanifestându-și nemulțumirea față de faptul că în intravilan i-a fost validată doar suprafața de 1.000. astfel încât acesta nu poate invoca un drept propriu asupra unei suprafețe ce depășește 1.000. intravilan, respectiv pentru diferența de 447.
Cât privește dreptul tatălui său, asupra terenului intravilan de 1.000. incluzând și suprafața de 447. (pentru care a existat opoziție la anularea titlului), pârâtul nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al tatălui său, întrucât în perioada cooperativizării acest teren a ieșit din patrimoniul autorului său prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.781/31.08.1977, cuvenindu-se a fi atribuit în proprietate potrivit prevederilor legii fondului funciar dobânditorului construcției, în speță reclamantului.
Prin urmare, s-a reținut că titlul de proprietate nr. 2691-44577/10.10.1996 eliberat pe numele pârâtului, ca moștenitor al autorului, a fost emis unei persoane neîndreptățite a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 1.000. teren intravilan situat în 273, 68-37, fiind incidentă astfel cauza de nulitate a titlului prevăzută de art. III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997.
Este corectă însă, aprecierea primei instanțe referitoare la valabilitatea ambelor titluri pentru celelalte suprafețe de teren, cu privire la care reclamantul a susținut că ar fi aparținut autoarei, anterior cooperativizării.
În privința acestor terenuri, reclamantul trebuia să se adreseze cu cerere comisiei locale, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autoarei.
Or, cum acesta nu a formulat o astfel de cerere, nu justifică interesul legitim în a solicita anularea titlului eliberat pentru respectivele suprafețe unei alte persoane, nefiind titularul unui drept redobândit în urma procedurii de reconstituire prevăzute de legea specială.
De asemenea, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat motivul invocat de apelant, referitor la nesoluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de întreținere încheiat la data de 15.12.2004 între pârâtul și, din considerentele și dispozitivul încheierii din 28.02.2005, rezultând că obiect al dosarului nr.569/2005 în care s-a pronunțat sentința apelată, l-a format doar cererea de constatare a nulității celor două titluri de proprietate, capătul de cerere vizând constatarea nulității contractului de închiriere făcând obiectul unui alt dosar.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat apel pârâtul și, criticând-o pentru nelegalitate.
Au susținut că decizia criticată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reclamantul exercitând influențe asupra instanței de judecată prin soția sa, care a funcționat până la pensionare ca dactilografă la Judecătoria Băilești.
Au arătat că instanța nu a avut în vedere actele depuse de recurenți și în special hotărârea pronunțată în acțiunea în constatare formulată de reclamant, în cadrul căreia aceștia au avut calitatea de intervenienți, prin care pârâții Primăria Municipiului B, Primarul Orașului B și Consiliul Local B au fost obligați să pună la dispoziția reclamantului suprafața de 1000.
S-a mai arătat că Tribunalul Dolj nu a ținut cont de hotărârea de partaj depusă la dosar prin care reclamantul recunoaște dimensiunile terenului proprietatea recurenților, respectiv 16. lățime și 90. lungime și nu a studiat cu atenție actele de proprietate ale reclamantului și pârâtului .
Au susținut că, deși s-a anulat titlul de proprietate nr.2691 - 44577/10 octombrie 1996, instanța nu precizează pentru ce suprafață a fost anulat titlul menționat și cât a rămas din suprafața de 1000. apelantului .
Au criticat decizia tribunalului și cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că atâta timp cât apărătorul apelantului reclamant nu a solicitat cheltuieli, soluția instanței din acest punct de vedere este nelegală.
Au mai arătat că suprafața la care este îndreptățit reclamantul constă în diferența de la 1447. la 2000. așa cum de altfel au și recunoscut prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Băilești.
Recurentul a învederat că în mod greșit a fost scos din cauză, fiind un terț dobânditor de bună credință și actualul proprietar al terenului de 1447.
Pârâtul a la data de 11 mai 2008, recursul declarat de acesta fiind însușit și continuat de moștenitorul.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile formulate de recurentul moștenitor, vizează atât aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, dar și aspecte de nelegalitate.
Aspectele referitoare la interpretarea probatoriilor administrate în cauză, respectiv stabilirea situației de fapt, țin de netemeinicia soluției pronunțată de instanța de apel și nu pot fi cenzurate de C, deoarece prin abrogarea prevederilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă, în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
În ceea ce privește criticile prin care se susține că tribunalul nu a avut în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în acțiunea de partaj și cea în constatarea dreptului de proprietate a reclamantului, se constată că acestea se circumscriu motivului de recurs prevăzut în vechea reglementare de dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă.
Acest text de lege a fost însă expres abrogat prin Legea nr.219/2005, astfel încât, aspectele invocate nu mai pot fi cenzurate de
Susținerea referitoare la influențarea completului de judecată nu a fost demonstrată, așa încât urmează a fi înlăturată.
Criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii, sunt nefondate.
Prin completarea de acțiune formulată la data de 15 2004, reclamantul a investit instanța cu o cerere în constatarea nulității absolute a două titluri de proprietate emise pe numele pârâtului, în prezent.
Deși reclamantul nu a indicat temeiul legal, din modalitatea de redactare rezultă că și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997.
Potrivit acestui text de lege sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
În raport de situația de fapt stabilită de instanța de apel, Curtea reține că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997, pârâtul nefiind persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 447. ce a aparținut autorului său.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr.781/31 august 1977 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit situată în B,-, terenul aferent construcției, din care face parte și suprafața de 447. trecând în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr.58/1974.
Ca dobânditor al construcției reclamantul este îndreptățit să primească în proprietate această suprafață potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr.18/1991 republicată, coroborat cu prevederile art.35 alin.3 și 5 din aceeași lege, reclamantul fiind proprietar de drept prin efectul legii fondului funciar.
În atare situație, soluția privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.2691 - 44577/10 octombrie 1996 cu privire la suprafața de 1000. situată în intravilan, este legală, criticile formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Dispozitivul deciziei recurate cu privire la întinderea suprafeței pentru care s-a dispus nulitatea absolută a titlului de proprietate menționat, este lămuritor, neexistând nici un fel de confuzie sub acest aspect.
Prin urmare, criticile recurentului moștenitor în sensul că instanța nu a precizat pentru ce suprafață s-a dispus anularea titlului de proprietate, nu se confirmă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost corect soluționată de instanța de fond, deoarece acesta nu apare înscris ca titular al dreptului de proprietate pe nici unul din cele două titluri ce au format obiectul cererii în constatarea nulității absolute.
Critica referitoare la obligarea în mod greșit a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în apel, nu se confirmă.
Din practicaua deciziei atacate, rezultă că apărătorul apelantului reclamant a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, astfel încât corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă.
Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul ca moștenitor al autorului, împotriva deciziei civile nr. 552 din 13 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. în format vechi 382/CIV/2005), în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatele pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BĂILEȘTI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 și PREFECTURA JUDEȚULUI D - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991.
Obligă recurentul pârât moștenitor la 350 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
17.11.2008
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
