Anulare act. Decizia 912/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (962/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 912
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr. 207 din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2
are ca obiect - anulare act - nulitate absolută parțială certificat moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin consilier juridic, care depune la dosar delegație și intimatul - reclamant prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București - și, lipsind intimata - pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 2
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 25.05.2009, intimatul - reclamant a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Recurentul - pârât prin consilier juridic, solicită să i se comunice întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant, precizând că nu dorește amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în acest sens. În continuare învederează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, deoarece apreciază că, instituția pe care o reprezintă, în prezenta cauză, nu are calitate de reprezentant al Statului Român, cea care are calitate, fiind unitatea administrativă teritorială în patrimoniul căreia se află imobilul în litigiu.
Pe fond, învederează că, deși, în cazul în care nu există moștenitori legali, bunurile intră în proprietatea statului, apreciază că acest lucru nu echivalează cu dezbaterea unei succesiuni vacante, care se face printr-o procedură specială prevăzută de legea notarilor publici, prin emiterea unui certificat de vacanță succesorală, care primează față de dreptul comun.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile pronunțată de tribunal, deoarece apreciază că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză; conform legislației în vigoare, atunci când este vorba de o persoană fără moștenitori, a cărei avere nu este solicitată de cineva, statul este cel care se bucură de aceasta.
Solicită să fie respinsă excepția de inadmisibilitate, întrucât procedura prealabilă prevăzută de Legea notarilor publici se aplică dacă Ministerul Finanțelor, s-ar adresa notarului, la momentul când a constatat existența unor bunuri rămase fără moștenitor, motiv pentru care se va elibera certificatul de vacantă succesorală.
În continuare, arată că, în cauza de față nu este aplicabilă această procedură, deoarece orice persoană se poate adresa instanței să constate vacanța succesorală, față de împrejurarea că persoana a decedat fără moștenitor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 10344 din 14 decembrie 2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, pentru lipsa calități procesuale pasive, a constatat vacantă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 23 septembrie 1993, constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 941/1993 și a constatat că moștenitorii legali ai defunctei, decedată la data de 18 martie 1992 sunt numita, în calitatea de fiică cu o cotă de și numitul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul, în calitatea de soț supraviețuitor, este unicul moștenitor legal al numitei, decedată la data de 24 octombrie 1993, aspect ce rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 54 din 07 septembrie 2006, eliberat de Biroul Notarului Public.
Potrivit dispozițiilor art. 680 cod civil în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
Constatând că termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a expirat fără ca un eventual moștenitor al numitului să fi făcut acte de acceptare a succesiunii acestuia, în absența fizică și juridică a moștenitorilor legali sau testamentari, instanța a admis cererea astfel cum a fost modificată și a constatat vacantă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 23 septembrie 1993, în localitatea Râmnicu V, județ
În raport de opinia că statul culege succesiunea vacantă în calitate de moștenitor legal, având în vedere că acesta dobândește moștenirea vacantă nu cu titlu particular, ca în situația bunurilor abandonate sau părăsite, ci cu caracter universal, bunurile fiind privite ca elemente ale unui patrimoniu, cuprinzând nu numai activul, dar și pasivul, ceea ce este specific transmisiunii succesorale, instanța a considerat că pârâtul are calitate procesuală pasivă pe capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale ale certificatului de moștenitor și a calității de moștenitori legali ai defunctei.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că numita a fost mama numitei, motiv pentru care în mod nelegal în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 941 in 13 mai 1993 fost reținut ca unic moștenitoar legal numitul, în calitate de soț supraviețuitor, în condițiile existenței unui descendent în linie directă de gradul 1. Instanța a considerat că numita a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii numitei, întrucât din declarația martorului rezultă că imediat după moartea mamei sale, numita a înmormântat-o, a plătit taxele și impozitele aferente apartamentului nr. 57 situat în B,str. - nr. 1, sector 2, și a avut grijă de întreținerea acestui imobil. De asemenea, din declarația martorului reiese că aceeași parte a plătit taxele și impozitele pentru apartamentul menționat anterior, a făcut amenajări în imobil - zugrăveli și chiar a locuit în acesta aproximativ șase luni.
În situația în care reclamantul și numita nu au participat la procedura succesorală notarială dezbătută în fața notariatului de Stat al Sectorului 2 B, în dosarul nr. 744/1993, având în vedere că mențiunile certificatului de moștenitor nr. 941 din 13 mai 1993 le sunt opozabile până la proba contrară, acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, promovată în vederea stabilirii calității numitei de moștenitor legal, are caracterul unei acțiuni în constatare imprescriptibilă extinctiv.
În condițiile în care legea recunoaște soțului supraviețuitor un drept de moștenire legală în concurs cu fiecare clasă de moștenitori, având în vedere calitatea numitei de fiică a defunctei, ce a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii acesteia, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 941 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 B, în dosarul nr. 744/1993, în ceea ce privește calitatea numitului de unic moștenitor legal al defunctei, acesta fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944.
În raport de dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944, instanța a constatat că moștenitorii legali ai defunctei, decedată la data de 18 martie 1992, cu ultimul domiciliu în B,- A, sector 2, sunt numita, în calitate de fiică, cu o cotă de din masa succesorală și numitul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din masa succesorală.
Tribunalul București - Secția a IV a Civilă prin decizia civilă nr. 207 din 17 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
Motivul de apel referitor la competența instanței de fond este neîntemeiat, deoarece ne aflăm în prezența a două succesiuni, defunctul primei succesiuni având domiciliul pe raza Judecătoriei Sectorului 2
În această situație, în mod corect au fost aplicabile dispozițiile art. 14 Cod de procedură civilă.
Al doilea motiv de apel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este de asemenea nefondat, deoarece statul dobândește succesiunea vacantă în calitate de moștenitor conform dispozițiilor art. 652 Cod civil, calitate ce este analizată în speță în raport de primul capăt de cerere privind nulitatea certificatului de moștenitor nr. 941/1993, acesta subrogându-se în drepturile moștenitorului decedat la data de 23 septembrie 1993.
În consecință, prima instanță, în mod corect a respins această excepție raportat la situația de fapt reținută.
Referitor la excepția de inadmisibilitate, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod corect a respins această excepție, deoarece procedura prevăzută de Legea nr. 36/1995 este obligatorie numai în situația în care nu există litigiu, situație de fapt ce nu se regăsește în speța de față.
De altfel, potrivit practicii instanțelor de judecată, constatarea existenței unei succesiuni vacante și a componenței acesteia se poate face și de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notariatul de stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, care prin motivele de recurs arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- În mod greșit s-a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, punând semnul egalității între Ministerul Finanțelor Publice și Staul Român.
În speță, în opinia recurentului, ne aflăm într-o situație de excepție, în care interesele Statului român nu sunt reprezentate în instanță de către Ministerul Finanțelor Publice, ci, de unitatea administrativă în patrimoniul căreia ar intra imobilul în cauză.
- Instanța nu a avut în vedere art. 680 Cod civil.
Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, prevede în art. 85 o procedură specială privind constatarea vacanței succesorale, la inițiativa reprezentatului statului, după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, procedură ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanță succesorală de către notarul public.
Simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce în virtutea legii această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală, care, într-adevăr, nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecința că statului a dobândit moștenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctei.
Deși statul ar dobândi moștenirea, ope legis, de la deschiderea succesiunii defunctului, pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanță succesorală de către notarul public, în procedura strict reglementată de lege, care să constate lipsa oricăror moștenitori legali sau testamentari.
Având în vedere cele menționate anterior, precum și faptul că Legea nr. 36/1995 prevede o procedură specială pentru constatarea și declararea vacanției succesorale, acțiunea reclamanților este inadmisibilă întrucât dispozițiile actului normativ menționat mai sus instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, reține caracterul nefondat al recursului, pentru următoarele considerente:
În mod corect au soluționat instanțele de fond excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța, chiar în lipsa unui certificat de vacanță succesorală, eliberat de notarul public, poate constata vacanța succesorală pe cale incidentală, pornind de la interpretarea art. 85 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, chiar dacă art. 2 alin. 5 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 128/1998, prevede că bunurile imobile care provin din succesiuni fără moștenitori legali sau testamentari intră, potrivit legii, în proprietatea statului după emiterea certificatului de vacanță succesorală de către birourile notarilor publici, statul dobândește proprietatea asupra acestor bunuri imobile din momentul deschiderii succesiunii. Nu se poate reține că legiuitorul a instituit o competență absolută și exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanței succesorale. Prin admiterea unei astfel de soluții, reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a-și valorifica și proba drepturile pe care le are asupra bunurilor ce au aparținut celui ce a decedat fără moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauză, Statul Român neavând interes să solicite certificat de vacanță succesorală.
Prin aceasta s-ar aduce un prejudiciu reclamantului căruia nu i se va putea judeca cererea în fond.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost corect soluționată, întrucât recurentul potrivit art. 3 alin. 1 cpt. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005, reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Cum, art. 85 din Legea nr. 36/1995 nu indică în mod expres că la culegerea vacanței succesorale statul este reprezentat de un alt organ, în virtutea competențelor sale de mandatar general al statului Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Așa fiind și având în vedere că Statul Român dobândește succesiunea vacantă în calitate de moștenitor, conform art. 652 Cod civil, Curtea, va respinge ca nefondat recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva deciziei civilă nr. 207 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și intimata - pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./08.07.2009
-3.-;
Jud.2.-
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
